Linkuri accesibilitate

Președintele a mai tratat cu indolență și dispreț în multe alte rînduri oameni de valoare și oameni în general.


In Romania, cazul Raed Arafat a antrenat proteste in intreaga tara, unele devenind violente. Corespondentul Europei Libere la Washington, Valeriu Sela se refera la aceasta posibila inedita versiune a „primaverii arabe”.

De data aceasta, pentru prima data in cariera sa politica post-decembrista, presedintele Traian Basescu a plusat si ar putea pierde. Citeva elemente i-au scapat din calcul. Primul este contextul mental indus de „primavara araba”, care nu exista doar in regiunea care i-a dat numele, sau la Washington, manifestat in miscarea Ocupati Wall Street, dar iata se manifesta si la Bucuresti, Iasi, Cluj si alte orase din Romania.

Traversam o vreme in care masele, in special tinerii, nu mai asculta, nu mai sint supuse, nu mai sint infricosate. In diverse contexte, nu neaparat asemanatoare, oamenii si-au pierdut razbdarea. In lumea araba ei doboara dictatori si regimuri dinastice. In America ii scoate in strada discrepanta de venit si blocajul politic. In Romania, o politica post-decembrista, care, nu doar in anii Basescu dar si inainte si-a batut joc de interesul public, in favoarea celui personal si de clan.

Pentru ca revolta publica sa se declanseze e nevoie de doua ingrediente: o scinteie si Internetul. In Romania aceasta scinteie s-a aprins cind reactia prezidentiala, nu una atipica in ultimii ani, a dat la o parte un personaj public, identificat cu competenta si reusita in slujba omului obisnuit: doctorul Raed Arafat.

Presedintele a mai tratat cu indolenta si dispret in multe alte rinduri oameni de valoare si oameni in general. Dar a fost nevoie de picatura Arafat, adaugata unei stari de spirit globale pentru ca miscarea populara sa se declanseze. Presedintele Basescu nu este un dictator dupa modelul Ceausescu sau Gaddafi si nu merita plasat in aceeasi categorie. Acele timpuri au trecut. Dar privirea pierduta si nedumerita a celor doi dictatori, imaginea unui Mubarak adus pe targa in tribunal au devenit simboluri publice care incarca bateriile revoltei pe toate meridianele.

Or, in Romania, paharul abuzului cinic pare sa se fi umplut. Iar privirea regimului este din nou, nedumerita. Si inghetata in nedumerire va ramine, pentru ca puterile succesive din Romania s-au obisnuit sa pacaleasca adevarul si sa cistige. Una dintre cauze a fost si ca alternativele nu au fost in toti acesti ani, mai bune. Si, probabil, nu sint nici acum. Dar oamenii traiesc spiritul primaverii arabe, plecata de la experienta unui palestinian competent si serios, care s-a pus in slujba concetatenilor sai, in suferinta. Spre deosebire de cei votati de romani sa-i reprezinte...

E de sperat ca masele iesite in strada nu se vor manifesta violent si ca organele de ordine nu vor reactiona disproportionat. E de sperat ca nu vor aparea nici manipulari, intr-o directie sau in cealalta si nici incercari ale unor politicieni lipsiti de merit sa-si insuseasca miscarea populara. Post-primavara araba, in tari ca Egipt sau Tunisia, cei gata sa preia puterea sint partide de sorginte religioasa, singurele pregatite sa o faca, dar ne-reprezentantive pentru masele de tineri care s-au revoltat. Ca si acolo si in Romania, reactiile populare din aceste zile ar trebui sa-i trezeasca din nedumerire si pe cei care ar putea deveni alternative viabile, pentru normalizare si reforma.
XS
SM
MD
LG