Linkuri accesibilitate

Scriere magistrală, romanul Martei Petreu mi se pare, de departe, revelaţia anului literar 2011...


De la Moromete încoace, nu cred să fi întâlnit în literatura română contemporană un personaj mai neînduplecat în ura pe care le-o poartă alor săi – soţ & copii – ca M[ăm]ica din romanul Martei Petreu, Acasă pe Câmpia Armaghedonului, Polirom, 2011. Însuşi faptul că un poet de anvergura autoarei Apocalipsei după Marta îşi cristalizează „biografia interioară” într-o scriere confesivă până la Dumnezeu, cu valoare de testament, trage greu în economia actului artistic – la căpătâiul mamei moarte, fiica Tabita retrăieşte viaţa acesteia, implicit şi pe a sa, cu intensitatea conferită de pierdere: „Să-ţi aminteşti seamănă cu ruperea unei cruste maronii de pe-o rană”. O rană vie de peste 300 de pagini, pe care nici scrisul nu-i în stare s-o cicatrizeze…

„Era teribilă Mama noastră, care făcea să simţim că este cea mai importantă persoană din lume, iar noi, cei mai răi copii din lume”. Silită să se mărite cu un bărbat pe care nu-l iubise, dar căruia îi va naşte trei copii, Maria (alias Mica) îşi înfruntă soţul până-n ultima zi a acestuia, pe 31 august 1974, când după ce-l blestemă, „n-a trecut un ceas, şi-o fost mort”.

Vor trece alţi 36 de ani, iar blestemul nu doar că nu va scădea în intensitate, ci va fi aruncat – acum, întreit – asupra propriilor progenituri: „Blăstămată să fii! Te blăstăm cu blăstămul de mamă! (…) Blăstămaţi să fiţi cu toţii, câte zile îţi mai avea! Blăstămate să fie curvele de Mama şi de Marta, că ele m-au făcut să mă mărit cu tată-to! Blăstămat să fie şi Agustin, Ticu-to! Blăstămaţi să fiţi tăţi tri! Şi să ştii că blăstămul de mamă se leagă!”. Şi de parcă toate astea ar fi floare la ureche, încheie: „Cu trizăci de lei scăpam de tăţi tri!”. De câtă înţelegere trebuie să dea dovadă Tabita, ca să o poată iubi până la capăt, în ciuda a toate: „Nu mai văzusem niciodată o asemenea intensitate a mâniei şi nefericirii. (…) Avea ochii plini de lumină, aştepta o Buna-Vestire (…) şi l-a avut pe Ticu şi pe noi”.

Scriere magistrală, romanul Martei Petreu mi se pare, de departe, revelaţia anului literar 2011, dacă nu chiar a ultimului deceniu.
19 dec. ’11
XS
SM
MD
LG