Linkuri accesibilitate



Îngheţul este cel mai mic rău ce i se poate întâmpla Republicii Moldova în această iarnă a spulberării tuturor speranţelor încolţite acum doi ani şi ceva. (Unde eşti tu, Ion Mureşan, să reciţi – a nu se confunda cu: să răciţi, nici cu: sărăciţi – din Cartea de iarnă, ed. Cartea Românească, 1981? Răspunsul nu întârzie să vină – în cartea Alcool, ed. Charmides, 2010.)

Atmosfera de-a dreptul glacială din sânul AIE-2, de parcă tustrele componentele funcţionează pe bază de freon, spre a-şi conserva puterea, se extinde – mutatis mutandis – asupra făcutului locului acestuia, cu tot cu cei ce n-au apucat să-l părăsească, şi ameninţă să transforme „căciula lui Guguţă” (dincolo de metaforă, un obiect cât se poate de util în aceste zile şi nopţi polare!) într-un iglu… kolhoznic. Acolo unde părea să apară o soluţie – antigel, dacă ar fi să credem pe cuvânt spusele proaspătului trio socialist –, acum bate crivăţul, iar iarna vrajbei noastre se înteţeşte nu doar în termometre, ci şi în sondajele de opinie.

Faptul că puţin peste jumătate din populaţia ţării, dacă judecăm strict după numărul de voturi obţinute de PDL, PD şi PL, este luată ostatic, în plină iarnă (vai! ce decembrie călduros am avut, inclusiv pe 16, aproape ca acum 22 de ani, când la Bucureşti cădea regimul Ceaşescu), iar guvernarea majoritară se face că plouă, nu doar că demoralizează toată lumea (y compris, şi minoritatea care a votat PCRM), ci subminează însăşi încredere într-o democraţie asociativă – debarcarea guvernului Ion Sturza constituie, în acest sens, un antecedent periculos. Fatalmente, partidele „democratice” – sau autointitulate astfel – nu sunt în stare să se înţeleagă între ele, ba chiar par să facă totul pentru a readuce la putere „vechea gardă” (discutabil, termenul – dar în absenţa altuia mai bun şi atât timp cât Cârmaciul rămâne acelaşi, nu am unul mai potrivit). Pe de-altă parte, nici „monolitul” PCRM nu a trecut de proba aflării în opoziţie – ceea ce înseamnă că partidele de dreapta calcă strâmb odată ajunse la putere, iar cele de stânga când o pierd.

Meteorologia nu-i deloc clementă în ce priveşte timpul probabil în viitorul apropiat. Şi nici politologii noştri nu se grăbesc să prognozeze un dezgheţ la vârf. (Defilarea acestora pe la diferite posturi de televiziune ar trebui înscrisă printre obiceiurile de iarnă, alături de: Colindat, Urat, Capra ş.a.) Aşa că iarnA[IE-2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12 – dacă s-ar inventa cea de a 13-a lună a anului, aş pune-o şi pe ea la socoteală] promite să fie lungă. Întrebarea a fost şi rămâne – de la Mircea Eliade citire: „După Conferinţa de la Teheran, unde Europa fusese împărţită în două mari zone de influenţă, ştiam că soarta noastră era pecetluită. Problema principală era, după expresia lui Anton Golopenţia, cum să iernăm, cum să ne salvăm identitatea naţională în timpul acestui nou Ev Mediu, care putea dăinui multe generaţii” (Memorii, vol. II, Humanitas, 1991) – la ce-a folosit (şi cui!) primăvara lui 2009?!
XS
SM
MD
LG