Europa Liberă: „Institutul Cultural Român de fapt ce trebuie să facă în Europa? Să convingă că şi românii au suficiente valori, că sînt din familie? Care e misiunea?”
Horia-Roman Patapievici: „Misiunea lui e în primul rînd să-i convingă pe români că piaţa de desfacere a produselor lor artistice nu e limitată de graniţele naţionale, că ei se pot afirma şi pe pieţele culturale europene. Am început cu această sarcină pentru ICR pentru că noi nu trebuie să uităm că timp de 50 de ani am fost complet tăiaţi, şi nenatural tăiaţi, de pieţele noastre naturale de referinţă, care sînt pieţele marilor culturi occidentale, culturi formatoare pentru sufletul românesc. Or, prin acţiunea ICR, promovînd cultura românească în străinătate, ducem de fapt o luptă psihologică cu inhibiţiile artiştilor români şi anume cu inhibiţia Noi provenim dintr-o cultură mică, producînd într-o limbă care are o circulaţie restrînsă, sîntem condamnaţi la anonimat şi la izolare. Nu, nu este aşa. Există un destin pentru cultura română, iar el se poate realiza sau se poate împlini numai prin punerea în contact nemijlocit al pieţei culturale româneşti cu pieţele culturale europene. Asta face ICR.”
Europa Liberă: „Ce specific apare în cazul Institutului de la Chişinău?”
Horia-Roman Patapievici: „Specificul ţine de faptul că noi nu prezentăm cultura română unei alte culturi, ci punem în contact cultura română, aşa cum se manifestă ea pe piaţa culturală din statul numit România, cu piaţa culturală românească aşa cum se manifestă ea în spaţiul Republicii Moldova. Este vorba de două statalităţi care exprimă în mod diferit o aceeaşi cultură şi care se manifestă – asta e o diferenţă semnificativă – pe pieţe culturale diferite. Piaţa culturală din Republica Moldova are specificul de a avea o componentă puternică rusească. Cînd spun rusesc, mă refer la spaţiul cultural rusesc. Or asta, din punctul meu de vedere, este o sursă de bogăţie şi nu o problemă. Aş vrea ca cetăţenii din Republica Moldova – şi cînd spun cetăţenii mă refer şi la cetăţenii rusofoni – să înţeleagă prezenţa ICR nu ca pe un instrument de propagandă românească, ci ca pe un mecanism de punere-n contact a culturilor.”
Europa Liberă: „Dar între Domniile voastre sînt vameşii care sînt politicienii. Ei iau decizii, de ei depinde totul. Cum procedaţi în această situaţie?”
Horia-Roman Patapievici: „Depinde şi nu depinde. Pentru că deciziile, cum este decizia de a concesiona Casa Zemstvei, unde am vrea să ne desfăşurăm activităţile e parte dintr-un proiect complex de prezentare a acţiunii Institutelor Naţionale de Cultură din Uniunea Europeană în Chişinău, în clădirea pe care o va gestiona ICR. Sigur, politicienilor le aparţine decizia, dar politicienii în mod esenţial depind de opinia publică. Iar opinia publică depinde de spaţiile culturale. Pînă la urmă, deşi poate că verigile se înnoadă pe o distanţă prea mare pentru nerăbdarea noastră, de fapt politicienii depind de poeţi.”
Europa Liberă: „Există oameni care, în Republica Moldova, spun: Lăsaţi-ne în pace! Noi sîntem într-un spaţiu străin de cel românesc! Cu ei cum procedaţi? Sînteţi doar toleranţi?”
Horia-Roman Patapievici: „Noi nu facem propagandă în favoarea culturii române. Noi prezentăm cultura română unei alte feţe a culturii române. Celor care au această atitudine îmi vine să le spun precum Heraclit într-o relatare dintr-o lucrare a lui Aristotel. Nişte străini venind în vizită la el şi el aflîndu-se-n bucătărie, au ezitat să păşească în bucătărie. Şi Heraclit le-a spus: Intraţi, sînt Zei şi aici!”
