Igor Boţan: „Potrivit Constituţiei, Parlamentul alege şeful statului fără a consulta cetăţenii. Pe de altă parte, ştim cu toţii că aproximativ ¾ din cetăţeni ar dori să aleagă şeful statului. De aceea, nu ştim cum ar reacţiona cetăţenii Republicii Moldova dacă parlamentarii ar alege un şef de stat necunoscut, fiindcă anterior, şefii de stat au fost personalităţi cu cel mai înalt rating de încredere printre cetăţenii Republicii Moldova. Există încă un factor legat de cultura politică, care este una parohială şi chiar dacă cetăţenii simpli nu pot articula ce vor, putem presupune că ei ştiu că orice preşedinte, şef de stat, este un fel de uns al lui Dumnezeu. De aici vine şi frustrarea cetăţenilor atunci cînd sunt întrebaţi: „Care este cea mai mare problemă?” Ei spun că este nealegerea şefului statului, deşi se cunoaşte că şeful statului nu are nicio atribuţie la guvernarea ţării, la soluţionarea problemelor cotidiene, totuşi, cetăţenii probabil simt că Dumnezeu trece cumva această ţară cu vederea dacă şeful statului nu poate fi ales de aproximativ trei ani de zile. De aici acest pressing asupra clasei politice: „Vrem preşedinte, vrem preşedinte!”. Şi acum, în situaţia care s-a creat, de fapt, grupările politice din Alianţa pentru Integrare Europeană îşi aleg un preşedinte care ar fi un fel de arbitru între ei, uitînd cu desăvârşire despre cetăţeni.”
Europa Liberă: Criteriile de care se conduce un cetăţean dorindu-şi un preşedinte diferă oarecum de criteriile, în mare parte ascunse, ale politicienilor care vor vota acest preşedinte? Spuneaţi adineaori că cetăţeanul simplu îşi doreşte, să zicem, un mini-Obama sau un mini-Putin, pe cînd politicienii care vor vota sau nu şeful de stat, vor cu totul altceva?
Igor Boţan: „O problemă şi mai importantă este cum vor evolua lucrurile după eventuala alegere, să zicem, a doamnei Bacalu, care este o persoană cu un potenţial foarte bun. Dacă relaţiile între componentele Alianţei vor rămâne aşa cum sunt, atunci va fi compromisă şi figura preşedintelui şi componentele Alianţei. De aici şi marele risc legat de această stratagemă de a aduce o persoană absolut neimplicată în politicul moldav, pentru a fi arbitru între componentele Alianţei.”
Europa Liberă: Dle Boţan, dar în interiorul Alianţei mie mi s-a creat impresia că nu există unitate de vedere în ceea ce priveşte sarcina viitorului preşedinte. Acest preşedinte se înhamă la carul Alianţei şi duce la bun sfîrşit programul de guvernare sau devine o piesă autonomă, devine un arbitru care poate să intervină cu schimbarea vectorului politicii externe, poate rămâne cu un an peste mandatul care va expira al Parlamentului, eu cel puţin am impresia că ei nu şi-au potrivit ceasurile în această privinţă. Din această cauză nici alegerea candidatului nu este atît de facilă.
Igor Boţan: „Sunt întru totul de acord cu Dvs. Imaginaţi-vă că moravurile care s-au evidenţiat în această Alianţă vor avea un fel de follow up, de continuare. Imediat figura preşedintelui ales, să zicem că va fi dna Bacalu, va trebui să-şi facă un anturaj. Noi ştim că, potrivit legislaţiei, va avea nevoie de un staff de aproximativ vreo 80 de persoane, cu consilieri şi aşa mai departe, şi ne putem imagina ce luptă se va da între grupările rivale pentru ca aceşti consilieri să reprezinte interesele grupărilor respective, pentru că şeful statului, orice s-ar zice, are un cuvânt greu de spus cel puţin în reformarea sistemului judecătoresc, în numirea judecătorilor, în politica externă, în politica de securitate, etc. Deci, ne putem imagina că grupările din AIE vor intra într-o luptă acerbă pentru formarea anturajului preşedintelui care este scos de 12 ani din contextul moldav şi va veni aici pe un teren, hai să-i zicem aşa, viran, şi va trebui să se acomodeze din mers. Pentru Mihai Ghimpu, de exemplu, introducerea unei noi necunoscute este dramatică, cel puţin el ar dori, dacă se introduce ceva nou să fie un parametru, adică o constantă de la care nu poţi aştepta tot felul de oscilaţii într-o direcţie sau alta, acest lucru Domnia sa nu îl poate obţine, deocamdată, de la partenerii de coaliţie.”
Europa Liberă: Dar ceilalţi lideri credeţi că sunt de acord să-i delege împuternicirile pe bune, sau speră să o „adapteze” la cutumele politice domestice?
Igor Boţan: „Vor încerca să o „încorseteze”, noţiune folosită de Vlad Filat atunci cînd i s-a impus să accepte constitiuirea prezidiului guvernului pentru a-i controla acţiunile. Exact acelaşi lucru se va întâmpla şi presiunile asupra candidaturii doamnei Bacalu vor creşte.”
Europa Liberă: În afară de asta, viitorului preşedinte i se promite o viaţă deloc uşoară de către opoziţie. Va fi invitatul caprei la ospăţul care ştim cum s-a terminat. Comuniştii şi Comitetul pentru Apărarea Constituţiei ameninţă viitorul şef de stat cu proteste.
Igor Boţan: „Acest lucru a fost anunţat şi deja ţine de candidatul la funcţia de preşedinte dacă îşi înţelege foarte bine rolul în situaţia extrem de complicată şi dacă are destulă putere şi voinţă să accepte că va trebui să facă faţă unor provocări care sunt departe de abitudinele Domniei sale de a lucra într-un sistem foarte riguros, pus la punct, unde creativitatea variază în limite foarte, foarte mici, sistemul fiind cap-coadă testat, utilizat, ştiindu-se care sunt inputurile şi outputurile. Aici sunt lucrurile absolut neclare, absolut difuze, dacă Domnia sa crede că are un caracter puternic, atunci chiar ar putea fi un preşedinte foarte bun şi chiar ar putea avea un impact extraordinar de pozitiv asupra Republicii Moldova. Ar putea cuceri şi simpatia opoziţiei, dacă va şti să pună piciorul în prag şi să pronunţe lucruri pe înţelesul şi a cetăţenilor, şi al opoziţiei.”
Europa Liberă: Pînă apucăm să o întrebăm pe dna Bacalu, haideţi să ne dăm cu părerea, cu presupusul, cum credeţi, ce o motivează pe această femeie să renunţe la o poziţie atît de avantajoasă pe care o are acolo, la New York, şi să vină în Moldova, pe terenul acesta atât de nesigur, aşa cum l-aţi descris Dvs?
Igor Boţan: „Probabil orice om normal are acest impuls interior de a-şi servi patria şi interesul public. Eu pornesc de la prezumţia că dna Bacalu este o personalitate integră, competentă, singurul neajuns al Domnei sale care poate fi relativ uşor depăşit, este că nu cunoaşte realităţile din Republica Moldova sau le cunoaşte superficial.”
Europa Liberă: Ceea ce în condiţiile de capacitate de analiză se recuperează foarte rapid...
Igor Boţan: „Da, dar domnia sa nu ştie ceea ce ştiu liderii Alianţei şi metaforele dlui Mihai Ghimpu că „această maşină politică din Republica Moldova este un fel de maşină de tocat carne”, evocă o realitate foarte şi foarte tristă.”
Europa Liberă: Criteriile de care se conduce un cetăţean dorindu-şi un preşedinte diferă oarecum de criteriile, în mare parte ascunse, ale politicienilor care vor vota acest preşedinte? Spuneaţi adineaori că cetăţeanul simplu îşi doreşte, să zicem, un mini-Obama sau un mini-Putin, pe cînd politicienii care vor vota sau nu şeful de stat, vor cu totul altceva?
Igor Boţan: „O problemă şi mai importantă este cum vor evolua lucrurile după eventuala alegere, să zicem, a doamnei Bacalu, care este o persoană cu un potenţial foarte bun. Dacă relaţiile între componentele Alianţei vor rămâne aşa cum sunt, atunci va fi compromisă şi figura preşedintelui şi componentele Alianţei. De aici şi marele risc legat de această stratagemă de a aduce o persoană absolut neimplicată în politicul moldav, pentru a fi arbitru între componentele Alianţei.”
Europa Liberă: Dle Boţan, dar în interiorul Alianţei mie mi s-a creat impresia că nu există unitate de vedere în ceea ce priveşte sarcina viitorului preşedinte. Acest preşedinte se înhamă la carul Alianţei şi duce la bun sfîrşit programul de guvernare sau devine o piesă autonomă, devine un arbitru care poate să intervină cu schimbarea vectorului politicii externe, poate rămâne cu un an peste mandatul care va expira al Parlamentului, eu cel puţin am impresia că ei nu şi-au potrivit ceasurile în această privinţă. Din această cauză nici alegerea candidatului nu este atît de facilă.
Igor Boţan: „Sunt întru totul de acord cu Dvs. Imaginaţi-vă că moravurile care s-au evidenţiat în această Alianţă vor avea un fel de follow up, de continuare. Imediat figura preşedintelui ales, să zicem că va fi dna Bacalu, va trebui să-şi facă un anturaj. Noi ştim că, potrivit legislaţiei, va avea nevoie de un staff de aproximativ vreo 80 de persoane, cu consilieri şi aşa mai departe, şi ne putem imagina ce luptă se va da între grupările rivale pentru ca aceşti consilieri să reprezinte interesele grupărilor respective, pentru că şeful statului, orice s-ar zice, are un cuvânt greu de spus cel puţin în reformarea sistemului judecătoresc, în numirea judecătorilor, în politica externă, în politica de securitate, etc. Deci, ne putem imagina că grupările din AIE vor intra într-o luptă acerbă pentru formarea anturajului preşedintelui care este scos de 12 ani din contextul moldav şi va veni aici pe un teren, hai să-i zicem aşa, viran, şi va trebui să se acomodeze din mers. Pentru Mihai Ghimpu, de exemplu, introducerea unei noi necunoscute este dramatică, cel puţin el ar dori, dacă se introduce ceva nou să fie un parametru, adică o constantă de la care nu poţi aştepta tot felul de oscilaţii într-o direcţie sau alta, acest lucru Domnia sa nu îl poate obţine, deocamdată, de la partenerii de coaliţie.”
Europa Liberă: Dar ceilalţi lideri credeţi că sunt de acord să-i delege împuternicirile pe bune, sau speră să o „adapteze” la cutumele politice domestice?
Igor Boţan: „Vor încerca să o „încorseteze”, noţiune folosită de Vlad Filat atunci cînd i s-a impus să accepte constitiuirea prezidiului guvernului pentru a-i controla acţiunile. Exact acelaşi lucru se va întâmpla şi presiunile asupra candidaturii doamnei Bacalu vor creşte.”
Europa Liberă: În afară de asta, viitorului preşedinte i se promite o viaţă deloc uşoară de către opoziţie. Va fi invitatul caprei la ospăţul care ştim cum s-a terminat. Comuniştii şi Comitetul pentru Apărarea Constituţiei ameninţă viitorul şef de stat cu proteste.
Igor Boţan: „Acest lucru a fost anunţat şi deja ţine de candidatul la funcţia de preşedinte dacă îşi înţelege foarte bine rolul în situaţia extrem de complicată şi dacă are destulă putere şi voinţă să accepte că va trebui să facă faţă unor provocări care sunt departe de abitudinele Domniei sale de a lucra într-un sistem foarte riguros, pus la punct, unde creativitatea variază în limite foarte, foarte mici, sistemul fiind cap-coadă testat, utilizat, ştiindu-se care sunt inputurile şi outputurile. Aici sunt lucrurile absolut neclare, absolut difuze, dacă Domnia sa crede că are un caracter puternic, atunci chiar ar putea fi un preşedinte foarte bun şi chiar ar putea avea un impact extraordinar de pozitiv asupra Republicii Moldova. Ar putea cuceri şi simpatia opoziţiei, dacă va şti să pună piciorul în prag şi să pronunţe lucruri pe înţelesul şi a cetăţenilor, şi al opoziţiei.”
Europa Liberă: Pînă apucăm să o întrebăm pe dna Bacalu, haideţi să ne dăm cu părerea, cu presupusul, cum credeţi, ce o motivează pe această femeie să renunţe la o poziţie atît de avantajoasă pe care o are acolo, la New York, şi să vină în Moldova, pe terenul acesta atât de nesigur, aşa cum l-aţi descris Dvs?
Igor Boţan: „Probabil orice om normal are acest impuls interior de a-şi servi patria şi interesul public. Eu pornesc de la prezumţia că dna Bacalu este o personalitate integră, competentă, singurul neajuns al Domnei sale care poate fi relativ uşor depăşit, este că nu cunoaşte realităţile din Republica Moldova sau le cunoaşte superficial.”
Europa Liberă: Ceea ce în condiţiile de capacitate de analiză se recuperează foarte rapid...
Igor Boţan: „Da, dar domnia sa nu ştie ceea ce ştiu liderii Alianţei şi metaforele dlui Mihai Ghimpu că „această maşină politică din Republica Moldova este un fel de maşină de tocat carne”, evocă o realitate foarte şi foarte tristă.”
