Linkuri accesibilitate

Zăpada ultimelor zile, chiar dacă o copie nereuşită a zăpezilor de altădată, pare o alegorie a stării generale de lucruri.


Până la urmă, papucii uzaţi trimişi pe adresa guvernului au atins masa specifică la care devin instabili. Sau poate că au atins în faţă pe cine trebuie. Papucii îi erau destinaţi Elenei Udrea, dar dată fiind unitatea de miriapod a partidului, i-ar fi putut încălţa toţi camarazii lui Emil Boc. Acesta a făcut un pas înapoi căci nu voia să se bucure de foloasele necuvenite ale unei guvernări lamentabile.

S-a spus că PDL a dat dovadă de voinţă politică fiind primul partid din istoria postdecembristă care decide să-şi retragă oamenii de la guvernare. S-a spus, de asemenea, că această decizie a fost determinată nu de opoziţia parlamentară şi nici de presiunea străzii, ci de viziunea pe termen lung şi bunul simţ. Aceste afirmaţii care vor să minimalizeze efectele manifestaţiilor de stradă sunt făcute în special de oameni din zona de acoperire mediatică a preşedinţiei şi PDL.

Stranii afirmaţii, de vreme ce acum o lună aceiaşi oameni considerau că schimbarea guvernului ar fi un gest sinucigaş, că ar aduce instabilitate şi neîncrederea finanţatorilor. Ceva adevăr e în aceste afirmaţii: ar putea fi vorba, da! despre bun simţ, adică despre al şaselea simţ al carnasierelor de partid care au simţit că e momentul să se ascundă, să le uite votanţii foamea şi cruzimea, înainte de a da iama printre ei. Oricum, este o decizie politică, inspirată de curbele tot mai abrupte de popularitate, şi nu de minusurile din statistici. Preocuparea principală pare să fie cota scăzută de popularitate nu monstruoasele probe de incompetenţă date de guvernul Boc. Aşa se face că, timp de o săptămână, România a avut două guverne. Ba chiar trei, dacă ţinem cont că delegaţia FMI însă se mai afla în ţară, cu ochii pe deficitul de încredere al guvernului şi pe rata şomajului la nivel ministerial.

Nu înseamnă că, în acest du-te vino guvernamental, treburile interne au fost administrate mai bine. Papucii, în ochii opoziţiei şi ai celor care încă mai protestează în stradă, s-ar potrivi foarte bine tuturor echipelor guvernamentale propuse de Traian Băsescu. Ninsorile au omorât zeci de oameni, stabilind un nou record european. Marea campanie de deszăpezire pe care fostul premier susţinea că o are sub control s-a pierdut pe sub troienele prea mari pentru un efort atât de mic. Mii de oameni au stat cu zilele pierduţi pe o hartă tot mai plină de pete albe pe care scrie „Aici sunt leii dumneavoastră.” De fapt, nu acolo, ci în buzunarul marilor asfaltatori de partid şi de stat, care adoptă cea mai ieftină soluţie de deszăpezire: aşteaptă primăvara.

Zăpada ultimelor zile, chiar dacă o copie nereuşită a zăpezilor de altădată, pare o alegorie a stării generale de lucruri. Şi pe câmpiile îngheţate, şi de sub molozul economiei româneşti se ridică înţepenite şi îngheţate braţele macaralelor sau câte-un maxilar de excavator. Uneori se vede câte un semn de circulaţie. E greu de citit, dar e semnul că undeva, pe-aproape, este un drum.

Dar noul premier ne promite că o să le pună în mişcare. Discursul său de învestitură, neted şi alb ca zăpezile Bărăganului, a scos opoziţia din sală chiar dacă unul dintre şefii Uniunii social-liberale n-a ieşit înainte de a trimite bezele noului cabinet guvernamental. Era o reacţie previzibilă: la întrevederea-fulger pe care au avut-o cu preşedintele Băsescu, politicienii din opoziţie au spus că vor guvern de tehnocraţi şi alegeri anticipate. Un scenariu care nu se potriveşte cu eforturile de supravieţuire depuse de partidul condus de Emil Boc şi nici cu povestea de dragoste dintre Traian Băsescu şi serviciile secrete. Partidul lui Emil Boc a venit la preşedinte cu mutarea în plic. Sau poate că plicul era de formă iar mutarea era deja la Cotroceni.

Cert este că, vreme de o săptămână, şeful serviciilor secrete externe a prezidat şedinţele PDL, ca să facă lista de miniştri. S-ar părea că noul prim-ministru s-a aşezat la o masă deja pusă unde i s-a servit ce a vrut preşedintele. De aceea „intervenţia” acestuia cu partidul de suflet a durat doar câteva minute. Cât i-ar fi putut lua preşedintelui să dea noile coordonate de navigaţie? Noul premier a trebuit să accepte programul servit, cu tot cu şefii de sală şi debarasori, dar a înghiţit el broaşte mai mari la micul dejun!

I s-a spus „guvernul consilierilor” pentru că actualii miniştri au fost consilieri sau secretari de stat, oamenii din umbră sau păpuşile de cârpă ale foştilor miniştri. Unii dintre ei şi-au prins deja degetele în dulapul cu schelete sau în borcanul cu miere bugetară şi nici nu ar putea părăsi sediul ministerului fără a lăsa ceva din ei în urmă.

Alţi comentatori l-au numit „guvernul clonelor” mai ales că actualul premier are o tinereţe revoluţionară comparabilă cu a fostului. Ba chiar, după cum s-a putut citit prin presă, limba sa română era mai inflexibilă când trebuia să elogieze sistemul comunist. La fel şi ceilalţi care, odată săpaţi mai temeinic prin biografii, încep să scoată la iveală foşgăiala unei existenţe zbuciumate, o demonstraţie a faptului că sănătatea şi energia tinereţii sunt de multe ori sursa bolilor de maturitate. Povestea de succes a unuia se hrăneşte din parteneriatul cu bugetul ministerului pe care a ajuns să-l conducă. Altul este băiatul de suflet al unuia dintre cei mai importanţi finanţatori ai partidului. Altul a ocupat abuziv posturi universitare şi fotolii administrative, târând prin organigrame nu doar doctrina şi interesele partidului, dar şi un lung şir de rude şi prieteni. Mai toţi au cărat servietele prin minister clădindu-şi cariera din supravieţuirea după restrângerile de personal şi încăpăţânarea cu care s-au agăţat de scaun.

Dar continuitatea nu se opreşte aici. Promisiunea noului premier de a continua politicile fostului cabinet a stârnit rumoare. S-a vădit astfel că, pentru a mişca lucrurile din loc nu e suficient să înlocuieşti persoanele, trebuie schimbate şi principiile, căci nu persoanele, ci lipsa lor de principii a stârnit manifestările de stradă. Cu aerul său apolitic, dl Ungureanu trebuie să urce Golgota electorală, disimulând greaua moştenire lăsată de guvernul Boc: cele aproape nouă milioane de români în pragul sărăciei, după cum spune raportul Eurostat, cărora li se adaugă milioanele de români care au decis să petreacă apocalipsul economic în altă ţară, prima scadenţă a zecilor de miliarde de euro luate împrumut, deficitul fondului de pensii şi falimentul celui de sănătate, zecile de companii de stat cu datorii de coşmar, dar cu salarii de vis, miile de ilegalităţi de miliarde de euro descoperite de Curtea de Conturi la firmele de stat, situaţia contabilă încâlcită a exerciţiilor bugetare din ultimii ani, amatorismul, pompierismul, corupţia care ne plasează, conform ultimului raport al Transparency International, la coada plutonului european şi, la nivel mondial, după Ghana, Rwanda sau Botswana, lângă Gambia şi Lesotho şi peste toate amnezia generalizată care face ca, în ciuda unei condamnări de operetă, treburile ţării să fie controlate în continuare de clonele, consilierii, ofiţerii serviciilor secrete sau membrii supleanţi ai partidului comunist.

Liderii USL spun că vor contesta guvernul la Curtea Constituţională pentru că nu ar fi respectat procedurile de audieri în comisii. Cu toate acestea, poate că ar fi mai înţelepţi dacă i-ar preocupa propria lor lipsă de conţinut şi ar lăsa lucrurile să se desfăşoare după planurile ticluite la sediul PDL şi Cotroceni. Nu acolo s-a decis că, după picajul economic şi social din ultimii ani, ceea ce le trebuie românilor este înscăunarea unui şef de servicii secrete şi a adjuncţilor foştilor miniştri în noul guvern?! Liderii PDL îşi sapă groapa cu gura uitând că în faţa Teatrului Naţional s-au strâns suficienţi papuci, să ajungă până la vară, ba chiar şi pentru alegerile parlamentare din toamnă.
XS
SM
MD
LG