Linkuri accesibilitate

Expoziție la Muzeul National de Arheologie şi Istorie pentru a marca 20 de ani de la declanşarea conflictului de pe Nistru.


O expoziţie care reuneşte peste 250 de exponate: poze, fragmente de arme şi muniții adunate de pe câmpul de luptă, documente, cărți, ziare – obiecte gândite să readucă în memorie nu numai luptele de acum două decenii dar şi realitatea vieţii cotidiene de atunci. Ce-şi amintesc veteranii, ce-şi amintesc jurnaliştii care au documentat conflictul? Întrebări puse de Alla Ceapai.

Imagini cutremurătoare cu poliţişti şi voluntari moldoveni luptînd, dar şi cu cei căzuţi pe cîmpul de luptă, familii distruse, case şi sate în ruină, greutăţile şi umilinţele unui război încearcă să reconstituie realitatea tragediei de la Nistru. Autorul acestor imagini fotografice făcute acum două decenii de la faţa locului este fotojurnalistul Nicolae Pojoga:

„Cum poate fi un război decît extrem de incomod, extrem de stresant, cu lume neîndreptăţită, cu morţi, cu răniţi, una e războiul la televizor şi alta este războiul de fapt, unde oamenii nu au unde sta, nu au ce mînca, nu au asistenţă medicală, nu au armament, nu au muniţii. Răniţi fără picioare, fără capete, fără mâni, fără ochi. Eu eram mare boier veneam acolo unde se dădeau lupte şi plecam spre seara acasă, ei rămâneau în continuare pe loc.”

Generalul Valeriu Troienco din primele zile a fost implicat în conflictul armat. Avea 34 de ani şi era comisarul poliţiei de la Călăraşi. El povesteşte cum a încercat să salveze viaţa unui coleg rănit grav în urma exploziei unui proiectiv:

„Atunci era o situaţie extraordinară medicii nu erau mobilizaţi, militari nu erau, eram doar noi o mână de poliţişti. Şi iată eu şi şoferul meu Vasilică Ursu într-un Jiguli 06 duceam acest rănit la medicii care se aflau la opt kilometri de poziţii. Încercam să blochez scurgea de sânge într-un loc, din altul țâșnea sânge. Aceşti opt kilometri mi s-a părut că i-am parcurs o viaţă. Ne întoarcem înapoi şi băieţii mă întreabă domnul comisar cum, dar şoferul meu a arătat semnul crucii.”

Republica Moldova nu era pregătită de un asemenea conflict armat, iar inamicul era mult prea puternic pentru a fi înfruntat, spune preşedintele Ligii veteranilor forţelor armate, generalul Nicolae Petrică, comandantul capului de pod de la Cocieri:

„Armamentul nostru, tunurile noastre erau puţin efective ca tunurile Armatei 14, ca tancurile lor. Am avut pierderi destul de mari peste 64 de persoane au căzut în total pe platoul Cocieri, pe cîţiva băieţi i-am văzut cu 24 de ore, pe careva cu 16 sau pe cine cu două ore înainte de moarte.”

Deşi există păreri împărţite cu privire la caracterul acestui conflict, pentru combatanţi el rămîne a fi un război între Moldova şi Federaţia Rusă, spune preşedintele Asociaţiei veteranilor forţelor armate din Chişinău Generalul Vasile Grosu:

„Războiul de la Nistru, conflictul militar cum alţii îl numesc este una şi aceeaşi noţiune. Nu a fost un război etnic, religios, dar a fost un război politic, un război între elitele politice.”

În opinia generalului Vasile Grosu lecţia pe care trebuie să o înveţe tinerii de azi, politicienii de mîine, este că orice conflict trebuie soluţionat paşnic, or un război nu aduce decît moarte de om. Conflictul armat de la Nistru s-a soldat cu moartea a 364 de persoane, zeci de persoane au dispărut fără urmă şi circa 300 sunt invalizi.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG