Între 11 februarie şi 18 martie la Centrul de artă Roda Sten din Göteborg expun doi artişti din Moldova, Pavel Brăila, realizator de film, şi Nicoleta Esinencu, autoare de piese de teatru. Expoziţia are mai mulţi autori iar proiectul în întregime cuprinde şi o publicaţie. Despre ce este vorba aflăm de la Corina Oprea, curatorul proiectului, şi Nicoleta Esinencu într-un interviu cu Vasile Botnaru.
Corina Oprea: „Eu am invitat-o pe Nicoleta… Bine, îi ştiu textele de cîţiva ani de zile deja şi am simţit că puterea de transmitere a textului transcende cumva spaţiul scenic şi i-am făcut o provocare Nicoletei dacă vrea să se gîndească de a face o instalaţie în expoziţia la care am fost curator la Göteborg. Iar pentru această instalaţie eu şi Nicoleta am avut un dialog şi între timp s-au întîmplat foarte multe lucruri pe scena politică nu doar în Moldova, ci şi în Rusia. Iniţial discutam de alegerile din Rusia şi despre fraudele care se produc cînd e un eveniment ca alegerile preşedintelui.
La un moment dat, în decursul acestui dialog, Nicoleta a venit şi cu o sugestie de a face o instalaţie care se referă mai degrabă la situaţia din Moldova în care nu există un preşedinte de aproape trei ani de zile, asta fiind o situaţie mai apropiată ei. Iar instalaţia, aşa cum este prezentată, construieşte situaţia unui referendum în care întrebarea este: are Moldova nevoie de un preşedinte? Această întrebare nu se referă doar la situaţia concretă a Moldovei din punctul meu de vedere, ci mai degrabă la cum privim situaţia de guvernare într-un stat democratic. ”
Europa Liberă: Nicoleta, descrie, te rog, această instalaţie ca să-şi imagineze oamenii, care nici nu au şansa să ajungă acolo unde mai stă această instalaţie. Cum arată asta la modul practic?
Europa Liberă: Aşa înţelegînd de la Corina, că nu este vorba doar de Moldova, ci de relaţia celui care votează cu cel care este votat, de ce astăzi e atît de important pentru un artist ca Nicoleta să apeleze la asemenea mesaje?
Nicoleta Esinencu: „Nu ştiu dacă este important doar pentru un artist ca Nicoleta … Este important pentru că azi politicul este cel care face viaţa oamenilor şi, în principiu, îmi face şi mie viaţa. Şi atunci e primordial să vorbeşti despre ce se întîmplă în societate.”
Europa Liberă: Păi, artistul, de regulă, era în Turnul de Fildeş, vorbea despre probleme veşnice, existenţiale. Viaţa curentă şi mai ales politicienii care se perindau ca şi cum nu-l interesau.
Nicoleta Esinencu: „Eu nu cred că-i adevărat asta. Cred că ăsta e un mit pe care-l credem noi. Poate vine de undeva din Uniunea Sovietică. Cred că poate veni de acolo ideea că artistul scrie despre flori şi dragoste. În principiu, cred că arta a fost tot timpul implicată şi politic, şi social.”
Corina Oprea: „Mai e şi un efect al modernităţii cumva că politicul se desfăşoară în paralel cu viaţa de zi cu zi. Cînd de fapt, de la Aristotel începînd, politicul face parte din viaţa socială, din viaţa activă şi nu e ceva separat”.
Europa Liberă: Corina, şi dumneata, invitînd-o pe Nicoleta cu ceea ce a mai scris ea pînă acum şi cu faima ei de artist rebel, vreţi să obţineţi ceva anume? Mesajul ar trebui să rezoneze într-un fel anume? Ce ar trebui să se întîmple?
Corina Oprea: „Ce recuperează arta contemporană este acea sferă public, acel domeniu public, în care oamenii sînt invitaţi şi provocaţi să gîndească critic. Asta se întîmplă lucrînd cu artişti precum Nicoleta Esinencu”.
Europa Liberă: Nicoleta, contează ce cutie de rezonanţă ai în sala de spectacol, în sala de muzeu?
Nicoleta Esinencu: „Pentru mine e important ce e important pentru un artist, să-şi pună el întrebări, în primul rind. Ceea ce îmi pare important şi pentru public. Asta e, de fapt, miza mea cea mare. Să plece cel puţin cu o întrebare”.
Europa Liberă: Pînă la urmă, asta e management de cultură sau asta e inspiraţie?
Corina Oprea: „Eu cred că e doar angajament. ”
Europa Liberă: Deci, e mai multă artă civică sau vă sperie o aşa clasificare?
Corina Oprea: „Cred că e destul să-i spui că e artă şi asta este”.
