Linkuri accesibilitate

Un soi de „cocktail Molotov” ale cărui ingrediente, reale sau presupuse, sunt: mafia chinezească, mafia evreiască, un piroman justiţiar, un informatician luat drept altcineva, Mao & secta Falun Gong...


„Simt pistolul rece pe ceafă aproape înainte să aud uşa toaletei deschizându-se brusc…” Un roman redactat la persoana întâi singular, care începe cu luarea martorului ca ostatic în chiar incinta judecătoriei, la capătul unui proces ce-l condamnă pe Li Chibriţel (tot el, agresorul de la budă) la puşcărie pentru incendierea unor magazine, aşadar un roman incendiar, la propriu şi la figurat, Un chinez pe bicicletă, de Ariel Magnus, Trei, 2009, este un soi de „cocktail Molotov” ale cărui ingrediente, reale sau presupuse, sunt: mafia chinezească, mafia evreiască, un piroman justiţiar, un informatician luat drept altcineva, Mao & secta Falun Gong, jocul de Go, feng shui, un karaoke etc., etc.

Dar mai cu seamă personajele întâlnite în cartierul chinezesc din Buenos Aires – frumoasa Yintai, Chen, Lito Ming ş.a. (după ce-l pune în relaţie cu aceştia, Li Chibriţel se eclipsează preţ de mai multe zeci de pagini) – fac această scriere explozivă, sau cel puţin gata să dinamiteze tot ce ţine de corectitudinea politică. „Totul era o chestiune de gusturi, a afirmat Li, chinezii se entuziasmau la vederea sângelui, iar yankeii la auzul împuşcăturilor (…) chinezii, ca să bage spaima-n tine, îţi extrag un organ, iar yankeii îţi implantează un cip”. Raţionamentul însă poate fi lesne răsturnat, şi atunci „…deşi decapitarea unui om ori extracţia organelor sale puteau fi văzute drept acte barbare în partea aceasta a lumii, în ele însele nu cuprindeau, văzute din cealaltă parte, o mai mare violenţă ori sadism decât să le arăţi sărmanilor la televizor lucruri pe care nu vor putea niciodată să le cumpere”. Cam acesta-i stilul, pe parcursul celor 250 pagini ale cărţii – în răspăr!

Iar ca totul să devină şi mai condimentat, ostaticul Ramiro trăieşte o poveste de dragoste cu Yintai, din care dezvălui doar puţin, cât să vă stârnesc dacă nu curiozitatea, cel puţin – pofta: „…restul lumii înceta să existe, săruturile noastre ar fi putut să înceapă în Buenos Aires şi să se termine în Hong Kong, că eu nici nu mi-aş fi dat seama”. La fel şi lectura de plăcere – ţine de la prima la ultima pagină şi când s-a încheiat, parcă-ai lua-o de la capăt!
20 februarie ’12
XS
SM
MD
LG