Linkuri accesibilitate

„Când am introdus imunitatea, am făcut-o pentru că eram presaţi de organele de drept: procurorii şi poliţiştii cu interese.”


Reforma în justiţie continua. Cel puţin pe masa guvernului. După ce ieri a aprobat transformarea tribunalelor economice şi militare, astăzi a aprobat şi proiectul care permite ca judecătorilor, bănuiţi de corupţie, să li se ridice imunitatea fără acceptul Consiliului Superior al Magistraturii. Desigur, proiectul trebuie să treacă de parlament, dar încă de când a fost propus a stârnit controverse şi multe întrebări: cine şi cum va stabili dacă un judecător este corupt pentru a i se ridica imunitatea? Acum este vorba numai de cazuri de corupţie, dar ar putea să apară şi alte circumstanţe speciale şi atunci imunitatea judecătorilor ar putea fi găurită ca un caşcaval. Liliana Barbăroşie a încercat să obţină câteva răspunsuri.

Oleg Efrim

Oleg Efrim

Imunitatea, adică imposibilitatea tragerii la răspundere fără învoirea unei instituții-filtru, este acordata magistraţilor pentru a-i feri de presiuni şi a le asigura astfel independenţa deciziilor luate în procese. Ministrul justiţiei, Oleg Efrim, crede însă că acest privilegiu se transformă adesea într-un paravan după care sunt dosite fărădelegi. Tocmai acesta ar fi motivul pentru care ministrul Efrim a propus, iar guvernul a acceptat ca procedura de suspendare a imunităţii în cazul unor judecători bănuiţi de corupţie să fie simplificată.

Dacă Parlamentul va sprijini această propunere, Procurorul general va fi acel care va putea porni anchete împotriva magistraţilor fără încuviinţarea Consiliului Suprem al Magistraturii – organ de autoadministrare judecătorească care deocamdată ar trebui să aprobe o astfel de cercetare înainte de a fi declanşată. I-am solicitat ministrului Oleg Efrim să explice cum anume ar trebui să funcţioneze noua normă:

„Înainte de a porni urmărirea penală, Procurorul General, singurul care poate face acest lucru, trebuie să meargă în Consiliul Superior al magistraturii ca să ceară acceptul. Şi este suficient să ne amintim de cazul Nogai (judecător bănuit ca ar fi implicat în cazul de preluare ostilă de acţiuni la MoldovaAgroindBank). Astăzi am propus ca pentru infracţiuni de corupţie, procurorul general să poată porni urmărirea penală fără acceptul consiliului. Păi, dacă nu există corupţie, aşa cum afirmă judecătorii, nu avem de ce ne teme. Şi al doilea argument – judecătorul va ajunge tot în justiţie, că nu-l va judeca procurorul doar. Dacă nu au ei încredere în justiţie, atunci ce trebuie să creadă cetăţeanul.”

Cum era lesne de presupus, magistraţilor nu le convine propunerea guvernului. Iată, bunăoară, reacţia preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii, Nicolae Timofti:

„Noi am trecut deja prin aceasta. Când am introdus imunitatea, am făcut-o pentru că eram presaţi de organele de drept: procurorii şi poliţiştii cu interese. La aceasta se va ajunge din nou. Dacă nu vom fi sub presiunea organelor de drept, atunci a unor grupări de interese.”

Victor Munteanu

Victor Munteanu

Intenţia nu este privită univoc nici în mediul experţilor. Victor Munteanu, director de programe în domeniul dreptului la Fundația Soros-Moldova, crede că este inadmisibil să aplici o normă doar în cazul unui gen anume de infracţiuni:

„De ce o anumită categorie – infracţiuni de corupţie? Dacă aplicăm o regulă, o aplicăm pentru orice. Cu cât mai încurcată este regula, cu atât mai distorsionate vor fi deciziile finale. Dacă nu-I putem aduce în faţa justiţiei, să vedem ce ne împiedică. Dacă Consiliul Superior al Magistraturii, care nu dă curs unor solicitări fără argumente, atunci să căutăm soluţia acolo – modificând competenţe …etc. ”

Nu toți reprezentanţii sistemului împărtăşesc opiniile critice. Nicolae Roşca, cel care conduce colegiul disciplinar al magistraţilor, adică un organ ce îi ia în vizor pe judecătorii certaţi cu etica, spune că dacă magistraţii ar fi reuşit să demonstreze că sunt capabili să-şi facă ordine în propria curte, nu ar fi fost necesară o astfel de decizie:

„Este o problemă contradictorie, dar eu cred că un judecător are suficientă cunoştinţă ca să se apere de atacuri nedrepte şi fără imunitate. Ei trebuie să fie supăraţi în primul rând pe ei, pentru că nu-şi fac ordine înşişi în rândurile lor. Dacă tolerează, să suporte consecinţe.”

De la mai mulţi magistraţi am auzit că ei speră că parlamentul nu va da curs intenţiei guvernului, în caz contrar judecătorii corupţi oricum nu vor fi prinşi cu oca mică. Aşa cum au scăpat până acum basma curata, iar acei cinstiţi vor fi expuşi unor presiuni greu de imaginat şi mai ales de contracarat.
XS
SM
MD
LG