Linkuri accesibilitate

Miile de proteste, mitinguri şi întruniri nu sînt atît un indiciu al activismului social, cît al dezagregării societăţii moldoveneşti.

Miting moldovenesc

O ştire aparent năucitoare-incredibilă ne-a parvenit deunăzi de la Ministerul de Interne. Vasăzică, anul trecut în Moldova au avut loc peste 14 000 de întruniri publice, mitinguri şi manifestaţii de protest la care au participat vreo şase milioane de oameni. Raportată la dimensiunile ţării şi ale populaţiei, cifra asta - 14 mii - dă impresia unei implicări plenare a cetăţenilor în viaţa socială. Ai putea să crezi că oamenii sînt aici hiperactivi şi făuresc ei înşişi viitorul ţării.

Ar trebui, totuşi, să facem cîteva precizări, să medităm maI pe îndelete. Păi, dacă stau să mă gîndesc mai bine, nu e cazul să ne bucurăm prea tare de aceste mitinguri. În fond, ele sînt dovada faptului că lucrurile în ţară nu sînt deloc perfecte, că există o sumedenie de motive care provoacă nemulţumire. Asta pe de o parte.

Pe de alta, şi faptul că oamenii protestează tot nu ar trebui să ne încînte peste măsură. Da, ei parcă sînt activi, parcă vor să schimbe ceva. La o privire mai atentă însă, se poate observa că majoritatea protestatarilor sînt preocupaţi numai de propriile lor probleme, de interesele înguste ale partidului, colectivului, familiei, ONG-ului etc. Mie mi se pare că cei mai mulţi dintre nemulţumiţi încep a manifesta şi a se întruni numai atunci cînd problemele grave le periclitează interesele personale.

Bunăoară, deţinătorii de patente protestează numai atunci cînd guvernul vrea să le ia patenta. Şi, fireşte, protestul lor nu prea îi interesează pe alţii. Vînzătorii de lîngă Piaţa Centrală protestează numai atunci cînd poliţia îi alungă de pe străzile ultracentrale. Şi, fireşte, protestul lor nu prea îi interesează pe alţii. Agricultorii - numai atunci cînd nu găsesc piaţă de desfacere pentru produse. Partidele politice- numai atunci cînd îşi simt afectate interesele partinice. Şi aşa mai departe. Fiecare are protestul său şi îşi exprimă nemulţumirea numai cînd pericolul intră în universul lui îngust.

Să fiu înţeles corect. Că oamenii reacţionează atunci cînd le sînt lezate interesele e de înţeles. Mai grav e că, nefiind afectaţi de nimic, baricadaţi în fortăreţele lor familiale sau profesionale, pe oameni pur şi simplu nu-i mai interesează nici legalitatea propriilor reguli de joc, nici lumea din jur. Să faci nişte organizaţii prin care să rezolvi şi problemele întregii societăţi e mai complicat.

De fapt, miile astea de proteste, mitinguri şi întruniri nu sînt atît un indiciu al activismului social, cît al dezagregării societăţii moldoveneşti. Fiecare e cu lumea lui şi cu mitingul lui.
XS
SM
MD
LG