Linkuri accesibilitate

Retrospectiva anului 2011: evenimente și emoții


Soprana Valentina Nafornița, cîștigătoare a competiției internaționale de canto de la Cardiff

Soprana Valentina Nafornița, cîștigătoare a competiției internaționale de canto de la Cardiff

Oameni de rînd, oameni politici, experți despre evenimentele anului ce se încheie la microfonul Europei Libere.


În seria retrospectivelor anului 2011, Diana Răileanu a selectat câteva reportaje de la evenimente încărcate de emoție:

Dacă m-aş uita la anul 2011 prin infraroşu, aş vedea nu evenimentele care au avut loc ci emoţiile care le-au produs aceste evenimente. Explicaţia pe care am găsit-o în dicţionar în dreptul cuvîntului emoţie este „reacţie afectivă puternică şi uneori neaşteptată, care oglindeşte atitudinea cuiva faţă de lumea înconjurătoare.” Ca jurnalist am întâlnit zilnic astfel de reacţii atunci cînd am ieşit cu microfonul în stradă, insistînd să aflu de la trecători: „Cine cred ei că este cea mai potrivită persoană pentru funcţia de şef al statului?”, „Dacă în ultimii 20 de ani s-a schimbat atitudinea lor faţă de căderea Uniunii Sovietice?”, „Ce întrebare i-ar adresa premierului dacă ar avea ocazia?”.

De-a lungul anului am descoperit emoţii care i-au făcut pe oameni să iasă în stradă sau să aplaude minute în şir într-o sală de teatru. De asemenea emoţii a avut parte şi Republica Moldova în 2011, în martie, cînd vice-preşedintele american Joseph Biden a venit la Chişinău, în iunie cînd soprana Valentina Naforniţă cîştiga Concursul mondial de canto de la Cardiff, organizat de BBC şi în august, cînd Republica Moldova împlinea 20 de ani de la proclamarea independenţei.

Vă propunem să retrăim fiecare dintre aceste evenimente alături de cei care le-au provocat, cu intenţie sau fără...

Aşadar, la 11 martie 2011, vicepreşedintele american Joseph Biden a ţinut în după amiaza zilei un discurs public în scuarul Operei, în faţa mai multor mii de moldoveni. Dl Biden i-a asigurat atunci că Statele Unite îi va sprijini pe calea reformelor democratice şi integrării europene. În scuarul Operei a fost şi colega mea Liliana Barbăroşie.

Joe Biden le-a spus moldovenilor că trebuie să fie mândri de ceea ce au realizat până acum.

In scuarul Operei la Chișinău

In scuarul Operei la Chișinău

„Experienţa dumnevoastră a demonstrat că tranziţia politică poate fi paşnică, alegerile pot fi libere, iar angajamentul total pentru reforme poate transforma valorile democratice în realitate. Ştiţi din propria experienţă că democraţia nu se obţine uşor, am urmărit cum aţi ajuns aici şi suntem hotărâţi să vă ajutăm să vă consolidaţi realizările,” a spus vicepreşedintele american.

Discursul său a atins transformările din toate ţările care luptă în acest moment pentru libertate. Nu doar din Europa Centrală şi de Est, ci şi cele din Africa de Nord şi Orientul Mijlociu: „Sunt aici pentru a vă felicita pentru mesajul puternic pe care îl transmiteţi oamenilor din aceste ţari”, a spus emisarul Casei Albe. „Poate aveţi o ţară mică, dar faceţi lucruri mari”, a spus domnul Biden.

Vicepreședintele i-a îndemnat pe moldoveni să-şi continue calea reformelor democratice şi integrării europene, asigurându-i că Statele Unite le vor fi alături pe acest drum.

„Guvernul vostru mai are multe de făcut. Trebuie să luptaţi cu corupţia şi să reformaţi justiţia”, a spus domnul Biden. „Dar cred în voi şi în liderii voştri”, a continuat oficialul.

Vicepreşedintele american a ţinut să-i asigure pe moldoveni că le înţelege îngrijorările legate de creşterea preţurilor şi a somajului.

„Reformele sunt dureroase, dar odată cu ele va creşte economia şi vor veni investiţiile. Dacă veţi continua tot aşa, vă promit că vă vom fi alături”, le-a spus oamenilor Joseph Biden. După care a anunţat că în următorii trei ani Republica Moldova se va bucura de o asistenţă financiară de 262 de milioane de dolari din partea Statelor Unite.

Joe Biden s-a referit şi la sprijinul Statelor Unite pentru soluţionarea problemei transnistrene. A spus că Republica Moldova trebuie să-şi menţină suveranitatea şi integritatea teritorială, iar negocierile pentru reglementarea transnistreană trebuie să reînceapă cât de curând.

„Viitorul Transnistriei se află în interiorul Republicii Moldova şi al comunităţii europene”, a spus domnul Biden.

Vicepreședintele american și premierul Moldovei la Chișinău

Vicepreședintele american și premierul Moldovei la Chișinău

Spre finalul discursului, vicepreşedintele SUA le-a mulţumit moldovenilor pentru americanii descendenţi din rude moldoveneşti şi a dat două exemple – cel al primarului de Chicago şi cel al celebrei actriţe de la Holliwood, Natalie Portman.

Joe Biden şi-a încheiat discursul cu un „I'll be back”, adică „mă voi întoarce”, iar înainte de plecare a făcut un tur prin mulţime, strângându-le mâna mai multor oamenii din primele rînduri.

Au fost emoţiile oamenilor care l-au ascultat pe vicepreşedintele american Joseph Biden la Chişinău, în scuarul Teatrului de Operă şi Balet. Atunci, i-am întrebat şi eu pe oameni dacă a atins vice-preşedintele american subiecte pe care le aşteptau:

*

„Avem o speranţă că vom fi susţinuţi de cea mai mare ţară şi copiii noştri, care sunt duşi în străinătate, va veni o vreme când se vor întoarce la casele lor şi vor avea locuri de muncă mai bine plătite şi îşi vor găsi rostul la ei acasă. Eu am plâns când el a vorbit”.

„Asta-i istoria! E un comportament de om de stat. O să ne ajute, dar şi noi trebuie să lucrăm mult. Avem agricultură în paragină, avem multe în învăţământ, în medicină, în toate. Să nu ne fure, să lucrăm ca ţara să aibă folos din noi toţi”.

„Să rămână cei care, într-adevăr, pun pe prim-plan interesul naţional. La politicieni mă refer”.

„Noi tot avem politicieni foarte capabili şi la nivel. Uitaţi-vă, o ţară atât de mică dar s-a ridicat la un nivel că şi Statele Unite să ne ajute cât de cât. Ar fi să ne ajute cu nişte credite, cu nişte ajutoare”.

„Avem nevoie de susţinere financiară. Vreţi democraţie şi viitor luminos? Păi dacă nu avem bani, ce putem face?”

„Moldova trece printr-o perioadă foarte grea. Avem nevoie de susţinerea poporului american pentru schimbarea spre bine a poporului nostru”.

„Socot că astăzi, într-adevăr, este situaţie politică foarte grea. Preşedinte nu s-a ales. Lumea nu are speranţă în ziua de mâine”.

„O lumină într-un întuneric în care ne-am aflat atâţia ani. Avem o speranţă, adică rezolvarea problemei transnistrene, aceasta este cea mai mare problemă. Am văzut mesajul evident în susţinerea Republicii Moldova”

„Sperăm la bine, pentru că acum bine nu este”. „Eu am ascultat că de câteva ori a amintit cuvântul „corupţie”. Eu cred că demnitarii noştri din Parlament ar trebui să asculte foarte atent fiecare cuvânt care a fost spus de către dl Biden şi să se gândească fiecare la ceea ce fac ei. A fost un discurs foarte aproape de popor. Cuvântul democraţie a fost spus de câteva ori, e spre ceea ce trebuie să tindem şi noi. Însă o să treacă foarte mult timp până o să ajungem şi noi în Europa unde este democraţie. Dl Biden este un orator excelent, dar dl Filat e ca şi tot Guvernul şi Parlamentul nostru. El a citit de pe foaie, nu a spus nimic aproape de suflet”.

„Eu nu am văzut bine să citesc, dar am simţit aşa: că ne sprijină ca să fim împreună cu Transnistria”.

„Şi am văzut şi o cifră de 262 de milioane, deci ceva înseamnă”.

„Înseamnă că o să se ridice situaţia economică şi socială a cetăţenilor noştri, cred că toţi merităm asta. Noi spre asta tindem, să fim liber în tot ce vrem să facem”.

*

Dacă pentru unii vîrful emoţiilor a fost ocazia să îl asculte pe vicepreşedintele american, Joseph Biden, altora performanţa sopranei Valentina Naforniţă, în vîrstă de 24 de ani, originară din Republica Moldova le-a stârnit admiraţie. La 19 iunie 2011, Valentina Naforniţa a cîştigat prestigiosul concurs BBC Cardiff Singer World Competition 2011 şi a devenit instantaneu vedeta paginilor cultural ale agenţiilor internaţionale de presă şi a cotidianelor britanice.

La puţin timp după ce a învins la Concursul mondial de canto de la Cardiff, Valentina a vizitat biroul Europei Libere de la Chişinău unde a stat de vorbă cu Vasile Botnaru.


Europa Liberă: Valentina, viața este nedreaptă. Dacă dumneata nu luai premiul ăsta, lumea n-ar fi știut despre dumneata sau era inevitabil să apari în prima linie?

Valentina Nafornița în studioul Europei Libere la Chișinău

Valentina Nafornița în studioul Europei Libere la Chișinău

Valentina Naforniţă: „Eu cred ca lumea ar fi știut, pentru că deja după prima etapă se afla și oricum lumea a venit acolo să vadă cine o să reprezinte țările respective la Cardiff, și este foarte important să ajungi acolo; lumea era prezentă din primele zile să vâneze tinerii ajunși la Cardiff, și deja până să ajung în finală, până să merg duminică să cânt, am primit câteva oferte, am dat interviuri cu oameni foarte importanți din lumea muzicii.”

Europa Liberă: Dar acasă?

Valentina Naforniţă: „Da, au auzit doar în momentul în care s-a spus că am intrat în finală. Am citit un articol „O moldoveancă a intrat în finala Cardiff”. Dacă nu luam acest premiu probabil nu se făcea atât de mare tam-tam.”

Europa Liberă: Dar, uite, este o nedreptate. Trebuie să ajungi cosmonaut, să te lansezi pe orbită ca acasă la un moment dat să se afle: domnule, uite avem și noi un cosmonaut. Cum e sentimentul ăsta că uite ai revenit pe cal alb acasă și toată lumea te curtează și vrea să te vadă, să afle, cine e Valentina aia?

Valentina Naforniţă: „De curtat nu mă curtează nimeni, n-am observat eu. Da, exact, televiziunile. Este foarte plăcut, dar nu sunt foarte surprinsă, cred ca așa e normal.

Totuși este un concurs foarte important, de talie mondială, nu doar europeană. Mă simt foarte bine și foarte plăcut să știu ca lumea este interesată măcar și acum, dar totuși și-au deschis ochii și au văzut și această parte a artei.”

Europa Liberă: Ți-a venit la vreme dumitale recompensa asta sau prea devreme, prea târziu?

Valentina Naforniţă: „Cred că este momentul oportun. Exact acum îmi încep cariera, să zic, și pe plan internațional și cred că este numai bine. Acum sper să mă mențin în top.”

Europa Liberă: Până acum, probabil, ai avut mai multe ocazii să te confrunți cu atitudinea lumii față de Moldova, care e o țară furnizoare de diferite probleme pentru Europa, din când în când mai furnizează și câte o vedetă de cultură, de artă. Dumneata ai venit acum - un nou exponent. În exterior cum te simți, drept moldoveancă?

Valentina Naforniţă: „Eu mă simt foarte bine, las la o parte toate problemele astea, - pentru că le-am avut și o să le avem mereu, - ale țării noastre, ale culturii noastre că nu este foarte importantă pentru noi, nu știu de ce, pentru că, de fapt, noi asta ar trebui să promovăm.

Sper ca să ieșim un pic, să ne dezlănțuim și să vedem lucrurile foarte, foarte importante și adevărate ale culturii în Republica Moldova, pentru că sunt oameni foarte și foarte talentați. De când stau în România, mă întâlnesc mereu cu foarte mulți moldoveni de acolo și rămân plăcut surprinsă de cât de talentați putem fi. Să știți că mereu în multe chestii noi suntem primii, chiar și acolo.”

Europa Liberă: În visele dumitale îți propuneai să ajungi la altitudinea asta sau crezi că este doar prima treaptă? Când și unde ai de gând să ajungi? Noi, profanii, știm că La Scala este o treaptă de vârf.

Valentina Naforniţă: „La Scala sau, uitați-vă, chiar și la Viena este una dintre cele mai importante scene, eu am ajuns deja acolo și sunt foarte fericită de acest lucru. Nu mi-am făcut planuri exacte, însă mi-am dorit mereu și am mers și am tins cât mai sus și îmi doresc foarte mult să ajung cât mai sus, de aceea muncesc și nu iau în considerare unele vorbe sau piedici, obstacole sau chestii de genul ăsta. Eu merg înainte, studiez și sper să ajung acolo unde doresc prin muncă, normal.”

Europa Liberă: Totuși ai plecat la BBC de la București, nu de la Chișinău.

Valentina Naforniţă: „Eu sunt studentă la București la Universitatea de Muzică, așa că am fost prezentă acolo la acea audiție. S-a ținut la București, normal că nu era să vin aici ca să dau acea audiție, am dat-o acolo. Important e că am mers acolo și am reprezentat Moldova. Adică chiar și la audiție când m-am prezentat eu am zis ca sunt din Republica Moldova, adică nu sunt româncă, să știe exact domnul ce ascultă și să știe mai multe despre mine. Oricum s-a interesat, a știut de valorile care le avem în țară. Mi-am continuat studiile la București și de aceea am mers de acolo la acea audiție.”

Europa Liberă: De acum înainte tot ai să reprezinți Moldova, nu?

Valentina Naforniţă: „Normal, asta este patria mea, mai ales că primul pas a fost făcut ca și moldoveancă. Eu am și cetățenie română, dar oricum meritul îl au și profesorii mei de la Conservator, cu siguranță, marea soporană Maria Slătinaru-Nistor; și acum studiez cu doamna Eleonora Enăchescu, care m-au ajutat foarte mult ca să obțin ceea ce am obținut.”

Europa Liberă: Cum s-a întâmplat că ai ales un domeniu în care este foarte multă nesiguranță? Artiștii sunt condamnați să trăiască o viața nesigură, de regulă cu nevoi. Foarte puțini ajung să aibă o recompensă materială pe potrivă. De ce ai ales această cale?

Valentina Naforniţă: „În primul rând te satisface sufletește și, nu știu, pe noi, ca moldoveni, ne interesează foarte mult acest aspect: să fim noi mulțumiți în suflet. Îmi place foarte mult să fac ceea ce fac, mă simt foarte bine pe scenă, cu publicul în fața mea, e o stare de nedescris și contează foarte mult asta pentru noi. După aceea mai vine și starea financiară, care, dacă faci meseria aceasta la un nivel înalt și la cum doresc să pot să o fac, în lume, în afara Moldovei, se răsplătește bine și asta. Nu așa dintr-o dată, probabil.”

Europa Liberă: Pot să îndemn tinerii care se uită acum la dumneata să nu aștepte imediat o recompensă?

Valentina Naforniţă: „Cu siguranță, recompensele Doamne - Dumnezeule vin cu greu, foarte mult greu. Am trecut prin momente... Lumii n-o să-i vină să creadă că am 24 de ani și ce poți să trăiești până la vârsta asta, ce momente poți să ai?

Dar au fost momente foarte, foarte grele despre care poate nici părinților nu le spuneam pentru ca nu vroiam să-i indispun. Am încercat să trec singură peste ele pentru că se poate, cu ajutorul lui Dumnezeu. Dacă îți dorești foarte, foarte mult, poți să mergi înainte, obstacole sunt mai ales în cariera asta. Sunt obstacole de nedescris, nici nu te aștepți, sunt răutăți diferite. Dar nu trebuie să plecăm urechea și să ne vedem de-ale noastre, indiferent ce ne pune viața la încercare.” - Valentina Naforniţă şi emoţiile pe care le-a trăit la prestigiosul concurs Cardiff Singer World Competition 2011.

*

Dar cum rămâne cu emoţiile patriotice care anul acesta, la sigur i-a încercat pe foarte mulţi. Republica Moldova a marcat douăzeci de ani de independenţă. Invitaţii Europei Libere ne-au sugerat că aceşti ani au adus atît progrese cît şi eşecuri. Pentru Moldova și celelalte foste republici sovietice, puciul eșuat de la Moscova a fost semnalul independenței – sau, cu un cuvânt devenit apoi foarte popular, al statalității. Vasile Botnaru a căutat să afle de la mai mulți analiști politici cum văd, după două decenii, nașterea statului moldovenesc.

Independenţa face parte din calităţile native ale moldovenilor, iar destrămarea Uniunii Sovietice a fost catalizatorul, care a pus-o în valoare. Astfel aş rezuma aserţiunea fostei parlamentare Ecaterina Mardarovici, preşedinta clubului politic pentru femei „50 la 50”.

Ecaterina Mardarovici

Ecaterina Mardarovici

Ecaterina Mardarovici: „Cred că independenţa mocnea în interiorul acelor mii de oameni, care au ieşit pe piaţă pornind din 1986. Şi nu atât conştientizând, dar vociferând. Puciul ne-a ajutat să realizăm această dorinţă subconştientă de a ne simţi la noi acasă, de a avea acele atribute ale unui stat real, ale unei naţiuni reale, nu ceea ce se mima în Uniunea Sovietică. Din punctul meu de vedere, nu este atât de important că am fost primii sau ultimii. Contează că noi am făcut ceva, am ieşit în piaţă, am cerut, am luptat pentru această independenţă. Şi au făcut-o nu doar acei care au fost eroii de la tribune, sau din Parlamentul de atunci, care au votat. Eroi au fost mii de persoane din piaţă, care riscau şi erau destul de conştienţi că-şi asumă nişte riscuri, neştiind cu ce se poate termina.

Aşa că eu cred că 20 de ani de independenţă este totuşi un motiv real să ne bucurăm de succese. Peste ani lucrurile poate pentru unii oameni nu par atât de importante, nu pare un efort. Eu chiar am trecut prin arhiva mea personală şi în ziarele care se tipăreau cu grafia chirilică, un ziar de la uzina militară „Sciotmaş” atunci în ʼ98 scria un articol şi atunci oamenii explicau că fac parte din poporul român şi eu vreau să vorbesc aici, acasă limba mea şi eu vreau să mă simt la această întreprindere ca la o întreprindere din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, dar nu în Kazani. Eu cred că acestea erau nişte acţiuni curajoase. De aceea ele trebuie apreciate pe măsură.”

Europa Liberă: Dar programul maxim nu s-a împlinit. Independenţa nu a luat forma, pe care poate şi-au dorit-o la modul idealist, Don-Quijote-ian, oamenii în ʼ86-ʼ89-ʼ91.

Ecaterina Mardarovici: „Este adevărat că o mare parte doreau unirea, aşa cum o doream şi eu şi chiar o credeam reală. Nu întâmplător abia anul acesta mi-am făcut şi eu cetăţenie şi paşaport românesc. Pentru că chiar am stat foarte naiv şi romantic să aştept unirea. Unii au fost şi pe parcurs au devenit şi pragmatici. Era normal. Pentru că văzând că acest lucru în contextul geopolitic e mai puţin real, s-au orientat spre o formulă de integrare europeană, care ar fi bine şi pentru cei care poate vroiau o Uniune Sovietică mai democratică şi mai liberă, şi ar fi şi o soluţie şi pentru cei care vroiau unirea. Integrarea europeană se zice că ar fi o soluţie. Nu am realizat prea multe în aceşti 20 de ani, dar totuşi sunt şi motive de bucurie. Spre exemplu pentru mine faptul că văd ţărani, dând interviuri şi folosind cuvinte pe care noi în perioada ceea chiar nici nu le cunoşteam. Cu greşelile pe care le mai facem şi aceasta este un motiv de bucurie.”

Socialistul Valentin Krîlov, fost membru al Parlamentului care a proclamat independenţa Republicii Moldova, consideră că atmosfera jubiliară induce o uşoară suprasolicitare a mişcării de eliberare naţională ca factor de obţinere a independenţei.

Valentin Krîlov în studioul Europei Libere

Valentin Krîlov în studioul Europei Libere

Valentin Krîlov: „Nu moldovenii au distrus Uniunea Sovietică. Moldovenii numai au repetat poziţia Parlamentului de la Kiev şi au repetat proclamarea independenţei. Trebuie să subliniem că evenimentul de bază a avut loc un an mai înainte. Este vorba despre 12 iunie, anul 1990, când Parlamentul Federaţiei Ruse, în frunte cu Elţin a adoptat declaraţia cu privire la suveranitate. Parada suveranităţilor a avut start în Moscova. Noi suntem numai acei care au susţinut acest proces în măsura adecvată, să spunem aşa.”

Fostul deputat comunist, Victor Stepaniuc, consideră că în urmă cu două decenii Republica Moldova de fapt şi-a recăpătat statalitatea, care, la părerea sa, a fost menţinută, ce-i drept într-o formă ciuntită, chiar şi în perioada sovietică.

Victor Stepaniuc: „În 1917, atunci când s-a prăbuşit imperiul rus pe o jumătate din teritoriul vechii Moldove a fost creată Republica Democratică Moldovenească. A fost aceasta o activitate strict a moldovenilor? A fost una mixtă. Una de prăbuşire a imperiului, a fost o mişcare socială puternică în teritoriul fostului imperiu ţarist şi ea a coincis din mai multe regiuni, mai multe periferii ale acelui imperiu a coincis cu mişcarea naţională.”

Europa Liberă: La fel a fost şi în 91?

Victor Stepaniuc: „Eu cred că absolut același lucru s-a întâmplat în anii ʼ90, ʼ88-89-90-91. Dar aici lucrurile au fost ridicate absolut la alt nivel. Fiindcă moldovenii de acum aveau statalitate în perioada respectivă şi eu sunt absolut convins că nu se poate de anulat, că uite, noi în perioada sovietică n-am existat ca stat. Indiscutabil că a fost un erzat stat, un stat cu statalitate limitată, dacă e să vorbim din punct de vedere a dreptului. Dar a existat o Constituţie, a existat un Soviet Suprem, existau nişte alegeri, un guvern, o anumită suveranitate, pe care juriştii o numesc limitată.

Victor Stepaniuc la o dezbatere din cadrul emisiunii Punct și de la Capăt

Victor Stepaniuc la o dezbatere din cadrul emisiunii Punct și de la Capăt

Este altceva că în anii ʼ70, în anii ʼ80 au fost anumite grupuri care au dorit o suveranitate mai mare, de fapt au dorit o anumită libertate de centrul de la Moscova, de centrul Uniunii Sovietice. Şi eu cred că aceste dispoziţii care erau în societate foarte bine au creat starea de lucruri atunci, când Gorbaciov a venit cu ideea modernizării de fapt a Uniunii Sovietice, modernizării în primul rând social-economice.”

Europa Liberă: Se consideră că cei care au spart zidul au fost naţionaliştii. Care erau gata să nu se oprească doar la independenţă, ci să pledeze pentru unire.

Victor Stepaniuc: „Naţionaliştii sunt puternici prin mesajul lor şi acum, dar atâta timp cât Republica Moldova şi acum are majoritatea populaţiei care nu se consideră români, care vor un stat independent, reiese că naţionaliştii n-au avut nici atunci şi nici după asta, n-au avut niciodată ponderea mai bine de jumătate. Noi am venit la anul ʼ88-89, societatea în mare parte, în majoritate a venit unită, populaţia moldovenească, eu am în vedere. Mai ales cei de etnie moldovenească a venit cu ideea limbii de stat şi cu ideea suveranităţii. Nu se promova încă în anul ʼ88-89 şi chiar ʼ90 ideea separării de Uniunea Sovietică. Nu este meritul naţionaliştilor români ideea independenţei. Dar este meritul în primul rând a moldovenilor că au vrut o suveranitate mai mare.”

Istoricul Valeriu Pasat, fost director la Serviciul de informaţii şi securitate, fost ministru al Apărării, crede că soarta Uniunii Sovietice a fost pecetluită cu câteva decenii înainte de destrămare. Prin urmare ar fi de analizat cine şi câtă perspicacitate a avut pentru a beneficia la maxim de divorţul din ʼ91.

Valeriu Pasat răspunde întrebărilor Europei Libere la PROTv

Valeriu Pasat răspunde întrebărilor Europei Libere la PROTv

Valeriu Pasat: „Ceea ce ţine de meritul moldovenilor e greu de spus, analiştii vor mai analiza acest fenomen. Dar căderea imperiului sovietic a fost un proces inevitabil din simplul motiv pentru noi, pentru moldoveni, că la baza includerii Moldovei în componenţa URSS au fost comise foarte multe lacune. Ne referim chiar şi la procesul deportărilor, sovietizarea a fost făcută în câteva etape şi la începutul anilor 1940 a fost construită o structură politică statală telescopică. Cum s-a comportat clasa politică în această perioadă? Mie îmi pare că este prematur să dăm o apreciere clasei politice. A fost declarată independenţa şi suveranitatea Republicii Moldova, dar a mai fost şi o altă tendinţă a unor oameni politici la acea vreme şi anume de a uni Moldova cu România, ceea ce ne-a creat pe acest teritoriu un spaţiu necontrolat, cărui îi spunem astăzi Transnistria.”

Ecaterina Mardarovici, Valentin Krîlov, Victor Stepaniuc şi Valeriu Pasat despre naşterea statului moldovenesc. E lucru ştiut că emoţiile cele mai autentice nu le găseşti în birourile guvernanţilor sau a deputaţilor, ci în stradă, vorbind cu oamenii de rind.

*

Valentina Ursu a stat de vorbă cu mai mulţi moldoveni din satele Moldovei pe care i-a întrebat dacă se mândresc că sunt cetăţeni ai Republicii Moldova:

- „E greu de trăit la sat. Sunt multe case părăsite, sunt mulţi care sunt plecaţi peste hotare cu familiile. Avem în Portugalia multe familii, avem în Italia, în toate colţurile globului avem.”

Europa Liberă: Copii Dumneavoastră unde au plecat?

- „Am o fiică în Italia, un fecior în Moscova.”

Europa Liberă: Unde ar trebui să meargă Moldova? Spre Est sau spre Vest?

- „Acolo unde să fie bine. Firea mea e aşa – mă rog la Dumnezeu să-mi dea sănătate şi pace pe pământ, să putem să lucrăm acolo unde suntem. În rest - cum a vrea Domnul, aşa o să fie, că la Est, că la Vest.”

Europa Liberă: Vă mândriţi că sunteţi cetăţean al Republicii Moldova?

- „D-apoi cum nu? Şi discipolii i-am educat aşa şi copii mei tot aşa.”

Europa Liberă: Dar ce înseamnă patriotismul la moldoveni?

- „Să-ţi iubeşti pământul, limba, rudele.”

- „Eu mă mândresc că-s cetăţean al Republicii Moldova, că trăiesc pe pământul acesta şi niciodată nu mi-a fost ruşine şi în timpurile celea, când careva moldoveni se străduiau să vorbească în limba rusă, eu şi atunci vorbeam moldoveneşte peste tot locul şi la toţi le spuneam că eu sunt moldovean. Aceea că eu posed bine limba rusă asta e un plus al meu. Dacă ar putea ruşii să înveţe să vorbească limba moldovenească erau şi ei mai deştepţi oleacă. Da noi moldovenii suntem deştepţi. Pur şi simplu ne trebuieşte o conducere bună.”

- „Peştele de la cap se strică. Să aleagă întâi un preşedinte, care să conducă ţara, cu aişlalţi de jos. Oamenii au obosit de-atâtea alegeri şi atâtea cheltuieli aiurea.

Europa Liberă:Cum aţi vrea să fie Moldova în viitor?

- „O Moldovă înfloritoare, cum era cândva.”

- „Cu Europa e bine să ne apropiem de dânşii numaidecât, dar nu de stricat relaţii între vecini – Ucraina şi Rusia, pentru că până ce de la dânşii sunt resursele energetice.”

Europa Liberă: Cum sunt actualmente relaţiile cu Ucraina şi cu Rusia?

- „Nu-s chiar calde.”

Neobosită, pretutindeni cu microfonul printre moldoveni, Valentina Ursu

Neobosită, pretutindeni cu microfonul printre moldoveni, Valentina Ursu

Europa Liberă: Dumneavoastră la 20 de ani de la proclamarea independenţei Moldovei cu ce vă mândriţi?

- „Ne mândrim că suntem moldoveni. Oricum cu sărăcia noastră nu te poţi să te mândreşti?”

Europa Liberă: Care e interesul naţional pentru care se merită să lupţi ca cetăţean al statului Moldova?

- „Mi-i greu să răspund la această întrebare. Cineva vrea la Asfinţit, cineva se trage la Răsărit. Ar fi bine aici să trăim, aici să prosperăm.”

- „Aişti tineri sunt nevoiţi să plece, leapădă şi mamă şi tată, copiii şi fraţii şi se duc toţi. Aişti care au rămas mai în vârstă, noi suntem cu mentalitatea mai veche, sovietică şi mergem cu mentalitate celui bătrân, dar cu banii cei noi”

Europa Liberă: Sunteţi mândru de ce ?

- „Sunt mândru când e vorba de limbă, naţiune.”

Europa Liberă: Cu ce nu vă mândriţi?

- „Nu mă mândresc cu faptul că suntem în criza aceasta politică actuală, din care nu putem ieşi din cauza bardacului politic, făcut de comunişti în primul rând şi de celelalte partide aflate la putere. Suntem cea mai săracă ţară din lume. Când este vreo întâlnire a preşedinţilor, şed preşedinţii acolo în rând şi au cu ce se mândri, că ţara lui prosperă, că are economia prosperă, că are o cultură înaltă. Dar preşedintele nostru se duce, stă alături de dânşii. Cu ce el se mândreşte? Cu cel mai mare nivel de sărăcie? Cum de făcut ca să depăşim pragul sărăciei? Să nu râdă lumea de noi că suntem săraci în centrul Europei şi să nu râdă lumea de noi că avem comunişti în centrul Europe.”

Europa Liberă: Cum vedeţi viitorul Moldovei?

- „Viitorul Moldovei? Ca prin sită, ceaţă.”

- „Să fie pace şi economia ridicată, atunci putem să apelăm la Europa.”

Este adevărat, spre sfîrşit de an, nealegerea preşedintelui ţării a înceţoşat viitorul european la care mulţi dintre moldoveni speră. Frunţile le-au fost descreţite doar de forfota din preajma sărbătorilor de iarnă. Rămâne să vedem dacă în 2012 vom vorbi despre alegerea şefului statului cu emoţii pozitive.
XS
SM
MD
LG