Linkuri accesibilitate

Prejudecăți, rasism, molime în istoria mai veche și mai nouă


René de Weck, ministrul plenipotențiar Elveției la București în cursul celui de-al doilea război mondial
René de Weck, ministrul plenipotențiar Elveției la București în cursul celui de-al doilea război mondial

„Aceste expresii improprii sînt, din păcate, devenite de folosință comună în aproape toate țările continentului. Nu va fi ușor să oprim molima.”



Desemnarea noului premier al României a adus cu ea o avalanșă de comentarii, de la cele ale profesioniștilor presei pînă la cele ale categoriei de comentatori specializați în a chibița și care ar intra în distribuția unei piese de teatru la rubrica „nobili, popor, soldați, slujinice...”.

Problema unei multitudini de comentatori din ambele categorii nu este de loc competența profesională a noului ales, cît formația sa culturală, pentru unii dubioasă. A fi de profesie, la bază, istoric, și a fi cîștigat titlul de doctor cu o teză despre istoria evreilor din țările române este deja o premiză suspectă în ce privește patriotismul, iar pentru unii echivalează de-a dreptul cu a fi un vînzător de țară.

Cum se stă, atît cu democrația, cît și cultura politică o ilustrează zilele acestea, între alte publicații, „Cotidianul”, la a cărui rubrică Forum să scris că ziarul „militează pentru exprimare civilizată și își rezervă dreptul de a șterge/edita [...] comentariile cu caracter rasist sau xenofob...” Or, alegînd aproape la întîmplare printre comentariile acceptate de ziar se pot găsi cu ușurință unele de genul: „De la Petre Roman încoace România a fost scutită să mai aibă vreo liftă jidănească în capul ţării dar acum iar ne-a lovit păcatul, un alt jidan a fost pus la cârma guvernului României...”

Cum semnala un prieten cercetător care monitorizează publicațiile extremiste, genul acesta de comentariu a fost repetat la nesfîrșit zilele acestea în presa celor care se definesc drept „social-naționaliști” și sînt apropiați de Noua Dreaptă. Discutînd subiectul cu o cunoștință pe Facebook reacția primită era cel puțin minimalizatoare: „dar astea sunt prostii..., nimeni normal la cap nu poate lua în serios așa ceva...”

Dar, așa cum în general se știe..., nu se știe totuși prea bine cine îi separă pe cei „normali la cap” de restul populației și nici gradul de influență reală culturală a unei categorii asupra celeilalte. In schimb, „se știe” relativ bine că repetarea la infinit a termenilor rasiști, în general a prejudecăților la adresa minorităților, de orice fel, are efectele cele mai nefaste asupra culturii și politicii unei țări.

Subiectul, poate, nu mi s-ar fi părut de atîta actualitate dacă nu citeam recent unul din documentele diplomatice, despre care presa elvețiană a anunțat zilele trecute că au fost urcate pe site-ul electronic al arhivelor de la Berna, consultabil on-line. Cunoscut, dar după impresia mea niciodată utilizat de istoricii români, documentul este o scrisoare trimisă de la București, la 23 decembrie 1941, de ambasadorul Confederației helvete, René de Weck.

Diplomatul le scria superiorilor săi: „Am observat de cîtăva vreme deja că Poliția Federală a Străinilor le cere românilor care doresc să vină în Elveția un certificat de origine «ariană». Pe de altă parte, numeroase autorități elvețiene acordă atestate declarînd că Dl. X sau Y este «arian».... Că [administrația] le cere celor interesați, locuitori ai unei țări unde antisemitismul este în floare, să dovedească că nu sînt considerați evrei de autoritățile statului căruia au nefericirea de a-i aparține, nimic mai natural” - scria cu o doză de ironie implicită René de Weck pentru a adăuga „Între altele, cuvîntul «arian» folosit de o administrație elvețiană, lasă să se creadă că la noi această expresie este de folosință curentă și că noi acceptăm ca un adevăr recunoscut teoriile rasiste de care ea este în prezent inseparabilă.”

Diplomatul elvețian amintea în 1941 că a reușit să obțină de la guvernul român ca nici o lege restrictivă promulgată împotriva evreilor din România să nu fie aplicată cetățenilor elvețieni și că, în acest scop, a folosit ca argument „articolul 4 al Constituției federale: «Toți elvețienii sînt egali în fața legii. In Elveția nu există nici subiecți, nici privilegii țind de locuri, naștere, persoane sau familie. [...] Am făcut să fie înțeles de guvernul de la București că noțiunea de «origine etnică», așa cum este ea admisă în regatul danubian, nu există în Elveția.”

Ambasadorul René de Weck insista din această perspectivă cerînd autorităților de la Berna să transmită o circulară celor competenți pentru a nu se mai stabili «certificate de arianism», iar străinilor care solicită o viză pe pașaport să nu li se mai ceară să dovedească faptul că sînt «arieni». De la Berna, i se răspundea, în ianuarie 1942: „vom încerca să facem să triumfe punctul dvoastră de vedere, dar aceste expresii improprii sînt, din păcate, devenite de folosință comună în aproape toate țările continentului. Nu va fi ușor să oprim molima”.

Intr-adevăr, molima nu este ușor de vindecat nici după 60 de ani.
Previous Next

XS
SM
MD
LG