Linkuri accesibilitate

Mărul discordiei e un teren de 25 de hectare de pe strada Grenoble.



Nu a trecut foarte multă vreme de cînd o firmă a revendicat o porţiune de stradă pe care Primăria Chişinău voia s-o asfalteze. Haios de-a dreptul era că – în absenţa asfaltării – edilii nici nu ar fi aflat pesemne că mai există cineva care are nişte acte de proprietate asupra bucăţii ăleia de drum. Nu mai ştiu cum s-a terminat disputa aceea, dar recent s-a iscat o nouă dispută între primărie şi un agent economic.

Vasăzică, mărul discordiei e acum un teren de 25 de hectare de pe strada Grenoble. Printr-o decizie a guvernului din îndepărtatul an 1994 acest teren a fost oferit companiei „Neftegazgrup”. Pentru scoaterea terenului din circuitul agricol firma a plătit atunci 113 mii lei şi intenţiona să construiască nişte case pentru diplomaţi. Însă construcţia nu a mai început din cauza Oficiului Cadastral care a refuzat să înregistreze noua menire a terenului.

În 2002, Consiliul Municipal a decis că terenul aparţine oraşului, invocînd faptul că dreptul de proprietate a firmei nu a fost confirmat juridic. Apoi Primăria însăşi a decis să construiască blocuri pe hectarele disputate. Şi iată acum firma a dat în judecată primăria, pe cînd edilii vor să roage guvernul să-şi anuleze decizia din 1994.

Eu vreau să spun că e foarte regretabil că apar asemenea conflicte, vizînd pămînturile din raza oraşului şi nu numai. Dacă actualii edili nu recunosc deciziile luate de foştii conducători şi de predecesorii lor din CMC, e lesne de presupus că ei nu prea le consideră îndreptăţite. Fireşte, judecătorii îşi vor spune cuvîntul şi vor pune punctul pe „I”. Dar cîteva lucruri ar trebui spuse de pe acum.

Cînd e vorba de patrimoniul public, cinovnicii şi politicienii ar trebui să fie foarte responsabili şi corecţi atunci cînd oferă terenuri sau cînd permit demolarea unor clădiri vechi. Cînd oferi unei firme hectare de pămînt municipal, trebuie să ai o motivaţie ireproşabilă pentru alegerea făcută, una care să nu nedumerească următorii edili. Nu mai zic că aceleaşi hectare ar putea fi jinduite de mai mulţi agenţi economici şi atunci alegerea edililor trebuie să fie făcută în baza unui concurs corect.

Pe de altă parte, mi se pare că, în elanul lor de a revizui fostele decizii, edilii recenţi ar trebui să mizeze nu doar pe faptul că un oarecare beneficiar nu are încă toate actele în regulă. Foarte importante sînt condiţiile în care beneficiarul a primit terenul şi ceea ce face sau vrea să facă el cu terenul.

Iar dacă judecata e inevitabilă, cred că motivaţia celor care au semnat deciziile contestate ar fi mai mult decît lămuritoare. Că doar nu au semnat oamenii hotărîri cu ochii închişi.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG