Treceam deunăzi printr-un părculeţ mic de la Botanica şi am constatat că supoziţia tristă a unui omulean, făcută acum doi ani, cînd acolo erau instalate nişte bănci, s-a cam împlinit. Atunci, doi ani în urmă, omuleanul se uita cu un soi de neîncredere la lucrătorii care instalau băncile noi şi mi-a spus că ele nu vor ţine multă vreme.
Se vede că cetăţeanul acela era un fel de vizionar. Şi asta pentru că multe din băncile alea au fost între timp distruse. Unora le-au rămas doar picioarele de beton. Ele ar fi putut rezista, poate, dacă erau făcute în totalitate din beton sau din metal. Cum însă conţineau prea mult lemn, s-au evaporat repede. Scîndurile altora, care au supravieţuit miraculous, sînt boţite parcă de nişte lovituri furioase. Să le fi distrus oare tinerii care ingurgitau bere, fumau şi rîdeau nechezat în fapt de seară acolo? E posibil, dar nu asta voiam să zic.
Vreau să spun că întîlnesc în ultima vreme mulţi concetăţeni îngrijoraţi de un posibil colaps financiar la scară mondială, de starea monedei euro, de proliferarea haosului şi revoltelor în străinătate. Concetăţenii ăştia îngrijoraţi se tem că crizele politice-financiare-economice de pe alte meridiane vor lovi necruţător Moldova şi lucrurile vor degenera la noi în mod ireparabil. Nu pot scruta viitorul. De aceea, s-ar putea concetăţenii ăştia să aibă dreptate. Aici însă aş face o precizare.
Mi se pare că lucrurile ar putea să degenereze ireparabil aici înainte să ne atace crizele mondiale. Şi asta pentru că haosul şi iresponsabilitatea iau amploare pe toate palierele sociale, şi în părculeţul în care băncile sînt distruse fără jenă, şi în sferele politicii unde telenovela nealegerii preşedintelui riscă să dea peste cap tot sistemul politic.
Şi de fapt, toţi ultimii 20 de ani au fost pentru mulţi moldoveni o luptă crîncenă cu nenumărate probleme. Într-un interviu recent, omul de afaceri George Soros avertiza că situaţia economică în lume poate degenera într-atît, încît supravieţuirea să devină cel mai important lucru. Păi, nu ştiu dacă pentru moldoveni supravieţuirea e ceva insolit. Tranziţia interminabilă a şi fost, de fapt, o cursă infernală întru supravieţuire.
Iar viitorul în Republica Moldova a fost mereu nesigur pentru multă lume nu neapărat fiindcă crizele mondiale afectau viaţa moldovenilor, ci mai degrabă pentru că în interiorul ţării s-a tot trăit ca-n junglă, ca-n părculeţul sus-pomenit în care băncile au fost hăcuite.
Se vede că cetăţeanul acela era un fel de vizionar. Şi asta pentru că multe din băncile alea au fost între timp distruse. Unora le-au rămas doar picioarele de beton. Ele ar fi putut rezista, poate, dacă erau făcute în totalitate din beton sau din metal. Cum însă conţineau prea mult lemn, s-au evaporat repede. Scîndurile altora, care au supravieţuit miraculous, sînt boţite parcă de nişte lovituri furioase. Să le fi distrus oare tinerii care ingurgitau bere, fumau şi rîdeau nechezat în fapt de seară acolo? E posibil, dar nu asta voiam să zic.
Vreau să spun că întîlnesc în ultima vreme mulţi concetăţeni îngrijoraţi de un posibil colaps financiar la scară mondială, de starea monedei euro, de proliferarea haosului şi revoltelor în străinătate. Concetăţenii ăştia îngrijoraţi se tem că crizele politice-financiare-economice de pe alte meridiane vor lovi necruţător Moldova şi lucrurile vor degenera la noi în mod ireparabil. Nu pot scruta viitorul. De aceea, s-ar putea concetăţenii ăştia să aibă dreptate. Aici însă aş face o precizare.
Mi se pare că lucrurile ar putea să degenereze ireparabil aici înainte să ne atace crizele mondiale. Şi asta pentru că haosul şi iresponsabilitatea iau amploare pe toate palierele sociale, şi în părculeţul în care băncile sînt distruse fără jenă, şi în sferele politicii unde telenovela nealegerii preşedintelui riscă să dea peste cap tot sistemul politic.
Şi de fapt, toţi ultimii 20 de ani au fost pentru mulţi moldoveni o luptă crîncenă cu nenumărate probleme. Într-un interviu recent, omul de afaceri George Soros avertiza că situaţia economică în lume poate degenera într-atît, încît supravieţuirea să devină cel mai important lucru. Păi, nu ştiu dacă pentru moldoveni supravieţuirea e ceva insolit. Tranziţia interminabilă a şi fost, de fapt, o cursă infernală întru supravieţuire.
Iar viitorul în Republica Moldova a fost mereu nesigur pentru multă lume nu neapărat fiindcă crizele mondiale afectau viaţa moldovenilor, ci mai degrabă pentru că în interiorul ţării s-a tot trăit ca-n junglă, ca-n părculeţul sus-pomenit în care băncile au fost hăcuite.
