Vaclav Havel, dramaturgul dizident devenit preşedinte, figura cea mai proeminentă a Revoluţiei de Catifea din Cehoslovacia, a încetat din viaţă în această dimineață, la casa sa de vacanță din nordul Cehiei, la vîrsta de 75 de ani.
Numele lui Vaclav Havel a devenit cunoscut după invazia trupelor Pactului de la Varșovia, conduse de sovietici, ce au pus capăt în 1968, mișcării de reforme a Primăverii pragheze, inițiate de Alexander Dubcek și alți lideri comuniști de orientare mai liberală. Piesele sale au fost ulteriro interzise pînă în 1989 şi, pentru că s-a opus cu fermitate regimului comunist, a fost condamnat la 5 ani de închisoare. Eseurile sale distribuite din ilegalitate sînt considerate, alături de cele ale disidentului sovietic Andrei Saharov analizele cele mai pătrunzătoare și elocvente ale unui regim comunist pe care, în bătaie de joc l-a denumit Absurdistan.
În 1989, s-a aflat în fruntea Revoluţiei de Catifea, devenind ultimul preşedinte al Cehoslovaciei, iar trei ani mai tîrziu primul preşedinte al Cehiei, după separarea de Slovacia. A militat toată viaţa sa pentru respectarea drepturilor omului şi pentru democraţie. A spus despre el însuşi că nu e nimic altceva decît „un intelectual derutat", dar mulţi l-au considerat însăşi conştiinţa ţării sale.
„Adevărul și dragostea trebuie să prevaleze asupra minciunilor și urii” - a fost una din reflecțiile sale cele mai cunoscute și mai citate de cei care l-au considerat un model de comportament civic.
