Linkuri accesibilitate

Jocul Securității comuniste și strategia „protejării imaginii”


Pastorul Joachim Gauck în martie 2007

Pastorul Joachim Gauck în martie 2007

Joachim Gauck: „Este important ca fiecare țară să se concentreze pe propriile injustiții, din spațiul ei”.


Joachim Gauck, care a fost nominalizat de cancelarul Angela Merckel pentru funcția de viitor președinte al Germaniei, a fost intervievat de Giorgi Gvakhria, corespondent al Serviciului Georgian al RFE/RL, cu ocazia unei vizite la Tbilisi, la 10 martie 2007. Discuția s-a referit la încercările Georgiei de a administra trecutul comunist, ca și la activitatea Serviciului secret est-German, Stasi și infiltrarea bisericilor oficiale din fosta Uniune Sovietică și Europa de Est.

Intrebat despre sensul unei legi în Parlamentul Georgiei asupra trecutului, atunci cînd aproximativ 80% din arhivele KGB-ului din Georgia au fost distruse în timpul războiului civil la începutul anilor 1990, Joachim Gauck a răspuns:

Joachim Gauck: „In cursul acestei prime vizite în Georgia am avut două întîlniri emoționante cu trecutul. Cea dintîi a fost în arhiva păstrată la Ministerul de Interne, unde se găsesc cele rămase din dosarele KGB; și am fost foarte interesat să văd ce parte s-a păstrat și ce a fost distrus. Foarte probabil, proporția celor distruse atinge 80%, cel puțin după prima mea impresie.

A doua vizită s-a desfășurat la Muzeul Ocupației Sovietice, unde numeroși tineri încercau să descopere istoria dureroasă a acestei țări ca republică sovietică. Eu însumi vin din Republica Democrată Germană și sînt, în mod firesc, mișcat, de umbrele întunecate ale represiunii din trecut și de moartea atîtor oameni nevinovați. Existența acestui Muzeu mi se pare importantă.”

La fostul sediu al Stasi sînt refăcute documentele distruse după căderea Zidului Berlinului

La fostul sediu al Stasi sînt refăcute documentele distruse după căderea Zidului Berlinului

RFE/RL: După deschiderea arhivelor Stasi [în 1992] unii au început să compare comportamentul agenților serviciului secret din Republica Democrată Germană cu felul în care au acționat naziștii. Se poate trage de aici o concluzie că nazismul și comunismul sînt unul și același fenomen?

Joachim Gauck:
„În Germania am învățat că nu este folositoare încercercarea de a echivala aceste două sisteme totalitare. In Germania avem motive să considerăm nazismul, mișcarea național-socialistă drept sistemul cel mai rău. Dar dacă aș fi un intelectual din Moscova, Tomsk sau din altă parte a Uniunii Sovietice, nu ar fi exclus să mi se pară de mai mare interes nedreptățile ce s-au petrecut de-alungul perioadei sovietice, sub comuniști: acele milioane de morți; acele milioane de oameni care și-au văzut drepturile confiscate; acelea deportate. Și să am, în același timp, sentimentul că mulți dintre călăi se află astăzi în funcții înalte. Faptul mă conduce la convingerea că este important ca fiecare țară să se concentreze pe propriile injustiții, din spațiul ei. Și, firește, în fiecare din aceste state post-comuniste există atîtea de făcut...”

RFE/RL: Înseamă că totalitarismul sovietic ar trebui „adus în fața justiției” la fel cum a fost făcut cu Național-Socialismul?

Joachim Gauck la conferința de presă după anunțarea nominalizării lui pentru funcția de președinte

Joachim Gauck la conferința de presă după anunțarea nominalizării lui pentru funcția de președinte

Joachim Gauck: „Trebuie să delegitimăm era comunistă nu numai din cauza mulțimii victimelor și a actelor criminale de care s-au făcut vinovați comuniștii, dar și din cauza faptului că politica modernă din întregul imperiu sovietic a fost în mod esențial înapoiată. Tot ce exista în mișcarea democratică, referitor la drepturile omului, la drepturile civile, la libertatea și autonomia acestor drepturi în țările libere, a fost înlăturat în cele comuniste.

Așa se face că am fost martorii în întreaga regiune post-comunistă a unei istorii lipsite de autoritate politică, timp de un deceniu; iar aroganța căreia i-a dat naștere regimul în cauză - care s-a perpetuat în lipsa selecționării unui guvern legitim, prin alegeri libere, cinstite și secrete - a creat printre oameni conștința unei incapacități pe care o regăsim pînă astăzi. „Noi nu putem face nimic” - spune omul de pe stradă. Omul de pe stradă nu este un cetățean, ci mai curînd un pensionar al statului. Iar aceasta este, după părerea mea, o consecință a delictelor comuniste și o problemă, foarte, foarte importantă.”

RFE/RL: In Germania răsăriteană comunistă erați un pastor protestant. Un cleric într-o lume comunistă înseamnă să te afli mereu în opoziție. Știm, pe de altă parte, că serviciile secrete au încercat să-și infiltreze agenții în Biserică.

Joachim Gauk:
„In Republica Democrată Germană și în Polonia, Bisericile s-au bucurat de o autonomie mai mare decît în republicile sovietice; au avut mai multe posibilități de activitate. Din acest motiv, KGB-ul și partidul au avut mai mult succes în atragerea clericilor decît în Polonia sau în Germania de Est. Știu din dosarele Stasi de un caz, în Germania, referitor la o tînără, comunistă devotată, convinsă să se alăture bisericii, să se lase botezată și apoi să studieze teologia, astfel ca, mai tîrziu, Stasi să aibă un agent profesionist în sînul Bisericii protestante. Ea și-a terminat studiile abia în 1989, iar apoi a venit revoluția și dosarele au fost toate deschise. Așa că nu au reușit. Asemenea cazuri sînt foarte rare în Germania de răsărit. Cunosc numai unul...

Dar în Biserica Ortodoxă influența serviciilor secrete a fost atît de mare încît a devenit chiar o practică instalarea de către comuniști a agenților lor în slujba Bisericii și apoi așteptarea ca ei să urce în ierarhia religioasă. Așa s-a petrecut foarte des. M-aș fi așteptat ca majoritatea creștinilor să nu se angajeze în acest tip de cooperare cu serviciile secrete; să nu ia parte la această activitate, să trăiască în sentimentul creștin al ispășirii, al căinței, al convertirii.

Ceea ce vedem foarte adesea este însă o altă strategie,
Nu revela adevărul despre agenți fiindcă ar putea să ne aducă prejudicii imaginii. O atitudine extrem de proastă fiindcă majoritatea creștinilor erau oameni total decenți...

anume aceea a „protecției imaginii”. Nu revela adevărul despre agenți fiindcă ar putea să ne aducă prejudicii imaginii. O atitudine extrem de proastă fiindcă majoritatea creștinilor erau oameni total decenți și adesea gîndeau chiar ca opoziția.”

RFE/RL: Biserica joacă în continuare un rol important în formarea opiniei publice în Georgia. Un rol foarte important este jucat de intelectuali, dintre care unii au cooperat în trecut cu KGB-ul sovietic. In cazul unei posibile adoptări a unei Legi a lustrației, ce credeți că pot aștepta acești oameni? Nu va conduce în unele cazuri la un soi de dezamăgire printre oameni în valorile societății [atunci cînd vor descoperi că asemenea personalități au fost colaboratori?]

Joachim Gauk:
„Influența Serviciilor secrete în Republica Democrată Germană și în Polonia, ca și în cea mai mare parte a celorlalte state post-comuniste, a fost atît de intensă, încît au fost recrutați „colaboratori neoficiali” sau agenți. Apoi a apărut un tip foarte special de agent. In mod normal, un „colaborator neoficial” semna un contract care statua: „Voi rămîne tăcut și raporta autorităților mele.”

In anii 1970 a apărut o evoluție nouă iar oficialitățile Stasi s-au gîndit că
Ne vor relata despre întîlnirile lor cu alții, într-o altă manieră decît dacă s-ar simți „colaboratori neoficiali”. Nu vor semna nimic, dar nici nu se vor simți datori să spună altcuiva despre întîlnirile lor cu agenții. In consecință, își vor spune lor înșile: „Nu sînt un trădător”, am dat doar informații utile Serviciului secret....

„oamenii Bisericii nu vor semna astfel de angajamente, ce le-ar încălca onoarea. Vom adopta o cale „soft” de a coopera cu acești oameni, la fel ca și cu artiștii sau profesorii care nu sînt dispuși să semneze asemenea documente cu Stasi.” Iar după ce vor accepta, ne vom întîlni cu ei regulat; vor refuza să semneze, dar ne vor relata despre întîlnirile lor cu alții, într-o altă manieră decît dacă s-ar simți „colaboratori neoficiali”. Nu vor semna nimic, dar nici nu se vor simți datori să spună altcuiva despre întîlnirile lor cu agenții. In consecință, își vor spune lor înșile: „Nu sînt un trădător”, am dat doar informații utile Serviciului secret. Această evoluție de comportament este una deosebit de interesantă, inclusiv pentru Serviciile secrete.”
XS
SM
MD
LG