Linkuri accesibilitate



Diminuarea și, chiar, dispariția noțiunii istorice de succes nu presupun stingerea tutror satisfacțiilor, victoriilor și progreselor. Multe din planurile lansate, de pildă, la recentul summit euopean de la Bruxelles au șanse bune de reușită. Înviorarea economică nu e exclusă iar regruparea multor societăți prea relaxate în deceniile de după război e foarte probabilă. Însă succesul general, acea curbă ascendentă care a împins, pe toate planurile, istoria generală a modului de viață euro-american nu mai are putere pentru un nou salt. O formulă recentă e, sigur, mai scurtă și, poate, mai clară:

We are witnessing the death of abundance and the borning of austerity, for what may be a long, long time."

Autorul acestei observații care vine la capătul unui studiu tehnic și totuși meditativ e un om de finanțe, Președintele PIMCO, cel mai mare fond de investiții din lume, un imperiu cu un deplasament care bate și ridică la cub bugetele naționale ale multor state ce se consideră bine înzestrate. După cum se vede, resemnarea filozofică vine de la un luptător mereu victorios pe piețele globale și nu de la încă unul din profeții intelectuali fără de profesie ai declinului occidental.

Ce e important în această observație nu trebuie confundat cu deprecierea bunăstării, deși limitarea înlesnirilor de viață va fi, cu siguranță, o stare de fapt. Abundența menționată în observația de mai sus nu e belșugul prim al obiectelor și bancnotelor. Dacă se poate spune așa, e vorba de o restrîngere mult mai cuprinzătoare. Abundența diminuată a viitorului și austeritatea care tocmai se naște vor însemna, înainte de toate, o limitare a opțiunilor și a căilor de ieșire din impas. Nu numai că nu orice mutare va înceta să mai fie cîștigătoare dar numărul mutărilor libere va scădea iar numărul mutărilor impuse va crește.

Moartea abundenței înseamnă închiderea acelei lumi care lăsa, pînă nu demult, societățile să trăiască oarecum automat sau la întîmplare și, în orice caz, cu indiferență la schemele de guvernare, la norocul țărilor vecine și la statisticile bugetare. Lumea în care tocmai intrăm va fi mai îngustă, deși mulți se vor grăbi să ne demonstreze că telefonia mobilă, net-ul ți tehnologia nu au timp să se oprească din galop. Așa e. Nimeni nu spune că nu vom fi liberi să ne comentăm și distribuim declinul pe rețelele sociale ale net-ului. Dimpotrivă, impasul va naște, probabil, o febrilitate anume a refugiului într-o lume virtuală în care lucrurile se desfășoară instantaneu, fără fricțiuni.

Economia va înceta, însă, să mai fie o uzină de miracole. Asta nu pentru că boom-ul asiatic va înghiți suflul pierdut al economiilor occidentale. La drept vorbind, economia chineză, de pildă, se simte excelent înainte de boala care se anunță. Încălzirea producției industriale și, mai ales, presiunile inflaționiste venite din creșterile salariale vor ajunge din urmă motorul economic și îi vor impune, peste cîțiva ani, un relenti pe care economiștii chinezi nu îndrăznesc să-l viseze, deocamdată.

Economiile reunite, și nu doar economia europeană, vor trebui să găsească un antidot la hibernare. Mai mult, economiile așa numitelor și mult alintatelor BRICS (statele emergente ale fostei lumi a treia) vor avea curînd surpriza să constate că orice creștere speculativă, adică orice impuls alimentat de exporturi primare și conjuncturi favorabile, se stinge fără avertisment.

Declinul și dispariția abundenței înseamnă, în aceste condiții, o medie istorică în care Europa va avea cel mai mult de pierdut. Dacă adăugăm la blocajul economic, declinul sistemelor de educație, lipsa de apetit demografic și incertitudinea valorilor, vom înțelege mai bine pe ce anume se vor sprijini ezitările viitorului.

Lumea va deveni prea complicată, prea exigentă și prea obositoare pentru europeni. Izolarea muzeală va fi prima tentație. În plină era a informației instantanee, viteza de gîndire, comunicare și sinteză va rămîne prizoniera tehnologiei virtuale și își va pierde corespondentul real. Îndrăzneala, pofta de risc, aventura intelectuală - oricum prizoniere al unui număr suspect de noi ortodoxii (naturiste, anti-industriale, pro-etice) - riscă să devină un capitol excentric practicat în latură personală și fără angajarea societății.
În rest, viața va continua dar o va face într-un fel lipsit de relief. Mult mai discret și fără deranj.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG