Linkuri accesibilitate


Noul nume al monstrului mîncător de libertate e: ACTA. Pînă la dovada contrarie, ACTA rămîe, de fapt, un acord internațional menit să reducă și să sancționeze pirateria comercială.

Partea care a declanșat scandalul de presă, politic și stradal ține de traficul pe internet. Acordul e semnat de de aproape 30 de state, între care Australia, Japonia, Statele Unite, Canada, apoi Uniunea Europeană în ansamblu, plus 22 de state membre UE separat. Cea mai mare și mai semnificativă absență e China.

Acordul a fost negociat îndelung și a trecut prin mai multe redactări care au eliminat progresiv prevederi interpretabile sau suspecte. Însă nici o garanție nu pare de ajuns. Un front larg de organizații civile, asociații reprezentînd firme de telecomunicații, persoane private și partide politice au lansat o campanie vehementă și, uneori, violentă împotriva Acordului.

Numeroasele critici aduse Acordului pot fi reduse la acuzația după care Acordul ACTA încalcă dreptul la liberă exprimare și permite supravegherea activității private pe net. Acuzațiile sînt grave argumentele sînt, însă, slabe sau inexistente. Nici una din aceste afirmații nu trece dincolo de afirmații generale. De cele mai multe ori, avertismentele sînt practic speculații care pornesc de la o prevedere a articolului pentru a o așeza în centrul unui scenariu complicat dacă nu imposibil.

Citit cu mintea acasă, ACTA nu înseamnă nici blocarea site-urilor de net, nici accesul la operații personale. Mai mult, descărcarea gratuită dar frauduloasă de filme, muzică și documente de pe net nu e atinsă în nici un fel de Acordul ACTA. Acordul țintește blocarea comerțului cu produse falsificate, neomologate sau neînregistrate fiscal, de pildă medicamente, echipament electronic și îmbrăcăminte.

Cine s-a ars cumpărînd pilule miraculoase pentru regenerarea părului sau împotriva ulcerului, adaptoare și telefoane, rochii de mireasă și pantofi oferiți la prețuri imabatabile știe despre ce e vorba. Un așa zis comerciant asiatic sau antilez oferă pe propriul site produse e cea mai bună calitate la prețuri care bat de cîteva ori prețurile de piață. Tranzația e rapidă și promisiunea de fier. Surprizele vin odată cu prețul ascuns care conține, de pildă, cheltuieli de expediție care întrec de 10 ori prețul produsului.

Cînd marfa sosește, cumpărătorul va afla cu rapid că produsele nu au legătură cu obiectul din reclamă, că sînt falsificate foarte prost sau chiar neutilizabile. Cine crede că poate reclama se înșală. Site-ul care a luat banii cumpărătorului tace. În spatele tejghelei de pe net nu e nimeni. Cumpărătorul nu are cum și cui cere socoteală. Însă, același cumpărător ar trebui să fie mulțumit, în cazul în care tranzacția nu s-a soldat, deja, cu furtul datelor de card, urmat de golirea contului bancar. Acest tip de escrocherie disimulată în net și deci intangibilă a devenit o industrie enormă. Cu ea se bate ACTA. Cum a ajuns atîta lume să se bată cu ACTA?

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG