Linkuri accesibilitate

Eugen Revenco: Republica Moldova are toată deschiderea pentru consolidarea măsurilor de încredere.


Reînnoire a realităţilor sau doar a aparenţelor odată cu schimbarea personajelor de pe scena politică a autoproclamatei republici moldoveneşti nistrene? Şi cum pot fi privite de la Chişinău schimbările de la Tiraspol? Un punct de vedere al analistului politic Eugen Revenco, coordonator de programe la Asociaţia de Politică Externă:

Europa Liberă: O nouă administraţie a autoproclamatei Republici Moldoveneşti Nistrene, odată cu instalarea în funcţia de şef al acestui stat nerecunoscut a lui Evgheni Şevciuk… Lucrurile acolo, cel puţin la nivelul schimbării de personaje, ar putea să se schimbe destul de dinamic şi intrigant. Iată că şi unele acţiuni ale Tiraspolului, în raport cu Chişinăul par să sugereze o schimbare de macaz. În primul rând, ce ar trebui să înţeleagă Chişinăul din aceste schimbări şi cum să acţioneze în continuare?

Eugen Revenco

Eugen Revenco

Eugen Revenco: În primul rând trebuie să constatăm că într-adevăr la Tiraspol s-a produs o schimbare, indiferent dacă ne place nouă asta sau nu, cu participarea noastră sau fără. Această schimbare vine într-un context în care Republica Moldova din păcate nu a fost pregătită pe măsură şi nici nu este în totalitate, fiindcă vedem că situaţia din parlament şi clasa politică care perpetuează o anumită criză politică la Chişinău. Şi aici suntem pe o poziţie mult mai slabă şi nu putem fi actori de lungă durată şi nu putem dicta regulile jocului din păcate.

Dar Evghenii Şevciuk, venind la putere în regiune, are şi dânsul acum nevoie de o perioadă pentru se confirma în putere, pentru că are să-şi facă schimbările de cadre. Intervine şi o schimbare în administrarea regiunii propriu-zis, prin introducerea funcţiei de aşa-numit prim-ministru. De altfel, Chişinăul s-a deprins deja cu asemenea schimbare şi pare a fi mai flexibil sau mai puţin deranjat de asemenea schimbări. Chişinău va lua situaţia de facto. Inclusiv ceea ce ţine şi de alegeri. Indiferent de faptul că aceste alegeri sunt ilegale, nerecunoscute, dar se pare că liderul va fi acceptat şi atunci o întrebare legitimă ar fi: sunt acceptate şi alegerile ca atare, sunt legitimate ele indirect.

Europa Liberă: Acest paradox durează de mai mult timp, dle Revenco, recunoaştem alegerile, nu recunoaştem administraţia, sau recunoaştem administraţia, dar nu recunoaştem alegerile. Dar vroiam să vă întreb: iată această schimbare în sine a personajelor de pe scena politică de la Tiraspol (şi se pare că domnul Şevciuk intenţionează cel puţin să înlocuiască toţi actorii care au făcut parte din curtea fostului şef al acestei regiuni) ce-ar trebui să însemne pentru Chişinău, de exemplu? E de bine, e de rău? Lucrurile merg într-o altă direcţie odată cu noi feţe la Tiraspol, iată, şi cu apariţia unui prim-ministru, ca să ne referim la cel care a fost aprobat ieri de sovietul suprem de la Tiraspol.

Eugen Revenco
: Evghenii Şevciuk într-adevăr aduce un stil nou: este mai mult preocupat de întrebări de ordin economic. Şi cum a şi promis în campanie, a venit cu o iniţiativă de a deschide piaţa, să-i spunem aşa, a Transnistriei produselor din Republica Moldova, încercând să deschidă şi regiunea lumii, să o conecteze la circuitul internaţional. Dar trebuie să recunoaştem şi să realizăm că Transnistria este o regiune adânc împovărată de datorii, Transnistria este o regiune care trăieşte numai din subsidii la gaz, la energie, cu datorii mult mai mari decât ale Republica Moldova şi care depăşesc 2 miliarde de dolari. În asemenea circumstanţe, regiunea depinde decisiv de voinţa Moscovei, care este creditorul de bază. Ş-apoi regiunea nu este învăţată să funcţioneze în baza altor reguli, a fost un stil de administraţie şi el nu se schimbă peste noapte.

Europa Liberă: Pe de altă parte, dle Revenco, iată că noul premier al autoproclamatei „rmn” Piotr Stepanov vorbeşte despre autoizolarea păguboasă a regiunii, artificial chiar, zicea el, în trecut; în acelaşi timp Tiraspolul, iată, a anulat taxa la importul de produse moldoveneşti din dreapta Nistrului, care a fost instituită de ex-preşedintele Igor Smirnov ca „măsură de răspuns la ceea ce el califica drept blocada economică a Transnistriei”… E o încercare de a „liberaliza”, cum a şi promis Şevciuk, raporturile economice sau comerciale în primul rând. Dincolo de toate, trebuie însă aceste gesturi luate ca semn al unei mâini întinse Chişinăului sau e o încercare de a rezolva propriile probleme interne ale regiunii transnistrene?

Eugen Revenco
: Evident că ţine în primul rând de interesele proprii, interne, dar trebuie să recunoaştem că este o măsură care coincide cu dorinţa Chişinăului. E altceva în ce măsură ei sunt dispuşi să înceapă negocierile politice pentru apropierea acestor două maluri. Dar până a merge şi a discuta despre negocierile pe statut, apropiere, etc., Evghenii Şevciuk trebuie să se stabilească în putere, iar noi să înţelegem că marja lui de manevră este totuşi una limitată. De aceea, atâta timp cât părţile nu sunt pregătite în măsură suficientă: mă refer şi la capacitatea Chişinăului de a-şi duce până la bun sfârşit angajamentele, dacă şi le asuma, şi la capacitatea Tiraspolului de a negocia în aspect politic atât timp cât puterea nouă nu s-a stabilit definitiv.

Europa Liberă: Evgheni Şevciuk nu a intrat în post chiar ca favoritul Moscovei, Kremlinul miza, aparent, pe altcineva… Lasă acest lucru loc pentru presupunerea că noul lider transnistrean va avea o marjă mai mare de independenţă în decizii?

Eugen Revenco
: Noi putem să bănuim doar că domnul Şevciuk ar avea anumite intenţii, poate spre o deschidere mai mică sau mai mare. De altfel şi Moscova constant în retorică a sprijinit integritatea teritorială a Republicii Moldova şi apropierea celor două maluri. Este bine că cu această administraţie ar putea să se înainteze pe consolidarea măsurilor de încredere, căutarea soluţiilor la nivel local şi interacţiunea peste Nistru, şi cu Ucraina din regiune. Dar nu trebuie să sperăm că cu această regiune, atât de împovărată în datorii faţă de Federaţia Rusă, va fi independentă în raport cu Federaţia Rusă. De altfel, astfel de semnale deja au fost transmise în legătură cu situaţia pacificatorilor.

Europa Liberă: Apropo de incidentul tragic de la Vadul lui Vodă – se observă o sincronizare foarte strânsă între autorităţile ruse şi noua administraţie transnistreană, cel puţin în privinţa modului în care este privită misiunea trilaterală de pace…

Eugen Revenco
: E o sincronizare şi asta şi încercam să spun. Că cu siguranţă că această administraţie va pune accentul pe căutarea de soluţii la nivel local pentru lansarea proceselor economice. În ceea ce ţine de statut şi găsirea unei soluţii, Moscova rămâne a fi dacă nu aliatul principal, atunci cea care va dicta muzica pentru administraţia de la Tiraspol. Cel puţin în prima vreme până când lucrurile se vor consolida. Să nu uităm că Tiraspolul primeşte subsidii sub formă de gaze, primeşte energie ieftină, această energie ieftină face să funcţioneze şi întreprinderile energofage din regiune, care ar fi probabil puţin competitive în situaţia în care preţul s-ar cvadrupla şi ar fi unul comparabil cu cel din întreaga Republică Moldova. Deci, riscul unor nemulţumiri sociale în cazul schimbării preţurilor şi realităţilor prea brusc ar contravine intereselor Moscovei sunt prea mari. Apoi este administraţia inertă sau rezistentă a Transnistriei, schimbările nu vin peste noapte şi este un lucru firesc. Alta ar putea fi chiar rezistenţă de ordin politic din partea administraţiei. Să nu uităm că domnul Kaminski şi Sheriff-ul au fost oponenţi politici ai lui Şevciuk. Deci, puterea nu este absolută şi procesele care vor decurge ar avea nevoie din perspectiva Transnistriei de sprijin din exterior. Din păcate, acest sprijin nu poate veni din Republica Moldova pe măsura necesară. Dar Republica Moldova are toată deschiderea, cel puţin aşa a demonstrat-o în ultimii ani, pentru consolidarea măsurilor de încredere şi aici ar fi probabil locul pentru o interacţiune vie între cele două maluri.

Europa Liberă: Tocmai voiam să vă întreb ce comportament aţi sugera autorităţilor moldoveneşti, dacă, aşa cum se pare, prin această deschidere se doreşte întărirea statului transnistrean şi nu se ştie dacă va încuraja asta o soluţie a conflictului, cum îşi doreşte Chişinăul? …

Eugen Revenco
: Cu certitudine că apropierea malurilor nu poate avea loc fără comunicare şi fără proiecte comune. Fără soluţionarea problemelor care sunt comune pentru locuitorii din ambele comunităţi, malul drept şi malul stâng. De aceea, măsurile de consolidare a încrederii, da, inevitabil ele ar putea consolida anumite interese în Transnistria, dar în acelaşi timp ele apropie malurile. Şi această apropiere se înscrie în programul de guvernare, dar şi în liniile susţinute de organizaţiile neguvernamentale cum ar fi organizaţia noastră, de exemplu, care pledează pentru apropiere. Dar măsurile de consolidare a încrederii ar fi bine să se sprijine pe proiecte comune, nu doar pe dezvoltarea anumitor capacităţi paralele, singulare în partea stângă a Nistrului. Şi să nu uităm că Republica Moldova în ziua de astăzi este cea mai săracă ţară din Europa şi noi nu putem fi un exemplu strălucit de dezvoltare economică. De aceea, măsurile de consolidare a încrederii sunt necesare şi pentru dezvoltarea zonei de securitate a Republicii Moldova.
XS
SM
MD
LG