Linkuri accesibilitate

Problemele umanităţii nu le pot rezolva, dar pot dărui lumii o picătură de rouă din lacrima mea


Jurnalul săptămânal cu Nina Macarie.

Nina Macarie, născută la 26 februarie 1966, în satul Scoreni, căsătorită, doi copii. A absolvit şcoala pedagogică din or. Orhei, UPS ,,Ion Creangă”, Facultatea Istorie şi Etnopedagogie, are studii necomplete la FRIŞPA, USM, a făcut masterat la istorie - UPS ,,Ion Creangă”, a absolvit cursurile la Doctorat, aceiaşi instituţie. A activat ca pedagog 24 ani.



Motto: ,,Scrie ca să nu pierzi florile gîndului tău, pe care altfel le ia vîntul!” (N. Iorga)

Luni



Mi se deschid ochii la ora 5 dimineaţa. Se zice, că oamenii se trezesc din somn la ora cînd s-au născut. Cu mare grijă, ca să nu-mi trezesc fiica Tincuţa-Felicia, comoara fără de preţ a inimii mele, deschid ferestruica. Aerul rece mă înfioară. Spaţiul restrîns: o odaie şi bucătăria nu ne permite trezirea treptată, sunt nevoită să mă cufund în patul mare, comfortabil, sub plapoma călduţă. Se perindă în imaginaţia mea tablouri, tablouri veridice ale unei biografii la răspinteni. Se consideră lunea zi grea. Pentru mine este cea mai importantă zi. E un nou început, noi încercări, o nouă speranţă. E ora 6'30, Tincuţa se trezeşte, aprinde o lumină mică, se mişcă în linişte, nu cumva să mă trezească. E mare! Clasa a 9-a! Mă întreb: Doamne, oare cînd a crescut!?

Hotărăsc să-mi vizitez casa din sat, construită din dragostea noastră, a mea şi a soţului, cu propriile noastre mîini. Revederea satului drag (de 12 ani locuim în or.Străşeni) şi a ,,cuibuşorului nostru sfînt” îmi umple inima de revigoare, de energie pozitivă, de nostalgie.

Aşi fi vrut să-mi vizitez surioarele, fraţii. Suntem 6 surori şi 4 fraţi. În anii de la urmă suntem aproape unul de altul, mai mult cu gîndul. Înaintarea în vîrstă, ne face să accepăm şi rezistăm în faţa surprizelor de sănătate. Toţi fraţii şi surorile mele au cunoscut frumoasa împlinire: au zidit o casă, au îmbrăţişat fie că o meserie, fie că o specialitate, au crescut copii, acuma unii din ei îşi cresc nepoţii. A propos, vinerea trecută am participat la botezul micuţului Mihăiţă (nepot de la nepot). Un copil e o adevărată minune...

Ajung acasă la amiază. Ce fericire! Mi-am vizitat casa din sat. Privesc spre fereastră, aştept să apară-n vizor soarele vieţii mele - Tinca. Vine acasă. Reuşeşte să-şi schimbe hăinuţele şi iar la şcoală, se pregăteşte de olimpiada raională la fizică. Îmi dă vestea că s-a plasat pe locul I în şcoală la olimpiada de L. Română. Vasăzică, va participa la două olimpiade raionale. Rămîn singură în spaţiul preferat al tuturor femeilor, în bucătărioara albă, micuţă, dar atît de încăpătoare.

Marţi

Să-ntîlnim ziua de marţi mai atenţi, mai cumpătaţi...

Pe la ora 11 Chişinăul mă atrage. Scopul vizitei este de-a încheia un contract de colaborare cu unul din Centrele educaţionale pentru adolescenţi, dar gerul mi-a condus paşii spre buna şi minunata mea prietenă - Valentina (de 25 de ani păstrăm relaţia), aici sunt aşteptată întotdeauna cu bucurie. Am discutat cu minunaţii finişori. Am hotărît să-mi prelungesc clipele de revelaţie în capitală, vizitînd librăria ,,Făt-Frumos”. Atîtea titluri interesante îmi provoacă curiozitatea. Am cumpărat două cărţi: ,,Al cui este acest pămînt?” de Andrei Martiniu şi ,,Istoria societăţilor secrete”, a căror existenţă a provocat întotdeauna interesul comunităţii. Mi-a rămas inima la cele 8 volume din 16 de ,,Istorie Universală”, prezentate de Ion Varta. E luna cadourilor şi cine ştie, poate visul de-a le avea se materializează. Ajunsă acasă, îmi vizitez numaidecît vecina de 90 de ani, strămutată în Moldova din Novgorod în '47, după război. Suntem prietene, relaţia noastră durează deja 12 ani. Înţeleg situaţia familiei dumneaei. Recrutaţi din propria baştină, expediaţi pe pămînturi necunoscute... Sunt multe de spus. Cel mai important, că noi amândouă, şi eu şi vecina, dăm dovadă de mult tact şi diplomaţie ca să putem coexista; eu din respect pentru venerabila-i vîrstă, ea pentru calităţile mele (conform afirmaţiilor dînsei).

Aflu că liderii AIE au ajuns la concluzia că nu mai au decît o singură soluţie - modificarea Constituţiei, iar asta doar prin intermediul opiniei cetăţenilor. Ar putea stimaţii domni să garanteze siguranţa validării plebiscitului, ori trag de timp? Din alte materiale aflăm că membrii AIE vor renunţa la ideia Referendumului. Dar nu există o decizie finală.

După mine, o foarte bună candidatură pentru Preşedinţie ar fi Constantin Cheianu. Presupun că ar fi un preşedinte ideal, zi la zi el lucrînd foarte delicat la ,,dezgolirea” politicienilor noştri.

Miercuri

Trebuie să închei studiul ,,Sistemul pedagogic bazat pe modelul inteligenţelor multiple”. Concluzionez: beneficul elevilor ar fi foarte mare dacă în şcoală s-ar ţine cont de faptul că oricare elev poate să aibă calităţi în diverse domenii. „Indiferent de formele şi incidenţa evaluărilor oficiale, învăţarea efectivă cotidiană în şcoală, precum şi învăţarea stimulată la mult timp după ce şcolarizarea s-a încheiat, ar trebui să constituie o răsplată în sine.” O colegă mi-a propus să-i ajut să expună într-un discurs subiectul ,,Problemele învăţămîntului contemporan”. Schiţez cîteva întrebări: calitatea pregătirii cadrelor didactice şi gătinţa tinerilor specialişti ,,de-a asalta pedagogia”; regimul elevilor şi supraîncărcătura primită zinic de către elevi; cum poate fi amplificată atractivitatea disciplinilor şcolare. Chiar dacă există o concepţie a evaluării rezultatelor şcolare, în acest domeniu întotdeauna s-ar putea ,,ara”.

Recapitulez încă odată ştirile citite deja. ,,Oul lui Columb e în buzunarul lui Mihai Ghimpu” - titlu destul de sugestiv. Nicolae Negru mai scrie în editorialul său: ,,cu stoparea procedurii de alegere a Preşedintelui, AIE a făcut o greşeală ce îi afectează profund imaginea, care era deja destul de şifonată în urma permanentelor certuri publice.” După mine, principalul eveniment al zilei este întreruperea şedinţei guvernului de către comuniştii dornici de-a asista la şedinţă. Onoarea de ai întîmpina pe comunişti cu întrebarea: - Ce urlaţi? -, de către Vlad Filat e ,,pur moldovenească”! Dar sunt de acord cu motivaţiile şi Declaraţia premierului; dacă ar fi existat cu adevărat acest interes, comuniştii puteau să-şi anunţe doleanţa şi să se prezinte omeneşte, înainte de începerea şedinţei. Ei, dar nu ar fi avut loc un eveniment scandalos! O ştire din ,,Timpul” anunţă cu trimitere la PLDM şi PL, că AIE a şi renunţat la Referendum, doar că nu a anunţat deocamdată.

Joi

Să lucreze în zi de joi chiar şi sufletul din noi...

Încă de ieri, pe toate canalele televiziunii a fost transmisă ştirea despre ,,Corturile de prim ajutor”. Guvernul are grijă de cetăţeni. Pe un asemenea ger îndulcirea vieţii celor degeraţi cu un ciai şi biscuiţi, plus asistenţă medicală, e o acţiune pozitivă. Pînă a se trezi Tinca, îngerul vieţii mele, în colţul preferat, lîngă sobiţa din bucătărie, eu stau şi fac versuri. În urechi îmi sună: ,,Sărmanii gingaşii bătrînii, cîtă viaţă au risipit, trăiesc în acest hău ca şi cîinii, drept că-s cu gîtul dezlegat, doar că-s cu gîtul dezlegat...”

Cu gîndul sunt mereu la subiectul meu de teză. Aş trage o fugă pînă la Arhiva de la Liov, fiindcă cele mai intense relaţii comerciale ale Moldovei medievale ţin de Liov. Îmi rezum atenţia asupra materialelor la subiect selectate din Arhiva Naţională a Moldovei ,,Importanţa rîului Nistru în comerţul Moldovei” şi a materialelor culese din periodica naţională. Schiţez un proiect al unui viitor posibil articol.

Agenda culturală a ,,Bunei Dimineţi” ne-a propus să mergem la un spectacol de muzică de vioară la Filarmonica Naţională. Mi-aş fi dorit. Cu sufletul sunt prezentă la spectacol, dar mă mulţumesc cu audiţia cîtorva piese de muzică clasică instrumentală de pe un album recent procurat. Vioara este cea mai nemaipomenită creaţie de pe pămînt. Sună atît de frumos, că poţi sta ore în şir vrăjit de farmecul muzicii născute pe coardele viorii, care divinitate mîngîie sufletul. Vioara e purtată de îngeri. Să asculţi vioara înseamnă să asculţi poveştile cu prinţi şi prinţese, depănate la gura sobei cu-n bunel şi cu-o bunică. Şi aprope involuntar apăs cursorul pe-un muzeu foarte drag sufletului meu - Muzeul Familiei în stil etno al iubitei profesoare - Margareta Şendrea din satul meu de baştină, Scoreni. În satul natal s-au încetăţenit foarte ,,mulţi veniţi”. Unora le-aş fi dorit să rămînă ,,în origini”, alţii, printre care şi profesoara de limbi străine - dna Margareta - sfinţesc locul prin aportul dumnealor la dezvoltarea satului. Cît suflet şi dibăcie conţin lucrările expuse: covoare, broderii, cuverturi, feţe de masă, lucrări împletite, brodate, croşetate, pe unde cu lacrima, dar în mod obligatoriu, cu un gînd bun. Aici, la muzeu e prezentă şi bunica, prezent şi bunicul şi micuţul Făt-Frumos, Andrian din Lacrimă. Mulţumesc zeiţei Mnemozina - zeiţei Memoriei, că îmi dezmiardă des soarta, plasîndu-vă, iubita şi minunata mea profesoară chiar în centrul universului meu. Cu sunetul argintiu al viorii natura adoarme zîmbind, adorm şi eu...

Vineri

Prea cuminte vinerea să ne înveţe a ierta...

Încerc din nou sentimentul de bucurie de-a revedea capitala. Ai o problemă de rezolvat, sau pur şi simplu hoinăreşti pe străzi, clădirile înalte, aleile, grupurile protestante, vitrinile magazinelor - toate te ademenesc prin fermecătorul sublim: a fi! O vizită la Biblioteca municipală ,,Bogdan Petriceicu Haşdeu” e tocmai bine. Îmi place să respir aerul înmiresmat de carte. Cărţile te îndeamnă spre o lume mai înţeleaptă, mai bună. Cu ajutorul cărţilor, omul îşi ţese viitorul. Prin intermediul Bibliotecii naţionale pentru copii ,,Ion Creangă” şi a minunatei ei directoare - Claudia Balaban, în Republică este lansată campania naţională: ,,Citeşte şi tu o carte!”. Cartea este Muza Frumuseţii, Zeiţa Înţelepciunii, pasărea dreptăţii şi raza soarelui. Mă documentez, poate mai sunt lucrări neprecăutate de mine cu referinţă la tema tezei mele. Cîte ceva am selectat. Mulţumită de faptă, ajung la Teatrul Naţional ,,Mihai Eminescu”. Procur bilete pentru spectacolul ,,Julieta şi Romeo” pentru ziua de sîmbătă, ora 18. (Sîmbăta să fim curaţi şi cu toate împăcaţi!)

Am o întîlnire importantă, mă grăbesc spre ,,Europa Liberă”. În drum mi-amintesc de unul dintre minunaţii mei profesori universitari, care-mi zicea adeseori zîmbind ,,Nu poţi singură să schimbi problemele umanităţii!” Adevărat! Problemele umanităţii nu le pot rezolva, dar pot dărui lumii o picătură de rouă din lacrima mea, pot să dăruiesc o rază de soare din zîmbetul meu, pot face un bine, născut din grija mea. E mult, e puţin! Judecata tuturor se va face în ceruri. Trăieşte o lege, urma va alege! „Să nu vă miraţi, să nu vă ruşinaţi atunci cînd în sufletele voastre va începe a încolţi cîte un vis de mai bine, oricît de ciudate şi de caraghioase ar părea visele celea” (Ion Druţă).

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG