Linkuri accesibilitate




În vreme ce Europa își reciclează summit-urile, noua logică istorică merge înainte. Unde „înainte" poate duce, foarte bine, înapoi iar „logica istorică” înseamnă suma completă dar nu neapărat logică a acțiunilor noastre politice, economice și culturale. Industria summit-urilor euopene a lansat, luni, ultima ei producție în materie. De data asta, exact ca de fiecare dată, rezultatele sînt prezentate ca remedii finale pentru o criză care și-a făcut prea mult de cap.

Într-adevăr, ceva s-a schimbat, odată cu summit-ul de la Bruxelles. Numai că schimbarea a venit tîrziu, după ce aceeași Uniune Europeană a respins în mod repetat schimbările pe care le consideră cruciale azi. Marea noutate e descoperirea creșterii. Pare banal dar proiectele asumate de trecutele summit-uri fundamentale au exclus cu îndîrjire orice referință serioasă la creștere și au propus, în schimb, mantra austerității care urma să vindece cu fierul roșu păcătoșii îndatorați ai Europei.

La început, acum mai bine de un an, orice părere contrarie, orice aluzie la nevoia de creștere economică, era privită ca erezie sau taxată asupru pentru incompetență. A fost nevoie de un an, un șir de summit-uri și o serie de corecții brutale aplicate de piețe, pentru ca marii preoți ai austerității pure să înțeleagă că mersul pe jos și nemîncat face bine la circulație dar nu garantează nici direcția bună nici supraviețuirea călătorului.

Summit-ul încheiat luni la Bruxelles a adoptat un program de acțiune pentru stimularea creșterii economice și multe din prevederile practice ale acordului au sens: ideea de muncă e reabilitată după ce o generație de eufemisme și holograme au lăsat impresia că nu mai e nevoie de așa ceva, învățămîntul profesional clasic, ucenicia, școlile de meserii revin după o amnezie incredibilă care izgonise din cîmpul ocupațiilor serioase orice apropiere de abilitățile manuale și de obiectele concrete. Reîntoarcerea la munca vizibilă și palpabilă vine după o lungă rătăcire în virtual.

Anii '90, dominați de expansiunea net-ului și a serviciilor mediate de net, au instalat un optimism contagios și intolerant cu tradiția clasică a muncii. Revenirea la conceptele și procesele de bază e salutară dar presupune un efort de reeducare împotriva curentului. Prestigiul și accesibilitatea sporturilor virtuale sînt adversari imbatabili. Noua generație, născută pe net, va accepta greu reorientarea. Însă, așa cum am văzut în cazul UE, reconsiderările sînt posibile, după ce par, mai întîi, imposibile.

Presiunea economică e atît de mare încît societățile trebuie sau vor trebui să se adapteze și să se întoarcă la obișnuința muncii pe care au părăsit-o acum cîteva decenii bune. Nu rezultă automat de aici că reorientarea va fi încununată de succes. Rezultă numai că redresarea nu va fi încununată de un dezastru. Succesul - acea stare aproape permanentă de reușită instantanee și necondiționată pe care mai ales lumea occidentală a transformat-o în drept - e prima victimă a noii logici istorice.

„Nimic nu va mai fi ca înainte! " repetă periodic comentatorii economici și politici. Au dreptate, cu precizarea că aceleași cuvinte pot fi folosite pentru a descrie un număr practic nelimitat de schimbări, reevaluări și despărțiri. Între ele, succesul - bijuteria cu care Occidentul e logodit de apoape cinci secole - e prima și cea mai importantă noțiune care dispare pe termen lung.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG