Linkuri accesibilitate

Ajutorarea altora - o dimensiune care nu se prea intersectează cu universul tranziţiei moldoveneşti.


Aflu că poliţia l-a găsit pe şoferul care în weekend a accidentat mortal un pieton şi a dat bir cu fugiţii de la faţa locului. Vasăzică, şoferul acela l-a lovit pe nefericitul pieton, l-a lăsat să zacă în stradă şi dus a fost.

Cazul acesta nu e nici pe departe unul inedit, ieşit din comun. Îmi amintesc foarte bine că ştiri asemănătoare au mai apărut nu o dată în ultima vreme. Au mai existat şoferi care îşi luau tălpăşiţa imediat după ce îi accidentau pe nişte bieţi concetăţeni. De aceea, am impresia că avem de-a face cu un anume trend comportamental care cîştigă tot mai mult teren în viaţa noastră de zi cu zi.

Şi doar nu toţi aceşti şoferi care ucid sau schilodesc trecători sînt găsiţi de poliţie. Unii dintre ei nu mai sînt găsiţi. Şi ce fac? Păi, sînt bine, muncesc cum au muncit anterior, sînt buni familişti sau prieteni, desfăşoară poate chiar o activitate socială sau chiar le ţin lecţii de bune maniere copiilor.

Dar poate unii dintre aceşti şoferi suferă, se chinuiesc, poate se trezesc nopţile leoarcă de sudoare, pătrunşi de vinovăţie? Poate ei merg la biserică şi-şi recunosc păcatele? Poate se gîndesc zi şi noapte la cei pe care i-au părăsit pe şosele?

Mărturisesc sincer că aş vrea şi eu să le cunosc starea de spirit, să aflu ce simt
şi ce cred ei despre oamenii pe care i-au accidentat. E posibil, unii dintre ei să nu mai aibă linişte sufletească tot restul vieţii. Dar înclin să cred şi altceva: că alţii dorm voiniceşte şi nici un gînd nu le tulbură confortul spiritual.

Şi cînd zic asta mă gîndesc că anii tranziţiei interminabile au plămădit cohorte de indivizi insensibili, cinici şi egolatri. Ei au convingerea fermă că societatea în care trăiesc e o junglă în care supravieţuieşte doar cine e mai puternic şi mai şmecher. În junglă nu e loc pentru compasiune, pentru că mila te face slab şi neajutorat. Trebuie să calci peste oameni.

Frica şoferilor, care fug de la locul accidentului, lăsînd victimele în voia sorţii, eclipsează cu desăvîrşire dramul de compasiune pe care ei poate îl mai aveau. Raţionamentul lor e fulgerător şi pragmatic, eufemistic vorbind. Nu numai că vor cu orice preţ să-şi scape propria piele, dar şi le mai licăreşte pesemne prin minte idea că mila şi ajutorarea altora fac parte dintr-o altă dimensiune. O dimensiune care nu se prea intersectează cu universul tranziţiei moldoveneşti.
XS
SM
MD
LG