Linkuri accesibilitate

Expertul german Martin Sieg despre ce împiedică apropierea mai fermă a Republicii Moldova de NATO.

Expertul german Martin Sieg, consilierul pe probleme externe și de securitate în Parlamentul Germaniei considerat un bun cunoscător al realităţilor moldoveneşti, a făcut într-un interviu pentru Europa Liberă un inventar al barierelor care ar sta în faţa Republicii Moldova dacă aceasta şi-ar dori să devină vreodată membră a NATO. Primul şi cel mai mare obstacol ar fi, potrivit expertului, lipsa unui consens naţional în ceea ce priveşte relaţiile cu NATO. A doua barieră importantă ar fi Transnistria, mai crede Martin Sieg.

Martin Sieg: „Nu întotdeauna este în interesul unei ţari să se lege clar de cineva. Mai cu seamă când în ţară nu există consens.”

Europa Liberă: De-a lungul anilor am auzit tot timpul de la autorităţi că trebuie să cooperăm cu NATO, dar totodată ţinem o oarecare distanţă de această organizaţie. Zicem că suntem o ţară neutră şi nu putem să ne gândim la aderare la NATO. Poate a venit timpul să renunţăm la această poziţie şi să spunem clar, cum au zis-o georgienii, că ne gândim în perspectivă să aderăm la NATO? Sau ar trebui să ne satisfacă poziţia de partener pe care o avem în prezent ?

Martin Sieg

Martin Sieg

Martin Sieg: „NATO are acest Parteneriat pentru Pace la care Republica Moldova este parte şi care deja permite o colaborare destul de extinsă. Dacă să vrea sau nu să devină membră NATO poate decide doar Republica Moldova şi nu poate fi nici o influenţă din exterior. Ce am putea să analizăm noi este care ar fi avantajele şi dezavantajele acestei opţiuni.

Este cert că o astfel de perspectivă ar da un impuls mai puternic reformelor. NATO are instrumentele necesare pentru a susţine reformele. În acelaşi timp însă trebuie de avut în vedere că, fiind o întrebare strategică de politică externă, această dorinţă ar trezi la Moscova, exact ca în cazul Ucrainei sau a Georgiei, un fel de opoziţie. Întrebările la care ar trebui să se gândească Republica Moldova înainte de a se lansa în astfel de discuţii ar fi, deci, cum ar reacţiona Rusia? Ar duce asta la mai multă securitate? I-a adus oare Georgiei decizia de deveni membru NATO mai multă securitate si stabilitate? Ce ar însemna de exemplu să devii membru NATO în cazul conflictului transnistrean? Care ar fi plusul de valoare? Ar face decizia referitor la Transnistria mai complicată sau mai simplă?

Eu nu cred că există răspunsuri uşoare la toate aceste întrebări. Ce cred eu însă este că în acest context ele toate trebuie puse. De aceea mie mi se pare că este important ca pentru început în ţară să fie găsit consens la această temă. Sau Moldova îşi menţine statutul de neutralitate, sau devine membru NATO. Consensul este important.”

Europa Liberă: Moldovenii vor în UE, dar nu vor în NATO. Şi politicienii contribuie oarecum la perpetuarea acestei contradicţii, dacă poate fi numită aşa, pentru că ei nu spun clar ce opţiune au. Este din punctul dvs. de vedere un comportament corect acesta?

Martin Sieg: „Politicienii din Republica Moldova nu au aceiaşi opinie cu referite la NATO. Spre deosebire de integrarea europeană în privinţa căreia există un consens larg, chiar şi politic. Chiar şi Partidul Comuniştilor care a fost la guvernare zicea că are drept obiectiv integrarea europeană şi era dezamăgit că nu merge atât de repede cum şi-ar fi dorit. Sincer să fiu eu nu cred că RM are o altă alternativă decât integrarea în UE. Republica Moldova acum este la graniţa directă a UE, o mare parte a populaţiei lucrează deja în UE. Din punct de vedere economic, nu există nici o alternativă.

Fireşte, integrarea în NATO este un instrument foarte bun pentru desfăşurarea mai rapidă a reformelor din ţară. Pentru a deveni membru UE sunt necesare mai multe reforme decât pentru a deveni membru al NATO. E nevoie de mai mult timp, mai mult răbdare. Fireşte că integrarea în NATO oferă beneficii de care poţi profita înainte de a deveni membru UE.

Este de asemenea adevărat că ţările care au aderat între 2004 şi 2007 la UE au aderat înainte de aceasta la NATO. Dar nu există un automatism. Toate aceste ţări, care au devenit membre ale UE în perioada 2004-2007, toate au dorit să devină şi membre ale NATO. Nu a existat niciodată nici o condiţie, nici implicită, nici explicită. Dacă vreuna din aceste ţări ar fi dorit să rămână neutrală, dar ar fi implementat reformele necesare pentru a fi devenit membru al UE, ar fi devenit membre UE. Nu există această legătură.”

Europa Liberă: Spuneaţi mai devreme că o întrebare la care ar trebui să se gândească Republica Moldova înainte de a-şi trasa perspectivele legate de NATO ar fi reacţia Rusiei. Dar cum ar putea reacţiona această ţară? Există politicieni la noi care spun că ne-am expune la două riscuri de-odată. Vestul nu ne-ar lua în serios, Estul în schimb ne va lua prea în serios.

Martin Sieg: „Dacă ne uităm la Ucraina şi Georgia care nu au obţinut mai mult decât promisiunea că NATO îi va lua, dar ambele şi-au stricat situaţia cu Rusia, aceasta este o ideea la care trebuie să se gândească Republica Moldova.

Şi al doilea moment la care trebuie să se gândească este Transnistria. Dacă NATO ar fi pregătită să accepte o ţară care în cadrul graniţelor sale are un conflict. Se poate spune că Germania a fost acceptată în NATO la începutul anului 50 cu o problemă similară. Dar acest exemplu nu se potriveşte în situaţia de astăzi. Şi cu siguranţă ar exista discuţia dacă se poate accepta Republica Moldova cu un conflict nesoluţionat. Fireşte s-ar pune şi întrebarea dacă ar ajuta asta cumva la soluţionarea conflictului. Dacă soluţionarea conflictului ar deveni mai dificilă, ar putea să existe un dezavantaj dublu pentru Republica Moldova.

Dezavantajul numărul unu ar fi că NATO nu va avea dorinţă mare de a accepta Republica Moldova şi dezavantajul numărul doi este că şi UE ar putea deveni mult mai rezervată. Pentru că şi UE ar fi destul de reticentă să accepte Republica Moldova în timp ce conflictul nu ar fi soluţionat. Deoarece în cadrul UE nu există cele mai bune amintiri cu referire la Cipru. Nu cred că aceste conflicte ar putea fi comparate, dar sunt sigur că UE nu ar vrea să se repete acest exemplu.”

Europa Liberă: Şi totuşi, aderarea la NATO ar face din punctul dvs. de vedere mai dificilă sau mai uşoară soluţia conflictului transnistrean?

Martin Sieg: „Depinde la ce soluţie vă referiţi. Eu însă îmi pun următoarea întrebare - există în Transnistria sau Rusia forţe politice care ar fi de acord că ar fi mai uşor de soluţionat conflictul dacă Republica Moldova ar deveni membră a NATO? Pentru că dacă acest forţe nu există, Republica Moldova ar trebui să se aştepte că numai atunci va exista o soluţionare a conflictului când Rusia se retrage din zonă şi când toţi politicienii din Transnistria sunt de acord să-şi depună puterea. Este un scenariu mai mult imposibil.”

Europa Liberă: Ca să revenim la statutul pe care îl avem acum în cadrul NATO, statutul de partener. Unii spun că nu folosim pe deplin oportunităţile pe care ni le oferă o colaborare cu NATO. Moldova nu este prezentă cu militari în zone de conflict, spre deosebire de alte ţări care o fac, spre exemplu Georgia…

Martin Sieg: „Posibilităţile ca Republica Moldova să participe la operaţiuni militare, din punct de vedere pur militar, sunt foarte reduse. Armata, puterea militară a Republicii Moldova nu este atât de puternică. Şi nici nu se pune accent prea mare pe dezvoltarea ei. Din câte cunosc există câteva misiuni la care Moldova participă, dar desigur de fiecare dată Republica Moldova trebuie să se întrebe care este beneficiul dacă ia sau nu parte. De exemplu, care ar fi beneficiul dacă Republica Moldova ar participa în Afganistan? Dacă politicienii ar fi de acord cu această implicare, ar exista supoziţia că Republica Moldova vrea o relaţie mult mai apropiată cu NATO. Nu va complica asta oare lucrurile?”

Europa Liberă: Credeţi că acesta este şi raţionamentul din care autorităţile moldoveneşti ezită să se întâlnească mai des cu oficiali NATO, să le facă vizite? Preşedintele comunist Vladimir Voronin era se pare mai activ din punctul acesta de vedere. Nu vi se pare straniu acest lucru?

Martin Sieg: „Nu cred că ar exista necesitatea de a nuanţa relaţia Republicii Moldova cu NATO prin astfel de vizite. După cum am mai spus, ţine de faptul ce fel de orientare strategică va lua Republica Moldova. Nu întotdeauna este în interesul unei ţări să se lege clar de cineva. Mai cu seamă când în ţară nu există consens cu referire la un subiect sau altul. Nu pot să spun ce ar fi mai bine pentru Republica Moldova. Eu pot doar să afirm că dacă Republica Moldova ar căuta să devină membră NATO, ar fi extrem de important să existe consens naţional. În caz contrar, ar exista riscul să se repete ceea ce s-a întâmplat cu Georgia şi Ucraina. Dacă guvernarea, opoziţia şi populaţia nu susţin o astfel de decizie, atunci vor apare o serie de probleme. NATO nu va şti dacă următoarea guvernare nu-şi va schimba direcţia. Actorii internaţionali care sunt împotriva acestei aderări vor fi încurajaţi să devină şi mai reticenţi. Ar putea Republica Moldova să facă tot felul de reforme, să creeze o situaţie mai bună pentru soluţionarea conflictului transnistrean, dar dacă nu există unitate în propria ţară cu referire la subiectul dat, atunci există pericolul că fiecare înţelegere cu referire la Transnistria va deveni mai complicată. Şi că nu va mai exista atât de multă siguranţă cu referire la Republica Moldova.

Europa Liberă: O precizare, dle Sieg, Parteneriatul pentru Pace la care Moldova face parte, oferă acest program vreo perspectivă de aderare, aşa cum consideră unii?

Martin Sieg: „Rusia este şi ea membră a Parteneriatului pentru Pace. Poate ar deveni şi ea membră a NATO?”
XS
SM
MD
LG