Linkuri accesibilitate

Jurnalul unei săptămîni consemnat de Ernest Vardanean.



Luni

Ne-am sculat aproape la amiază, deși era o zi lucrătoare. Uneori e bine să fii șomer... Nu ești nevoit să te trezesti dis- de-dimineață. N-am ieșit din casă, am preferat să stau în apartament. Copiii, cățelușul nostru, televizorul, știrile pe Internet, muzica – am ce să fac. Păi, ar fi bine și să mă pregătesc de prima sesiune la masteratul unde am depus actele în septembrie anul trecut. Ar fi bine dar... nu prea doresc. Îmi aduc aminte de toate necazurile pe care le-am avut dar nu vreau să vorbesc despre lucruri neplăcute.

E Anul Nou, e timpul să visezi, să te gândești la viitorul tău. Rudele îmi spun „Nu te supăra pe cei care ți-au promis și nu au făcut nimic”. Adevarat. Nu e frumos să-ți începi noul an cu supărările vechi, însă promisiunile respective sunt prea importante pentru noi și eu nu pot să le uit cat voi fi șomer.

După amiază, ne-au sunat cumetrii, Igor și Olga, și au spus că vor veni la noi. Minunat! Gătim ceva gustos. Multă șampanie și platouri de Revelion. Facem curățenie și așteptăm oaspetii.

Desigur, știrea principală e omorul lui Vadim Pisari la un post de pacificatori. Încep discuțiile dure între cei care spun că pacificatorul avusese dreptate și cei care îl învinuiesc de depășirea atribuțiilor de serviciu. Eu aparțin celui de-al doilea grup. Oricum, tânărul omorât nu reprezentase atâta pericol cât era spus de către anumite persoane, mai cu seama de ambasadorul rus, Valeri Kuzmin. Am rămas șocat și indignat auzind declarațiile lui că Vadim Pisari ar fi fost în stare de ebrietate și că ar fi furat autoturismul și ar fi mers fără permisul de conducere. Oare Kuzmin este autorizat să facă asemenea declarații? Oare el este reprezentantul organelor de anchetă? Întrebări retorice... Mi se pare că aroganța acestuia a „crescut” datorită tăcerii Chișinăului și lipsei unei voințe ferme a Moldovei de a-l face să tacă. Deși Filat și Carpov și-au exprimat îngrijorarea vis-a-vis de acțiunile pacificatorului, ei s-au eschivat să comenteze vorbele cinice ale ambasadorului rus. Îmi pare rău.

Seara, au venit Igor și Olga. Ne-am distrat, am glumit, am dansat și băut cocktailuri – martini cu vodca. Uff, eu chiar am băut prea mult dar m-am relaxat binișor. Ne-am culcat la ora trei de noaptea.

Marți

Ne-am sculat după amiază – da' cum altfel, dacă făcusem gălăgie aproape până-n dimineață?.. Mă doare capul, dar mă simt fericit. La ora două am luat micul dejun, mai precis, dejunul. Familia noastră somnoroasă mănâncă cu poftă mare. Mai avem multe sucuri și fructe – sărbătoarea continuă. Îi spun feciorului Arutiun sa-și pregătească lecțiile dar el preferă să se joace la calculator. Nu insist.

Citesc știrile de pe Internet. Din nou, despre cazul Pisari. Moldovenii se supără pe ruși, pichetează ambasada Federației Ruse, fac declarații dure. Discuțiile de genul „cine a fost vinovat?” nu se încheie. Ministerul moldovean de Interne a dezmințit afirmațiile lui Kuzmin, iar acesta pretinde că nu auzise nimic, continuă același cântec prost. Deși ambasadorul a exprimat condoleanțele familiei lui Pisari, eu nu am încredere în cele spuse. Miroase a fățărnicie... După ce l-a înjosit „post mortem” pe tânărul omorât și insistă la acuzațiile împotrivă acestuia, eu nu prea văd sensul în scuzele lui Kuzmin. Mai bine să plece din Moldova cât mai repede, mai ales că el oricum își încheie misiunea. Chiar am scris pe pagina mea de pe Facebook: „Nu e frumos să-ți închei misiunea într-așa o situație urâtă!” Oare de ce se numește diplomat? Mi se pare că diplomatul trebuie să-și cântărească fiecare cuvânt să nu arate prost. Dar bănuiesc că lui Kuzmin nu-i pasă de reacția moldovenilor. N-am observat niciun ambasador rus atât de cinic, grosolan și nerușinat cum este Valeri Kuzmin. Și acesta este considerat drept un diplomat cu o experiență mare, diplomat de carieră. Mă rog, undeva în Sudan, unde a lucrat, nimeni nu i-ar fi dat voie să vorbească așa cum vorbește el în Moldova. Și cine îi permite așa ceva? Moldova, prin tăcere și lipsă de voință de a-l pune la punct.

Miercuri

Din nou, ne-am sculat târziu, cam la amiază. Feciorul nostru chiar a înregistrat un record – a dormit până la ora 15. Lasă să doarmă, peste câteva zile iarăși vor începe lecțiile și vom fi nevoiți să ne sculăm la ora 7. E cam greu să ajungi de la Stăuceni, unde locuim, in centrul capitalei. Arutiun merge la liceul rus Gogol, îi plac studiile, iar nouă ne place că lui îi place.

Mi-a fost greu să privesc funeraliile lui Vadim Pisari... Mă doare inima, eu nu pot înțelege de ce fusese omorât tânărul și, mai întâi de toate, de ce îl fac vinovat, și cineva încearcă să-i permită pacificatorului să scape de răspundere. A propos, am citit că acesta a dispărut. Dragii mei, asta nu e ridicol nicidecum. Încă o dată, cetățeanul Federației Ruse „dispare” sub nasul Chișinăului. Avem cazul Baghirov-2? Se pare că da. Și se pare că Moldova va spune „nu știm”, „habar nu avem” etc. Din nou lumea râde de noi, pentru că noi le oferim acest lucru. Concluzia neplăcută – societatea din Moldova este divizată și polarizată.

Joi

Ne-am sculat chiar devreme – la ora 11. I-am spus feciorului meu să deschidă cărțile. După câteva ore a început. Bine. Îmi dau seama cât de greu e să te apuci de lecții atunci când ai vacanță, mai ales că toată familia are vacanță de lungă durată.

Familia noastră a privit cu multă plăcere serialul rus „Svetofor”, o comedie minunată. Am murit de râs și ne-am distrat toată seara. Pe de altă parte, e regretabil că în câteva zile se încheie vacanța. Și mă miră faptul că deși guvernul a declarat că funcționarii publici nu vor avea vacanță de Revelion, zilele acestea am sunat de câteva ori la Ministerul educației și n-a răspuns nimeni. E interesant să ai, oficial, zile lucrătoare și să nu vii la serviciu. Ei bine, e treaba lor. Numai că să nu plângă nimeni de ce noi trăim așa cum trăim. Dragii mei, voi trăiți așa cum lucrați. În draga noastră Europa nu se face așa.

Vineri

M-am sculat ceva mai devreme – la ora 10. După micul dejun am deschis calculatorul ca sa duc la bun sfârşit acest jurnal. Bănuiesc că evenimentele din viaţa mea nu ar interesa atât de mult publicul, căci nu e atât de captivant să citeşti „am mâncat, am băut, m-am sculat târziu, am citit ştirile”. Mă rog, săptămâna este aşa cum m-a marcat, nu vreau să scriu prostii sau să amăgesc lumea. Referitor la alegerea preşedintelui pot să spun că nu mă mai interesează acest subiect. M-am săturat de dezordinea politică.

Oricum, ziua se deosebeşte puţin de celelalte - pentru prima dată am venit în oraş de la Stăuceni. M-am dus la piaţa centrală să fac cumpărături pentru masa de Crăciun. Neapărat gătim coliva, dar şi nişte salate şi chec cu măr – „Şarlotka”. Ne place mult! Piața plină de mizerie, cumpărători mai puțini dar şi vânzători nu sunt prea mulți. Preturile nu diferă mult comparativ cu o săptămânâ în urmă. Am făcut cumpărături, şi am venit la Europa Liberă să vă povestesc, dragi ascultători, despre 5 zile din viaţa familiei Vardanean. Sper să nu vă dezamăgesc. Crăciun fericit!

*Născut la 11 mai 1980 în Erevan, Armenia. În 1988, a venit în Moldova. A absolvit gimnaziul teoretic de la Tiraspol, în 1997, şi Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de relaţii internaţionale, ştiinţe politice şi administrative, în 2002. Specialitatea – politologie. În 2002-2010 a colaborat cu diferite mass media – postul de radio transnistrean, agenţia de presă rusă „Novîi Reghion”, săptămânalul „Puls”. În aprilie 2010, a fost arestat la Tiraspol de către organele neconstituţionale din stânga Nistrului şi acuzat de „înaltă trădare a Transnistriei în favoarea Moldovei”, ulterior condamnat la 15 ani de închisoare. În mai 2011, a fost graţiat de către fostul lider transnistrean, Igor Smirnov. După aceea s-a mutat cu traiul la Chişinău. În iunie-septembrie 2011, a lucrat la Publika TV, actualmente este şomer. Masterand la FRIŞPA, specialitatea Relaţii internaţionale. Studii Europene.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG