Linkuri accesibilitate

Adrian Creţu: Aici, în Moldova sectorul de stat nu dezvoltă această ramură a medicinii - genetica medicală.


Cum este să fii tânăr şi neliniştit, cu o profesie ce pare mai degrabă exotică în Republica Moldova? Este genetica, la Chişinău, tratată mai degrabă ca o cenuşăreasă în politicile medicale? Şi ce au în comun, ca nimeni alţii, bărbaţii moldoveni şi italieni? Vom discuta în această dimineaţă cu bioinginerul medical Adrian Creţu:

Europa Liberă: Genetica, ca să apelăm la o definiţie, dle Creţu, este ştiinţa care studiază ereditatea şi variabilitatea organismelor şi explică, între altele mecanismele de transmitere a informaţiei ereditare din generaţie în generaţie… Dvs. aţi absolvit Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr.T.Popa” din Iaşi, facultatea de Bioinginerie Medicală… Aţi avut în România un început de carieră foarte promiţător, dar aţi preferat să reveniţi la Chişinău… Aici, însă: „Nu avem nevoie de geneticieni!”, v-ar fi spus un factor de decizie. Dincolo de cazuistică: de ce ar avea nevoie Republica Moldova de geneticieni?

Adrian Creţu

Adrian Creţu

Adrian Creţu: M-aţi întrebat de ce m-am întors din România. Da, într-adevăr aveam o carieră promiţătoare după cei 6 ani de studii la Universitatea de medicină din Iaşi, am şi lucrat 2 ani la Bucureşti în 2 din cele mai dotate laboratoare de genetică medicală din România, unde m-am călit foarte bine, m-am antrenat foarte bine şi am învăţat practic „universul submicroscopic” care ascunde toată informaţia genetică a persoanelor, începând cu grupa sanguină, culoarea ochilor, dar şi terminând cu predispoziţie pentru diverse boli cum ar fi cancerul, hipertensiunea arterială, demenţa mentală: orice se poate studia datorită geneticii medicale.

Europa Liberă: În felul acesta, dle Creţu, deja parcă aveţi o jumătate de răspuns la întrebarea de ce ar avea Republica Moldova nevoie de geneticieni. Dar nu-i prea are, nu-i aşa?

Adrian Creţu: Da, sigur. Nu prea îi are, din păcate. Aş vrea chiar să menţionez că genetica este motorul medicinii practic în toate ţările europene. În toate ţările dezvoltate şi poate chiar mai puţin dezvoltate medicina în prezent se bazează foarte mult pe genetică. Chiar există un serial foarte cunoscut despre un medic inventat care practic 80 la sută din diagnosticul lui îl pune în baza testelor de genetică. Dar aşa se întâmplă şi în realitate. În Occident aşa se întâmplă. Orice boală se poate depista genetic şi predispoziţia la orice boală se poate depista genetic.

Europa Liberă: Pe de altă parte, medici geneticieni teoreticieni totuşi există, din câte am cunoştinţă, în Republica Moldova. Cum se explică totuşi faptul că … nu prea există - cu excepţiile de rigoare – practicieni? Vorbim aici de o lacună în politicile medicale sau genetica aplicată, ca să spunem aşa, chiar este încă un lux pentru Republica Moldova?

Adrian Creţu: Este chiar o statistică europeană care spune că la fiecare milion de persoane dintr-o populaţie trebuie să-i revină un laborator de genetică foarte bine dotat. Şi la noi în Republica Moldova ar fi necesare cel puţin 4 laboratoare de genetică foarte bine dotate, cu echipamente şi personal calificat. Şi mai este o statistică: la fiecare 100 de mii de populaţie ar reveni un medic genetician cu o pregătire foarte bună nu doar teoretică, dar şi practică. Adică ar fi nevoie în Moldova de 30-40 medici geneticieni. Dar nu există această specializare în cadrul Universităţii de Medicină, nu există această specializare recunoscută de fapt. Eu când am revenit în Moldova, mi-a fost foarte greu să obţin un certificat de nostrificare şi echivalare a diplomei mele de studii, fiindcă mi-au spus că nu este nevoie de geneticieni într-adevăr.

Europa Liberă: Deci, din punct de vedere profesional, nu existaţi…

Adrian Creţu: Da. Şi în nomenclatorul ocupaţiilor din Republica Moldova nu există profesia de genetician. Practic de aceea şi mi s-a explicat că nu avem nevoie, nu am avut nevoie nici până acum, nici pe viitor nu avem nevoie. Dar lumea se schimbă, medicina se schimbă, ea se dezvoltă perpetuu şi specialişti în domeniul geneticii medicale sunt absolut stringent necesari. V-aş spune doar care sunt ramurile unde şi-ar găsi un genetician aplicabilitatea. De exemplu, să zicem la Spitalul Oncologic este absolut necesar. Cum institutul oncologic să nu aibă un laborator de genetică foarte bine dezvoltat în condiţiile în care orice cancer este cauzat genetic? La Spitalul Republican, indiscutabil, orice diagnostic trebuie să fie pus fiind exclusă şi o boală genetică…

Europa Liberă: Genetica umană în instituţiile statului fiind subfinanţată, aţi reuşit să vă puneţi în valoare cunoştinţele în sectorul privat …. Ce faceţi, de fapt acum şi cât de interesată este lumea, pacienţii de ce faceţi?

Adrian Creţu: Într-adevăr, aici, în Moldova sectorul de stat nu dezvoltă această ramură a medicinii - genetica medicală. Şi am găsit ca soluţie cu ajutorul persoanelor care mă susţin şi mă sprijină să dezvoltăm această ramură în sectorul privat. Dar aplicăm, cum să spun, nişte analize care au cerere. Noi de exemplu facem teste de paternitate. Dar testele de paternitate sunt o ramură foarte îngustă. Fiindcă de fapt se poate face profilul genetic al unei persoane, care are aplicabilitate şi în criminalistică. Când ai profilul genetic al unei persoane, fiind ştiut că nu există două persoane identice pe glob, se poate depista orice crimă practic. Dar noi facem în laboratorul nostru cazuri civile. Când de exemplu vine cineva şi ne spune că nu a fost de cinci ani acasă, dar are un copil de trei ani…

Europa Liberă: Apropo, aţi vorbit la un moment dat despre o statistică pe care aţi calificat-o drept dureroasă… „Dacă până nu demult, - aţi fost citat spunând - Italia era ţara în care taţii juridici (care îşi fac testele ADN) nu erau şi cei biologici, cu o rată de 20 la sută, acum datele laboratorului nostru arată că circa 30% din taţii juridici din Republica Moldova nu sunt şi biologici.” N-ar fi de-a mirării, cu atâtea familii de gastarbeiteri spulberate… Dar totuşi dvs. cum explicaţi totuşi acest fenomen într-o societatea altminteri foarte patriarhală şi sobră în moravuri până nu demult?

Adrian Creţu: Păi, asta este problema - că noi suntem foarte credincioşi, credem în Dumnezeu, vrem să nu păcătuim…Dar ADN-ul uman ascunde tot, adică aş spune că orice informaţie pe care ar vrea să o ascundă mama faţă de tată, soţul ei, se ascunde în ADN-ul copilului. Adică noi prin ADN-ul copilului putem să vedem cât de fidelă este mama sau soţia. Într-adevăr este o statistică dureroasă, dar eu cred că acest lucru se datorează, ceea ce am observat eu în realitate în cadrul laboratorului nostru, că testul de paternitate nu se confirmă la persoanele plecate peste hotare.

Europa Liberă: Dle Creţu, dar pe de altă parte, sunteţi, de vreme ce trebuie să comunicaţi nişte rezultate ale testelor de paternitate, martor al reconfirmării fericirii unora, dar şi al nefericirii altora… E limpede că nu puteţi cruţa cu jumătate de adevăr „clientul”… Dar nu v-aţi gândit că înainte de a intra la Dvs. omul cu îndoieli ar trebuie să treacă pe la un psiholog. Care poate-l convinge că sunt unele lucruri pe care e poate mai bine să nu le ştii?

Adrian Creţu: Corect. Să vă spun sincer, chiar lucrând la privat, eu îi întreb deseori pe pacienţi: dacă rezultatul va fi pozitiv sau negativ, va schimba ceva din viaţa voastră acest rezultat? Şi dacă îmi spun că nu, îi întreb: merită atunci să aruncaţi o bună parte din bugetul familiei pentru nu test care n-o să schimbe nimic? Doar o să vă mustre conştiinţa. Dar aş spune că uneori adevărul e bine să-l ştii. Chiar cum ne explică unii pacienţi: care n-ar fi adevărul, eu vreau să-l ştiu, o să-l accept aşa cum este… Am avut şi cazuri când au venit persoane care de exemplu nu şi-au crescut copii şi au ajuns la bătrâneţe şi vor să lase moştenire. Şi s-a adeverit că au copii, au urmaşi cărora să le lase moştenirea.
XS
SM
MD
LG