Linkuri accesibilitate



În zilele de astăzi, cînd nu mai poate fi aplicat atît de des „principiul” lui Stalin: „nu-i omul - nu-s probleme” - sunt utilizate pe larg metodele de compromitere a persoanelor incomode.

Persoanele incomode sunt în general persoanele anti-sistem, care sunt pentru reforme, pentru schimbarea sistemului instituit de reprezentații vechii nomenclaturi. Sistemul reprezintă o relație de „simbioză” dintre reprezentații structurilor statului cu reprezentații mediul de afaceri, care, tratîndu-se în mod preferențial, beneficiază împreună de anumite conjuncturi socio-economice.

Deseori, însă, drept persoane incomode sunt percepuți politicienii din opoziție, care în asemenea cazuri se plîng că li se fabrică dosare politice. Dacă în procesul lor de compromitere sunt implicate și structurile de stat, atunci lucruri se complică, întrucît aceste structuri dispun de resurse administrative impunătoare în comparație cu un cetățean de rînd.

Un exemplu din cele mai recente poate servi Serafim Urechean, care din politicianul fără frică de a se lua la „trîntă” cu liderul celui mai puternic partid de pe scena politică, a ajuns funcționar de stat. Dacă ne aducem bine aminte, Urechean fusese achitat de justiție, însă autoritatea sa cît și a partidului pe care l-a condus, a fost măcinată din 2009 încoace de scrutinele electorale.

Același lucru se poate întîmpla și cu fostul premier ucrainean, Iulia Timoșenco, care chiar dacă peste o perioadă de timp ar fi achitată de justiția ucraineană, n-ar mai reuși niciodată să se reabiliteze în ochii propriilor concetățeni. Masele înțeleg că anumite dosare pot fi motivate politic, însă lipsa de timp sau indiferența îi face pe mulți să prefere să creadă că cei care o condamnă au dreptate în loc să depună efort pentru a verifica veridicitatea învinuirilor ce i se incriminează.
XS
SM
MD
LG