Linkuri accesibilitate

Cât de mult s-a apropiat Republica Moldova de Uniunea Europeană?


Republica Moldova a intrat în anul 2011 cu un calificativ extrem de încurajator venit din cancelariile europene, cel al unei „poveşti de succes a Parteneriatului Estic”. La distanţă de numai câteva luni, însă, dinspre aceleaşi cancelarii europene ne-a venit avertismentul că „luna de miere dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană s-a terminat”.

Un avertisment ce a urmat, cel puţin calendaristic, după „pasul înapoi” făcut de guvern în ceea ce priveşte legea antidiscriminare. O lege pe care Republica Moldova s-a angajat, atunci când îşi asumase mai multe reforme necesare liberalizării regimului de vize cu Uniunea, să o adopte până la mijloc de an.

Într-o relatare realizată acum câteva săptămâni, colega mea Lucia Diaconu a încercat să afle de ce legea antidiscriminare nu a ajuns nici acum în dezbaterea parlamentului.

Retrasă din Parlament încă astă-primăvară, pe motiv că nu a găsit susţinere printre deputaţi, legea împotriva discriminării se află şi acum la ministerul justiţiei, pentru modificări.

Înaintea alegerilor locale, pe fondul criticilor aduse legii de către biserică, alături de opoziţie s-au opus formulei din prima redacţie a legii şi două formaţiuni ale arcului de guvernare: partidul liberal şi cel democrat. Comuniştii au spus limpede că nu vor vota legea dacă nu se scoate din text sintagma „orientare sexuală”, iar liderii celor două partide din AIE au cerut îmbunătăţirea legii.

În această jumătate de an, ministerul nu a detaliat ce fel de schimbări ar urma să suporte norma şi nici nu a dat vreun termen cînd ar urma s-o retrimită în legislativ. Deşi demnitari europeni şi prim-ministrul Filat au vorbit despre nevoia examinării cît mai rapide, termenul asumat de guvern faţă de Uniunea Europeană expirînd încă în iunie.

Dar se pare că în această sesiune legea antidiscriminare nu va fi obiect de dezbatere în Parlament. Liderul fracţiunii liberal-democraţilor Valeriu Streleţ:

Valeriu Streleţ

Valeriu Streleţ

„N-aş vrea să pedalăm pe acest subiect anume acum, în momentul cînd mulţi poate aşteaptă vreun pretext pentru a tensiona artificial situaţia care şi aşa nu este simplă. La momentul de faţă în Parlament sînt 28 de proiecte de lege care au fost solicitate de guvern să fie adoptate în mod prioritar. La acest moment proiectul respectiv nu se regăseşte în lista acestor acte legislative.”

Iată ce a declarat pentru Europa Liberă şi Ion Hadîrcă, vicepreşedintele PL: „Nu-i cea mai stringentă problemă, este politica fiscală care trebuie s-o votăm pînă la finele anului, bugetul de stat, aşa că… Nu moare lumea de neadoptarea acestei legi, avem noi şi alte angajamente.”

Şi preşedintele Comisiei parlamentare pentru drepturile omului comunistul Vadim Mişin: „De ce trebuie să vorbim despre această lege? Ea nu este în Parlament şi bine că nu este. Şi chiar dacă va veni, pînă la anul nou oricum n-o s-o admitem spre examinare. Eu conduc o comisie parlamentară, nu o echipă de pompieri.”

De ce este amînată adoptarea legii? După părerea directorului Centrului CREDO Sergiu Ostaf politicienii aşteaptă deznodămîntul legat de alegerea şefului statului:

Sergiu Ostaf

Sergiu Ostaf

„Iminenţa unor alegeri parlamentare este cel mai important factor pentru că legea nu este adoptată de Parlament. Pe de o parte este temerea aceasta a politicienilor de a înfrunta subiecte şi probleme şi situaţii, pe de altă parte această frică se alimentează prin faptul că există un curent de opinie care creează un anumit impact în societate.”

Sergiu Ostaf are în vedere protestele repetate ale adversarilor legii. Cîteva organizaţii care pretind că militează pentru valorile ortodoxiei au scos în stradă de mai multe ori credincioşi pentru a pune presiune pe guvern să nu consfinţească prin lege dreptul homosexualilor să nu fie discriminaţi.

Exponenţii altui curent de opinie, pe care îl reprezintă Iulia Marcinschi de la Coaliţia Nediscriminare, au pichetat şi ei guvernul de cîteva ori dar, dimpotrivă, ca să susţină legea.

„Se vehiculează de către anumite grupuri sau de persoane neinformate că există prevederi în lege care ar putea să apere, dar, de facto, sînt anumite prevederi în Constituţie sau în codul muncii dar lista inclusă în acestea este una închisă. Sînt grupuri specifice, nu poate să fie aplicat pentru toate grupurile. Şi anume legea antidiscriminare vine să pună punctele pe „i", adică să facă ca legea să fie pentru toate criteriile.”

Legea împotriva discriminării ar urma să interzică între alte forme de discriminare şi pe cea pe motiv de orientare sexuală.

La întrebarea cît de mult s-a apropiat Republica Moldova în acest an de Uniunea Europeană, premierul Vlad Filat ar avea probabil multe de spus. Ar putea fi aduse în discuţie acordul de aderare la spaţiul aerian european, sau decizia recentă a Comisiei Europene de a ne lăsa să intrăm în negocieri pentru aderarea la zona de liber schimb.

Oamenii simpli au însă o perspectivă mult mai pesimistă asupra acestei apropieri, iar dovada vine din sondaje. Barometrul Opiniei Publice din luna noiembrie, de exemplu, a scos la iveală o reducere spectaculoasă, în doar câteva luni, a numărului de suporteri ai Uniunii Europene, de la 62 la 47 la sută, şi creşterea, pe de altă parte, a susţinătorilor direcţiei estice.

Explicând postului nostru de radio motivele acestei temperaturi dramatic reduse de încredere a populaţiei în vocaţia europeană a Republicii Moldova, directorul Institutului de Politici Publice (IPP), Arcadie Barbăroşie, menţiona, printre alţi factori, şi proasta calitate a guvernării de care a dat dovadă o alianţă numită „pentru Integrarea Europeană”:

Arcadie Barbăroşie

Arcadie Barbăroşie

„Cred că sunt câţiva factori care explică acest euroscepticism. Şi cred că primul şi cel mai important este schimbarea de guvernare. Dacă e să ne uităm pe sondajele de la începutul anilor 2000, vom vedea de fapt că procentul europenilor, că să le zicem aşa, adică a cetăţenilor care ar opta pentru integrarea europeană, era de 42-45 la sută. Atunci când Partidul Comuniştilor a declarat în mod oficial direcţia proeuropeană strategică a ţării, în 2002-2003, acest procent a început să crească şi a ajuns la maxim în noiembrie 2007 la 76 la sută susţinere a direcţiei europene. Era exact după semnarea planului de acţiuni UE-RM, implementarea acelui plan, promisiuni de diferite acorduri, inclusiv acordul de călătorie fără vize se discuta atunci foarte intens. După 2007 procentul proeuropenilor începe a scădea niţel, atunci în 2007-2008 începe şi criza economică şi iată că acum acest procent a căzut dramatic până la 47.

Al doilea factor important ar fi de fapt criza financiar-economică din Uniunea Europeană pe care cetăţeanul o percepe, dar şi crizele de guvernare care există în Uniune generate de aceste crize economice. Ceea ce se întâmplă în Italia, Grecia, Spania, Portugalia nu poate să nu influenţeze opţiunea cetăţeanului. Haideţi să ne amintim că o bună parte a cetăţenilor noştri sunt emigraţi legal sau ilegal inclusiv în UE, deci fluxul informaţional vine de acolo, inclusiv şi prin acele zvonuri, discuţii cu rudele etc., ceea ce influenţează desigur opţiunea cetăţeanului.

Un alt factor ar fi şi acea criză economică care s-a răsfrânt şi a asupra Republicii Moldova. Precum şi schimbarea opţiunii PCRM, care după ce a intrat în opoziţie, iată că a declarat în câteva rânduri că pentru Moldova ar fi să meargă în uniunea vamală Rusia-Kazahstan-Belarus. Şi dacă o să vă uitaţi, am formulat şi această întrebare - iată că 46 la sută din cetăţeni ar opta pentru această uniune vamală vizavi de 34 la sută din cetăţeni care ar opta pentru integrarea în UE.

Trebuie să precizăm pentru radio ascultători că în aceiaşi întrebare am formulat aceste două opţiuni ca să punem cetăţeanul să aleagă între ele, nu să se ascundă în spatele opţiunile gen - poate şi acolo şi acolo. Aceştia ar fi cred că factorii cei mai importanţi care au schimbat opţiunile cetăţeanului. Şi patru - sigur că iarăşi m-aş referi la calitatea guvernării. Dacă europenii se comportă aşa - se gândeşte cetăţeanul - şi dacă această alianţă pentru integrare europeană se comportă în asemenea mod, eu cred că nu este bine să urmez această alianţă, inclusiv cursul proeuropean, pentru că alianţa se numeşte „pentru integrarea europeană” şi dacă integrarea europeană va arăta aşa, nouă lucrurl acesta nu ne place, zice cetăţeanul.

Felul cum funcţionează justiţia este, totuşi, una din cele mai mari îngrijorări atunci când vine vorba despre europenizarea Republicii Moldova. Uniunea Europeană s-a angajat să sprijine cu 60 de milioane de euro o reformă a acestui domeniu, reform prin care autorităţile vor să elimine corupţia din sistem şi să sporească încrederea cetăţenilor în actul de justiţie. Guvernul a elaborat şi trecut de votul Parlamentului o strategie pe care vrea să o urmeze în această reformă, dar îndoiala că efectele scontate chiar vor fi atinse există chiar şi printre decidenţi, adică cei care ar trebui să pună în practică măsurile programate. O relatare pe care am realizat-o in Parlament la inceputul lunii noiembrie, cind a fost adoptata strategia.

Mihai Ghimpu

Mihai Ghimpu

Mihai Ghimpu, liderul liberalilor, crede că cea mai sigură măsură în lupta cu corupţia din justiţie ar fi majorarea salariilor pentru magistraţi. El recunoaşte că a votat strategia pentru că este un document aşteptat de UE:

„Mai bine ar fi să le dăm bani suficienţi judecătorilor, procurorilor decât s-o ţinem în diferite seminare. Dar am votat pentru că avem nişte angajamente şi un obiectiv major. Şi dacă nu votăm - un minus acolo, un minus dincolo…”

La rândul lor, democraţii susţin că au sprijinit documentul cu un fel de avans. Unul dintre deputaţii acestui grup parlamentar, Adrian Candu, a explicat Europei Libere rezervele pe care le au colegii săi faţă de document:

„Aşteptam să avem unele comparaţii. Salariul judecătorilor astăzi şi salariul judecătorilor - după, numărul tribunalelor acum şi după, numărul de dosare pe cap de magistrat acum şi după. Sincer, este o strategie mai mult declarativă.”

Cum a fost posibil totuşi votul consolidat al celor trei grupuri parlamentare pe strategia atât de criticată anterior mai ales de liderul democraţilor? Explicatia este foarte simpla: dacă nu reuşeşte să adopte noua strategie în această lună, coaliţia de guvernământ riscă să rateze sprijinul de 60 de milioane de euro promis de Uniunea Europeană pentru reforma justiţiei.

Şi în celelalte subiecte de pe agenda politică s-a produs o usoara destindere. Cu singura excepţie - raportul Procuraturii. Aşa cum au promis, liberal-democraţii au răspuns astăzi la acuzaţia procurorului general precum că mai mulţi deputaţi din alianţă ar figura în dosarele procuraturii legate de infracţiunile economice. Ei au declarat că renunţă la imunitatea parlamentară şi şi-au îndemnat colegii să facă acelaşi lucru.

Liberal-democraţii nu s-au ţinut însă de cuvânt în ceea ce priveşte modificarea Legii procuraturii de aşa o manieră încât procurorul să poată fi demis mai uşor decât este posibil in baza actelor normative in vigoare. Ei nu au mai insistat ca aceasta chestiune să fie examinată în şedinţa de astăzi aşa cum declara premierul zilele trecute. Decizia majoritarilor de a amâna din nou şi crearea comisiei de audiere a procurorului în dosarele în care ar figura nume de demnitari i-a supărat însă pe deputaţii din opoziţie. În semna de protest, comuniştii au plecat de la şedinţă înainte ca să înceapă dezbaterea reformei justiţiei.

Iată însă cum a descris măsurile anticorupţie prevăzute de această strategie ministrul justiţiei, Oleg Efrim:

Oleg Efrim

Oleg Efrim

„În primul rând vom ridica imunitatea judecătorilor pentru acte de corupţie. Ceea ce înseamnă că nu va fi nevoie să te adresezi la CSM pentru a le deschide dosare penale. Ceea ce mai înseamnă că magistraţilor li se vor putea organiza flagrante. Acum acest lucru este imposibil pentru că nu are valoare de probă dacă nu se respect procedura de ridicare a imunităţii prin CSM.

În al doilea rând, se propune introducerea testului de integritate, ceea ce înseamnă simularea actelor de corupţie. Dacă se prinde la o astfel de simulare, nu este condamnabil pebnal, dar acesta este un argument sufficient pentru a-l exclude din sistem. Plus că am vorbit despre poligraf.”

Oleg Efrim spune că nici majorarea salariilor pentru magistraţi nu va fi trecută cu vederea:

„La moment, judecătorii au puţin peste 3 mii în instanţele de fond, peste 5 mii - în curţile de apel şi peste 7 mii - cei de CSJ. Ne propunem o majorare substanţială anul viitor, până la 8 mii în primă instanţă, 9 mii - în a doua şi 10 mii - în Curtea Supremă de Justiţie. ”

Vom preciza că pe lista de priorităţi ale reformei mai figurează înăsprirea condiţiilor de accedere în profesia de judecător, închiderea mai multor instanţe mici şi ineficiente şi transformarea ofiţerilor de urmărire penală în civili. Curtea Supremă de Justiţie ar urma să fie transformată într-un organ de casaţie, împuternicit să se ocupe prioritar de erori judiciare, iar procuratura ar urma să se demilitarizeze.

Demonopolizarea şi liberalizarea tuturor sferelor economice este o condiţie fără de care Republica Moldova nu va fi admisă în zona economică liberă a Uniunii Europene. Cel puţin într-un domeniu, cel al spaţiului aerian, se pare că s-a făcut un important pas înainte odată cu parafarea, în luna octombrie a acestui an, a acordului de asociere la spaţiul aerian european. Iată cum evalua perspectivele acestui acord în acel moment premierul Vlad Filat:

Vlad Filat

Vlad Filat

„Experienţa arată că după implementarea acestui acord, preţurile la bilete avia scad cu 30-40 de procente. Nu mă refer la companiile low cost. Trebuie să recunosc că acesta a fost obiectivul nostru primordial.”

Dacă previziunile premierului se vor adeveri, cetăţenii moldoveni vor avea indiscutabil un imens motiv de bucurie. O călătorie tur-retur cu avionul spre Paris, de exemplu, costă acum în Republica Moldova în jur de 400 de euro, pe când de la Kiev pentru aceiaşi destinaţie se poate plăti doar în jur de 200 de euro, iar de la Bucureşti - şi mai puţin, 100 de euro. Motiv pentru care cetăţenii moldoveni deseori ocolesc aeroporturile moldoveneşti, preferând să zboare din ţările vecine.

Nu se ştie însă dacă vor exista companii străine care să vrea să vină să le facă concurenţă celor moldoveneşti şi astfel să apară premise pentru ieftinirea biletelor. Reticienţii spun că piaţa moldovenească este mult prea mică pentru asta. Analistul Leonid Litra, autorul unui studiu la această temă, crede însă că nu este chiar aşa, cel puţin pe unele destinaţii:

Leonid Litra

Leonid Litra

„Într-adevăr nu există garanţii că vor da năvală companiile străine. Dar eu cred că există loc cel puţin pe câteva segmente. Moldova-Italia, de exemplu. Un flux relativ normal de călători ar putea fi asigurat pe această destinaţie. Au fost comanii, inclusiv low cost care s-au interest de astfel de destinaţii, dar nu au fost admise până acum…”

Dincolo de rezervele legate de mărimea pieţei, există şi temerea că puţine companii locale ar putea face faţă noilor condiţii concurenţiale. Se crede chiar că monopolistul de stat, Air Moldova, ar putea falimenta. Până acum aceasta a fost criticat nu o dată că s-ar folosi de poziţia sa dominant pe piaţă pentru a opera cu preţuri exagerate. Leonid Litra este de părere că ceea ce ar trebui să urmeze ar fi privatizarea companiei:

„Cele mai profitabile rute ale companiei Air Moldova sunt Rusia, Turcia, adică destinaţii care nu sunt acoperite de acest acord. Deci, AirMoldova îşi va menţine o parte din piaţă, chiar dacă vor veni companii care cu preţuri mult mai mici o vor înghesui de pe destinaţiile europene. Nu ştiu cât de sustinabilă va fi totuşi o companie care operează pe două-trei destinaţii. De aceea, trebuie privatizată şi cât mai repede, ca să nu scadă în preţ.”

Iată însă ce crede Anatolie Bzovâi, adjunct de director al companiei aieriene „Moldavian Airlines”, a treia ca mărime după cota de piaţă pe care o acupă, despre acordul parafat astăzi la guvern:

„Salutăm această deschidere. Dar rămân în continuare blocate pieţele ca Rusia sau Turcia. Credem că ar fi necesară o voinţă politică ca şi aceste pieţe să fie liberalizate.”

Ca să intre în vigoare, acordul ar trebui să fie semnat de mebrele Uniunii Europene, ceea ce ar putea dura până în primăvară. Aşa cum anticipează experţii, efectele reale ale documentului vor putea fi simţite în cel puţin un an - un an jumătate.

Semnătura pe care şi-a pus-o în luna octombrie a acestui an premierul Vlad Filat pe acordul de aderare la spaţiul economic liber al ţărilor CSI i-a nedumerit pe mai mulţi comentatori, cărora această decizie a şefului executivului le-a amintit despre politica dublicitară promovată anterior de guvernarea comunistă, cea a statului cu picioarele în două luntre. Relatarea ce urmează înserează contraargumentele autorităţilor culese de noi pe 19 noiembrie, la o zi de la semnarea convenţiei:

Vice-ministrul economiei, Octavian Calmâc, spune că acordul semnat la Sankt-Petersburg nu doar că nu contravine angajamentelor Republicii Moldova faţă de OMC, ci dimpotrivă, preia practicile şi principiile de reglementare a comerţului din cadrul acestei organizaţii pentru a fi aplicate şi în raporturile comerciale dintre ţările CSI:

Octavian Calmâc

Octavian Calmâc

„Pe lângă faptul că se facilitează accesul mărfurilor noastre pe piaţa CSI fără aplicarea taxelor, acest acord urmăreşte şi aplicarea normelor OMC în relaţiile dintre ţările CSI. Platforma OMC va fi aplicată acum şi la rezolvarea litigiilor comerciale dintre ţările CSI. Totul s-a negociat pornind de la prevederile OMC-ului şi asta este şi un stimul pentru ţările CSI de a adera la această organizaţie, dar şi motivul din care cele trei ţări asiatice nu au semnat acordul.”

Octavian Calmâc mai spune că până a începe negocierea convenţiei respective, Republica Moldova a tratat cu Comisia Europeană şi s-a asigurat că participarea sa la acest proiect nu va dăuna interesului pentru obţinerea unui acord de liber schimb cu UE. Până a-l ratifica, totuşi, autorităţile au de gând să se consulte încă o dată cu ţările occidentale cu care avem raporturi comerciale, mai susţine Octavin Calmâc, iar dacă vor apărea divergenţe, acordul ar putea fi modificat.

Preşedintele comisiei parlamentare pentru politică externă Igor Corman, spune însă că nu ştie dacă versiunea de acord semnată de premierul moldovean corespunde întocmai cu cea pe care a pregătit-o ministerul economiei şi pe care comisia condusă de el a încuviinţat-o încă în luna mai a acestui an ca fiind conformă cu angajamentele europene şi cele faţă de OMC ale R. Moldova. De ce ar exista îndoieli că anume aşa este, l-am întrebat pe deputatul democrat:

„Din informaţiile de care eu dispun la acest moment, în faza finală, deci în ajunul semnării acestui acord unele ţări - Rusia, Belarus, Kazahstan - au venit cu unele propuneri care nu erau în concordanţă cu prevederile OMC. La acest moment eu nu ştiu care sunt aceste propuneri şi prin urmare rămâne să facem cunoştinţă cu acest text şi să vedem dacă el corespunde cu cel avizat de noi.”

Liderul liberal, Mihai Ghimpu, s-a arătat însă surprins de decizia premierului Vlad Filat de a semna acest document:

„Fiindcă noi vorbim despre acord de liberă circulaţie şi liber schimb cu UE şi când acolo, hop, şi avem acord de liber schimb cu CSI. Nu înţeleg rostul acestui acord. Noi oricum avem piaţă liberă cu CSI. Dar am să mă pronunţ când voi vedea conţinutul lui. Programul nostru totuşi se numeşte de integrare europeană, nu de integrare în CSI. Nu se va întreba oare Bruxelles-ul: ce, iar umblaţi în două luntre? ”, ne-a spus Mihai Ghimpu.

Economistul Valeriu Prohniţchi de la centrul de analiză Expert Grup crede că prin aderarea la Zona Economică Liberă a CSI, raporturile comerciale ale Republicii Moldova cu ţările estice ar putea deveni mai previzibile. Analistul însă ar sugera autorităţilor să nu meargă mai departe în procesul integraţionist pornit de Rusia şi pe care premierul rus, Vladimir Putin, a lăsat de înţeles, cu consecvenţă în ultima vreme, că l-ar vrea mult mai extins:

Valeriu Prohnitchi

Valeriu Prohnitchi

„Eu cred că am făcut bine că am semnat acordul în speranţa că aceasta va normaliza relaţiile noastre comerciale, inclusiv cu Rusia care deseori ne aducea surprize comerciale. Dar eu nu cred că este în interesul Moldovei să intre într-o relaţie mai aprofundată cu Rusia, inclusiv aderarea la careva proiecte de uniune euroasiatice sau aderarea la uniunea vamală Rusia-Belarusia-Kazahstan. Evident că Rusia are interesul să-şi refacă zona de influenţa. Iar interesul primordial al Republicii Moldova este să nu cadă sub influenţa respectivă. Şi dacă nu mergem mai departe decât un acord de liber schimb, atunci nimeni nu ne împinge mai departe într-o Uniune euroasiatică sau o uniune vamală. Mai ales că dacă mergem mai departe vom avea probleme serioase cu vectorul european al R. Moldova. Asta pur şi simplu nu ne va permite să aderăm la UE. Deci, dacă rămânem la nivelul de acorduri de liber schimb - da, putem avea câte ne dorim.”

În tot cazul, analistul se declară sceptic că acordul semnat aseară la Sankt-Petersburg va ajunge să fie şi ratificat de ţările semnatare:

„Eu mi-aş dori ca acest acord să intre în vigoare. Dar nu cred că va fi aşa. Inclusiv Rusia nu cred că îl va ratifica.”

Poate însă asocierea R. Moldova la acest acord genera anumite îndoieli la Bruxelles că Chişinăul rămâne la fel de determinat ca înainte în promovarea politicii proeuropene? Iată ce crede Leonid Litra, director adjunct pe cooperare internaţională la Institutul pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale „Viitorul”:

„Politic asta cumva deranjează la nivel conceptual. Pentru că pe de o parte ne apropiem de UE şi vrem foarte mult să obţinem acel acord comprehensiv de liber schimb cu UE, pe de alta semnăm acord de liber schimb cu Rusia. Nu cred că cineva de la Bruxelles o să aibă vreo reacţie negativă publică, dar din punct de vede politic s-ar putea să fie nemulţumiri.”

Analistul politic Anatol Ţăranu, se arată însă convins că înainte de a se asocia la zona economică liberă a CSI, premierul Filat s-a asigurat că nu vor exista reticenţe din partea europenilor:

Anatol Țăranu

Anatol Țăranu

„Pentru Republica Moldova un acord de liber schimb cu CSI, în condiţiile în care asta nu ne obliga la restricţionări în raport cu piaţa europeană este absolut convenabil. Faptul că cineva tratează acest subiect în termenii integrării în spaţiul euroasiatic, n-are decât. Atât timp cât noi avem avantaje, nu văd de ce am renunţa la acest acord. Mai ales că dacă am fi refuzat, am fi complicat relaţia cu Rusia,” crede Anatol Ţăranu.

Din 12 decembrie, Republica Moldova a intrat oficial şi în negocierile pentru acordul de liber schimb cu Uniunea Europeană. Cu condiţia că nu va comite greşeli de natura celei ce a împiedicat, de exemplu, Ucraina să obţină până acum acordul, deşi se află în negocieri de 3 ani, Moldova ar putea avea acest comerţ liber cu ţările din UE în cel mult doi ani, potrivit prognozelor unor experţi avizaţi. Dar ce impact asupra economiei moldoveneşti ar putea avea un asemenea acord? Am încercat să aflăm acest lucru studiind cazul mierii de albini:

În timp ce autorităţile vorbesc mai mult de avantaje, cum ar fi intensificarea concurenței, reducerea prețurilor, acces nelimitat pe piața UE și o creștere economică suplimentară, prudenţii atrag însă atenţia că ar putea exista şi un şir de dezavantaje. Un acord de liber schimb înseamnă nu doar acces mai ieftin și mai simplu pe piața Uniunii Europene pentru producătorii moldoveni, dar şi o foarte posibilă înviorare pe direcţia inversă, adică producătorii europeni de bunuri și servicii vor ajunge mai simplu și cu nişte costuri mai mici pe piața Republicii Moldova. Asta ar putea însemna asfixierea producătorilor locali, extreme de vulnerabili la diverse capitole, de la costurile înalte de producere până la tehnologiile arhaice şi acces limitat la subvenţii sau alte resurse financiare.

Ştefan Condratiuc, preşedintele unei asociaţii de apicultori, face parte mai degrabă din tabăra prudenţilor decât cea a optimiştilor. Asta pentru că ştie exact cât de dificil este să faci faţă cerinţelor tehnice şi de securitate de pe piaţa europeană. Tocmai din cauza unor astfel de dificultăţi, exportul mierii de albini moldoveneşti a fost oprit timp de trei ani pe piaţa europeană şi, deşi anul trecut interdicţia a fost scoasă, revenirea apicultorilor moldoveni pe piaţa europeană s-a dovedit a fi extreme de dificilă.

„Când lipseşti trei ani pe piaţa europeană, este foarte greu să revii. Am revenit de anul trecut, dar nu am reuşit să recăpătăm clienii pe care i-am avut timp de 5-7 ani. Ei s-au reorientat spre alţii, au venit românii, bulgarii în UE, cei care au producere de miere, aşa că locul ne-a fost oarecum ocupat.

Bănuiesc că ne-am putea pomeni într-o dificultate şi mai mare odată cu deschiderea acestei porţi. Noi nu suntem atât de tehnologizaţi ca să putem sta în faţa producătorilor europeni în ceea ce priveşte trasabilitatea produselor.”

Sprijinul statului ar fi în aceste condiţii absolut obligatoriu, crede Ştefan Condratiuc:

„Să se revină la programul naţional de dezvoltare a acestei ramuri. Când a fost adoptat, se prevedea crearea unui sistem care să achiziţioneze centralizat de la producători, să existe un centru de procesare, care să poată ambala şi pregăti pentru export controlat a mierii. Se prevedeau ajutoare de la stat pentru retehnologizarea ramurei, pentru cumpărarea de noi stupine, vase de depozitare din inox, care să corespundă cerinţelor. Nimic din toate astea nu s-au întâmplat până acum.”

Iată însă cum răspunde ministrul agriculturii, Vasile Bumacov, la acest gen de temeri:

Vasile Bumacov

Vasile Bumacov

„Ce, noi nu importăm din Uniunea Europeană? Noi oricum importăm, oricum avem o economie deschisă. Noi acum vrem să obţinem şi deschiderea Europei pentru noi. Uitaţi-vă, dacă să vorbim despre produsele de origine animal, noi avem acum un singur produs în lista produselor admise - mierea de albini. Dar noi avem supraproducere la carnea de pasăre, carnea de porc, ouă - prin urmare noi avem nevoie de piaţa europeană, nu Europa - de piaţa noastră, ” ne-a spus Vasile Bumacov. Fostul ministru al economiei in guvernul majorităţii parlamentare comuniste Igor Dodon, considerat un politician cu ambiţii maxime, se declară însă convins că R. Moldova ar trebui să să se limiteze la comerţ asimetric cu UE, ca să-şi ferească producătorii de o competiţie inegală.

Ne-am întrebat în acest an şi de ce relaţiile Republicii Moldova cu UE nu implica niciun fel de apropiere politică. Spre regretul autorităţilor moldoveneşti, Bruxelles-ul nu ne-a sugerat niciodată că am avea vreo vocație de a intra in Uniunea Europeana. În luna octombrie, după un important summit al Parteneriatului Estic ţinut la Varşovia, într-un interviu acordat colegei noastre Valentina Ursu, ministrul afacerilor externe şi integrării europene, Iurie Leancă, ne-a explicat motivele acestei atitudini:

Valentina Ursu: De ce nu se doreşte să se vorbească despre o perspectivă clară de extindere?

Iurie Leancă

Iurie Leancă

Iurie Leancă: „De aceea că Uniunea Europeană trece acum perioade foarte complicate. Iată am fost în Cipru, am trecut prin Grecia, la revenire toată Grecia iarăşi a fost imobilizată pentru 24 de ore - grevă generală. Gândesc că aceste probleme se extind din păcate şi asupra altor ţări din Uniunea Europeană, ţări mult mai mari şi ca pondere, dar şi ca impact, eventual în cazul în care lucrurile degradează.

În aceste situaţii, opinia publică în ţările Uniunii Europene bineînţeles că nu doreşte să mai apară încă o nouă problemă, care pentru început ar însemna resurse financiare suplimentare, care ar însemna deschiderea frontierei pentru cetăţenii unei alte ţări, e un şomaj destul de ridicat în mai multe ţări din Uniunea Europeană. Deci, există aceste percepţii, există aceste temeri şi trebuie să fim conştienţi de ele.”

Valentina Ursu: Şi atunci Moldova e motivată să se ambiţioneze şi pe mai departe să ajungă acolo, unde se porneşte?

Iurie Leancă: „Deşi acest lucru de schimbare a relaţiei dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană este unul foarte dificil, pornind de la aceste situaţii cu care ne confruntăm cu unele ţări din Uniunea Europeană, dar convingerea mea foarte puternică este că inversul este imposibil. Chiar în ţările unde mai există această reticenţă, semnalele pe care le-am primit şi despre care nu pot vorbi, dar îmi confirmă această încredere, că dacă ne vom mişca bine aici la noi acasă, fiindcă nu e posibil să nu ne facem tema pentru acasă, nu e posibil să nu demonstrăm o mişcare înainte aici pe toate domeniile, începând cu reforma justiţiei, terminând cu reforma în economie, cu reforma instituţiilor statului, descentralizarea ş.a.m.d., deci fără acest lucru nimeni nu o să vină să ne întindă o mînă de ajutor.

Totuşi, Republica Moldova, cu toate deficienţele acestei coaliţii, cu toate animozităţile, dezbaterile pe alocuri foarte aprinse şi poate prea exteriorizate, dar totuşi suntem o ţară care are acest mecanism democratic de interacţiune, există acest sistem de anumit echilibru, ceea ce nu prea există în alte ţări din spaţiul nostru, al Parteneriatului estic. Noi avem anumite atuuri, noi trebuie să le amplificăm, noi trebuie să venim tot cu mai multe şi mai multe argumente, care ne vor permite să dărâmăm ultimele elemente de rezistenţă care mai există în unele capitale.”

Valentina Ursu: Domnule Leancă, şi totuşi de la Dumneavoastră, de la cei care sunteţi astăzi la guvernare în Republica Moldova, nu văd un termen clar, pe care aţi vrea şi aţi putea să-l numiţi, că Republica Moldova îşi propune să adere la Uniunea Europeană. Ceea ce am auzit de la georgieni şi ucraineni - ambele state au declarat că Georgia şi Ucraina ar putea să ajungă în UE în 10 ani.

Iurie Leancă: „Noi nu trebuie să ne aventurăm în astfel de declaraţii. Am putea să ajungem şi în 10 ani, am putea să ajungem şi în opt ani, am putea să ajungem şi în 12 ani. Dar toate aceste preziceri au un element foarte puternic speculativ. Nu poţi să prezici cum vor evolua lucrurile în Uniunea Europeană.”

Valentina Ursu: Cel puţin şi domnul Saakaşvili, şi domnul Ianukovici au declarat sus şi tare.

Iurie Leancă: „Asta ţine de felul în care înţeleg ei să-şi construiască această relaţie pe plan domestic şi în ceea ce priveşte relaţiile cu Uniunea Europeană. Din punctul meu de vedere şi vreau să vă zic că această poziţie consună puternic cu opiniile colegilor noştri din Uniunea Europeană - cel mai important pentru noi e să iniţiem acest proces. În momentul în care noi vom deveni ţară candidat, şi aceasta este cea mai mare prioritate, din momentul respectiv Moldova va intra pe acest făgaş ireversibil.”

Valentina Ursu: Când va fi acest moment respectiv?

Iurie Leancă:
„Atunci când vom depune cererea şi când cererea va fi examinată, procesul durează cam un an, un an şi jumătate. Şi când această cerere va fi urmare a unei monitorizări şi analize extrem de minuţioase şi se va solda cu un aviz pozitiv al Comisiei, susţinută de toate ţările membre ale Uniunii Europene. Iată pe această dimensiune ne axăm acum. Fiindcă în momentul în care depunem cererea, trebuie să fim convinşi că nici o ţară din cele 27 nu va avea obiecţii.

Pe acest motiv suntem angajaţi puternic în acest dialog bilateral cu toate ţările membre din Uniunea Europeană. Ştim ţările şi, slavă Domnului, sunt mult mai puţine decât cele care sunt puternic în favoarea perspectivei clare europene pentru Republica Moldova. Ţările care au aceste reticenţe şi le au nu din cauza Republicii Moldova, ceea ce e foarte important într-un context ceva mai mare şi regional şi unul pe motivul situaţiei interne.

Vedeţi ce se întâmplă, cumva mai puţin ne axăm pe reforme propriu-zise, deşi pe anumite domenii, cum ar fi de exemplu pregătirea pentru negocierile pentru zona de liber schimb, pentru crearea spaţiului comun aviatic, pentru aceeaşi zonă de liberalizare noi mergem bine, dar totuşi noi trebuie să ne mişcăm pe toate domeniile, pe toate instituţiile. Fiindcă doar atunci vom putea vorbi că Republica Moldova realizează un progres.”

Valentina Ursu: Paradoxul care este sesizabil pe interior, domnule Leancă, chiar şi opoziţia comunistă, care opt ani, cât a fost la guvernare, a trâmbiţat că Moldova trebuie să meargă către euro-integrare. Iată că acum are o altă opţiune, cea de a duce Moldova în uniunea euro-asiatică. Poate ei iau în calcul, comuniştii, PCRM, iau în calcul şi această oboseală de extindere, şi faptul că anumiţi demnitari din UE au început să facă declaraţii că finele anului 2012 ar putea să nu aducă regim liberalizat de vize pentru cetăţenii moldoveni.

Iurie Leancă:
„Scuzaţi-mă că vă întrerup, am să vă întrerup. Politica externă de opt ani a comuniştilor a fost doar de oscilări, care ne-au costat sute de milioane de dolari, pierderi de timp irecuperabile. Aduceţi-vă încă o dată aminte - ucrainenii au început negocierile pe zonă de liber schimb, pe acordul de asociere, pe vize ş.a.m.d. cu doi ani şi jumătate înaintea noastră. Deci, uitaţi-vă cât timp am pierdut. Eu le-aş dori lor să fie totuşi ceva mai consistenţi şi să nu fie foarte speculativi şi extrem de oportunişti.”

Valentina Ursu: Domnule Leancă, dar ei au electoratul lor, peste 40 la sută, oricum electoratul care îi simpatizează o să se dea de partea acestei opţiuni pro Est.

Iurie Leancă: „Valentina, eu totuşi sper că cetăţenii noştri sunt mult mai nuanţaţi şi mult mai inteligenţi. Atunci după ce au venit cu acest mesaj Rusia-Belarus, eu cred că ei şi-au modificat agenda de politică externă, fiindcă şi-au dat seama că totuşi majoritatea cetăţenilor din Republica Moldova vor această integrare în Uniunea Europeană.

Acum încă în ceea ce aţi mai spus, chestia că unii demnitari europeni vorbesc că 2012 nu este un termen fezabil. Nu am auzit pe nici un demnitar sau parlamentar european să vorbească despre faptul că finele lui 2012 este irealizabil.

Din contra, uitaţi-vă ce spune declaraţia de la Varşovia. Şi una din marile realizări ale diplomaţiei noastre legat de acest summit din Varşovia este faptul că nu se mai vorbeşte despre regimul fără de vize ca despre un proces pe termen lung.

Nu, în momentul în care suntem gata şi pe asta ne axăm, perspectiva e foarte clară - numărul unu. Doi: încă o dată am vorbit foarte puţin despre rezoluţia Parlamentului European din 17 septembrie, iar din câte cunosc, textul respectiv a fost dezbătut pe larg în interiorul grupurilor parlamentare şi în momentul în care această rezoluţie pentru prima dată vorbeşte nu doar de perspectivă europeană, acest limbaj uneori poate puţin prea confuz, dar despre faptul că Republica Moldova are şansa să devină membru al Uniunii Europene, iată asta reflectă totuşi anumite schimbări profunde într-o instituţie al cărei rol creşte puternic - Parlamentul European şi care are capacitatea şi şansa de a avea o influenţă şi asupra altor instituţii şi asupra altor ţări membre ale Uniunii Europene.

Eu nu vreau să fiu nici foarte euforizat. Nu, cunosc foarte bine că e un lucru dificil, dar nici nu vreau să intru în cealaltă fază de pesimism total. Eu cred, încă o dată, puternic în primul rând că Republica Moldova nu are alternativă decât să meargă ferm şi coerent spre Uniunea Europeană, altfel o să pierdem iarăşi ani întregi din dezvoltarea noastră. Astfel că cetăţeanul din Republica Moldova n-o să mai creadă că are o perspectivă pentru el şi pentru copii lui aici, la el acasă. Doi: dacă vom crede cu tărie, dacă mergem susţinut în acest sens, obiectivul care astăzi pare a fi dificil, peste un an va fi perfect realizabil.”

Valentina Ursu: Dar nu credeţi că au obosit şi cetăţenii Republicii Moldova de aceste încurajatoare promisiuni că Moldova merge pe calea euro-integrării, europenizării, dar de fapt e puţin sesizabilă această europenizare acasă.

Iurie Leancă:
„Ceea ce n-am reuşit noi să facem totuşi în primul rând este ca cetăţeanul la finele lunii să primească un salariu mult mai decent, o pensie mult mai bună şi mult, mult mai multe locuri de muncă. Cel mai greu e la noi că mentalitatea noastră în primii 18 ani de independenţă cumva s-a încorsetat.”

Valentina Ursu: Corupţia nu se stârpeşte, descentralizarea nu se produce, economia de piaţă mai şchiopătează.

Iurie Leancă: „Valentina, este adevărat că acum doi ani când am venit la putere mi-am imaginat că aceste reforme vor fi ceva mai simplu de realizat. Deseori vine o rezistenţă inconştientă, dacă doriţi. Lumea nu prea vrea să-şi modifice aptitudinile, felul de viaţă ş.a.m.d. Dar deseori vedem şi o rezistenţă foarte bine gândită şi foarte bine orientată. Deci, eu gândeam că va fi ceva mai simplu.”

Valentina Ursu: Vroiam totuşi să insist şi să vă întreb: uniunea euro-asiatică ar fi pentru Republica Moldova o perspectivă?

Iurie Leancă:
„Perspectiva foarte clară pentru noi şi obiectivul fundamental al Republicii Moldova este integrarea europeană. Şi nu doar pe motivul că asta vor însemna mai mulţi bani şi mai multă presiune să ne reformăm noi şi să preluăm toate practicile. Nu, vorbesc acum de valori. Practicile europene, cele care înseamnă inclusiv un alt nivel de viaţă, un alt nivel de securitate, o altă perspectivă pentru fiecare individ. Dar asta înseamnă şi faptul ca să fim parte a unei pieţe de 500 şi ceva de milioane, auzeam cum comuniştii vorbeau - iată o piaţă de 200 de milioane.”

Valentina Ursu: Piaţa euro-asiatică.

Iurie Leancă: „Piaţa euro-asiatică. Păi mă întreb de ce opt ani cât au fost la putere, de ce n-au demonstrat avantajele unei astfel de ancorări a Republicii Moldova? Dacă şi de data aceasta iarăşi vom începe să ne mişcăm aşa haotic, atunci cred că efectul va fi acelaşi - iarăşi ne vom menţine pe aceeaşi linie de plutire incertă şi cu riscul de a ne duce la fund.”

Valentina Ursu: Domnule Leancă, dar totuşi este o iniţiativă lansată de premierul rus, Vladimir Putin. Acum înţelegem prea bine că şi în Federaţia Rusă vor fi alegeri prezidenţiale. Eventual, dacă se ajunge la alegeri anticipate parlamentare şi în Republica Moldova, comuniştii ar putea să folosească ca un PR şi această opţiune pro-estică.

Iurie Leancă: „Eu nu ştiu ce înseamnă opţiune pro-estică. Ceea ce ştiu eu este că avem nevoie de relaţii bune şi previzibile cu partenerii noştri din Est. Ceea ce mai ştiu eu este că între noi şi restul CSI-ului se află o ţară, care se numeşte Ucraina. Trebuie să ne uităm foarte atent şi la mişcările Ucrainei. Ucraina, cu toate aceste invitaţii şi oferte foarte active din alte capitale, vorbeşte în sistem de faptul că se va mişca spre Uniunea Europeană, iată, aţi menţionat că preşedintele Ianukovici vine şi cu anumite pronosticuri ş.a.m.d. Dar ce cred eu că cel mai mult contează pentru Republica Moldova, că în sfârşit clasa politică s-a maturizat, ştie exact ce trebuie să obţină pentru Republica Moldova din punct de vedere al ancorării sale.”

Valentina Ursu: Dar la un segment din electorat prinde bine această ofertă, făcută de premierul rus Putin?

Iurie Leancă: „O realitate, de exemplu, este că comerţul exterior al Republicii Moldova în măsura de 50 la sută este orientat spre pieţele Uniunii Europene. O altă realitate este că vom avea zonă de liber schimb. O altă motivaţie este că o piaţă de 500 de milioane şi o piaţă cu o capacitate de cumpărare foarte mare şi de acolo pot veni inovaţiile, tehnologiile avansate, investiţiile, locurile de muncă ş.a.m.d. Dar asta nu înseamnă că trebuie să ignorăm partenerii noştri din Est. Şi în acest sens cred că în aceşti doi ani cel puţin am avut o relaţie poate nu atât de spectaculoasă în ascendere, dar una totuşi care ne-a permis să evităm tot felul de oscilări, aşa cum s-a întâmplat în 2004, 2005, 2006, chiar şi în relaţia cu Federaţia Rusă.

Şi eu prefer să mergem cu paşi mici, eventual siguri şi unii care cât de cât ne permit să avansăm. Iar relaţia cu Ucraina aţi văzut, în ultimele trei-patru luni chiar am reuşit să creăm o cu totul altă atmosferă şi care va fi benefică în primul rând pentru Republica Moldova.”
XS
SM
MD
LG