Exemplul Croaţiei, stat care va deveni în curând al 28-lea membru al Uniunii Europene, le-a inspirat multora de la Chişinău ideea că, prin comparaţie, şi Republica Moldova poate spera acum să adere mai uşor la comunitatea europeană. Nu acelaşi lucru se poate spune şi despre integrarea în NATO. Croaţia a fost primită în Alianţă în 2008, ceea ce pentru multe foste ţări socialiste se consideră un impuls spre UE, dar Moldova nu-şi doreşte să profite de acest impuls. L-am întrebat la Bruxelles pe August Palokaj, specialistul pe NATO al celui mai mare ziar din Croaţia, Jutarnji List, şi corespondent al trustului german WAZ, în ce măsură poate scurta aderarea la NATO drumul spre UE:
Augustin Palokaj: „Pentru Croaţia, ambele drumuri au fost lungi şi anevoioase. Croaţia a început aderarea la NATO în 2000, dar a fost primită abia în 2008, după mai multe reforme în apărare şi securitate. Calea spre UE a fost totuşi cu mult mai dificilă. A fost necesar de reformat sistemul juridic. Dar chiar dacă i-a fost greu la început, acum Croaţia are o imagine mai bună la justiţie decât România sau Bulgaria chiar.
Cât despre Republica Moldova, eu nu cred, ca să fiu sincer, că ea ar putea fi membră a UE prea degrabă. Şi atunci orientarea spre NATO ar putea ajuta. Pentru că asta ar însemna un semnal foarte clar de angajare a ţării pe această direcţie politică. În plus, NATO oferă stabilitate. Croaţia nu a obţinut nimic altceva de la NATO. Deoarece această organizaţie nu are bani şi nici scopul acesta. În schimb, NATO este o organizaţie care îţi oferă securitate. Înainte de aderare, Croaţiei i s-a cerut să-şi reformeze forţele armate, să cheltuiască mai mult pentru apărare, deoarece era o ţară după război, cu multă tehnică militară care trebuia casată. Acum, pentru prima dată, Croaţia este a ajuns printre primele 38 de ţări cele mai puternice din lume. Asta înseamnă siguranţă, iar această siguranţă vine de la emblema NATO. Croaţia a contribuit în Afganistan, în Kosovo, oriunde au existat probleme.
Eu înţeleg că atunci când aud de NATO, oamenii cred că e o mare responsabilitate să trimiţi soldaţi în zone de conflict, să faci sacrificii pentru NATO, să treci peste acele resentimente faţă de NATO specifice fostului lagăr sovietic. Înţeleg de asemenea că oamenii cred că dacă vor intra în UE, vor fi liberi să călătorească şi să câştige mai mulţi bani. Tocmai acesta este rolul politicienilor - să aibă grijă să nu ridice prea mult aşteptările.”
Europa Liberă : Dar Republica Moldova este totuşi o ţară neutră.
Augustin Palokaj: „Neutralitatea este un mit. Nu mai există în prezent o divizare a lumii în afiliate şi neafiliate. Rusia şi NATO participă la toate operaţiunile militare din lume. Despre neutralitate se poate vorbi doar în cazurile Elveţiei, sau Austriei - ţări unde neutralitatea este o tradiţie. Dar şi acestea sunt partenere ale NATO, şi ele participă la misiunile NATO. În Kosovo astăzi sunt mai mulţi soldaţi elveţieni şi austrieci decât ai unor membri NATO. Eu cred că noţiunea de neutralitate este o chestiune de mentalitate păstrată încă de pe timpul războiului rece.”
Europa Liberă: Cum din punctul dvs. de vedere ar trebui Republica Moldova să-şi construiască relaţia sa cu NATO?
Augustin Palokaj: „Relaţiile cu NATO nu sunt ceea ce vedem în fiecare zi la TV, nu este o preocupare de zi cu zi a oamenilor. În cazul UE e altfel, deoarece această organizaţie ia zilnic decizii legate de întreprinderi, impozite, de mediul ambiant. Ceea ce se discută în cadrul UE este important pentru viaţa de zi cu zi a oamenilor. NATO, însă, se ocupă exclusiv de securitate şi apărare. Eu cred că politicienii care sunt aleşi de către oameni ar trebui să ia o decizie în relaţia cu NATO. Aceste relaţii trebuie să fie sincere, să se spună adevărul onest pentru ambele părţi, pentru ca lucrurile să fie clare: ce se poate şi ce nu se poate face, să fie o armonie în aceste relaţii. Dar dacă m-aţi întreba pe mine dacă ar trebui sau nu cetăţenii Republicii Moldova să-şi dorească să adere la NATO, eu aş spune: Da, neapărat.”
