Linkuri accesibilitate

Neîmplinirile în domeniul justiției și al demonopolizării economiei constituie marile restanțe ale actualei puteri.



Anul 2011 se încheie pe o notă tragică. Duminică, 18 decembrie, a murit Václav Havel – scriitor și disident anticomunist, fost președinte al Cehoslovaciei și al Republicii Cehe, un intelectual care a avut o contribuție esențială la configurarea unei noi Europe, fără dictatori și fără poliție politică. Havel a instituit un standard de conduită politică greu de atins, bazat pe etică și sacrificiu de sine. A fost omul pentru care principiile și valorile au avut o consistență reală, nu una demagogic-diversionistă, cum e cazul în Republica Moldova.

Pentru politicienii de la Chișinău comparația cu Václav Havel este strivitoare. Să ne gândim doar la „telenovela” alegerii președintelui și vom înțelege această distanță enormă! Tentativa eșuată din 16 decembrie a așezat democrația moldoveană într-o dilemă hamletiană: a fi sau a nu fi.

De altfel, dacă ar fi întrebați ce au reținut din învolburatul an 2011, cred că majoritatea moldovenilor ar menționa două lucruri: gâlceava politicienilor și creșterea prețurilor. Cel de-al treilea an al Alianței pentru Integrare Europeană a debutat prost, prin jocul lunecos al lui Marian Lupu, care i-a șantajat deopotrivă pe colegii de alianță și pe comuniști, dorind să obțină cât mai multe avantaje în viitoarea coaliție de guvernare.

Anul 2011 a continuat la fel de nefast pentru imaginea publică a Alianței. Majoritatea scandalurilor de pe scena politică l-au avut ca protagonist sau referent principal pe omul de afaceri Vlad Plahotniuc, prim-vicepreședintele Parlamentului, persoana nr. 2 în PD, despre care se spune că ar avea o influență ocultă asupra unor importante instituții ale statului, cum este Procuratura Generală, de exemplu. Pe de altă parte, atacurile premierului Filat la adresa „păpușarului” Plahotniuc au fost văzute de mulți drept o hărțuială pentru împărțirea sferelor de influență în lumea bussines-ului, nimic mai mult.
Instabilitatea politică a minat eficiența actului de guvernare.

Neîmplinirile în domeniul justiției și al demonopolizării economiei constituie marile restanțe ale actualei puteri. Totuși, Alianța a beneficiat de un sprijin generos din partea Occidentului, eforturile pe linia integrării europene s-au materializat prin negocieri legate de eliminarea vizelor și de acordul de liber schimb. Moldova a fost considerată „elevul sârguincios” al Parteneriatului Estic, însă, din păcate, aceste aprecieri nu își găsesc un corespondent pe măsură în mijlocul electoratului de acasă.

Rezultatele alegerilor locale din 2011 au arătat o anumită inerție a opțiunilor politice, însă nimic nu garantează că ele vor perpetua. La Chișinău, Dorin Chirtoacă, candidatul Alianței, a obținut un nou mandat de primar în luptă strânsă cu Igor Dodon, candidatul comuniștilor, dar acesta din urmă a livrat cea mai mare surpriză politică a anului, părăsind ulterior partidul lui Voronin, alături de două colege, Greceanîi și Abramciuc.

Noul președinte al socialiștilor are ambiții mari. Înarmat cu doctrina moldovenistă, Dodon vrea să acapareze electoratul PCRM – partid care a sabotat actuala putere și s-a arătat incapabil de compromis în numele depășirii blocajului politic.

Nesiguranța și anxietatea definesc starea de spirit a moldovenilor la acest sfârșit de decembrie. Anul 2012 ar putea relansa coaliția de la guvernare, în cazul alegerii președintelui în ultimul tur, sau, dimpotrivă, va împlini sumbrele predicții ale indienilor maya, livrând un „armaghedon” al democrației basarabene, dacă ajungem la anticipate. Va depinde de clarviziunea oamenilor politici, dar și de capacitatea societății de a nu le mai permite să liciteze, iresponsabil, destinul național.
XS
SM
MD
LG