Se apropie data alegerii președintelui și dacă pînă acum ne tot frămîntam ce o să facem dacă Parlamentul nu-l va putea alege, în ultima vreme preocuparea principală a devenit ce facem dacă președintele este ales?...
Zilele trecute am consemnat 20 de ani de la prăbuşirea Uniunii Sovietice - prilej de a mai „răsfoi” un pic istoria. Mi-a atras atenția, de exemplu, faptul că pe vremea Uniunii Sovietice funcțiile supreme erau întotdeauna ocupate de către liderii Partidului Comunist.
Privind în urmă la cei 20 de ani de Independență ai Republicii Moldova, vedem că doar pe timpul președinției lui Snegur și Lucinschi principalele funcții în stat nu au fost ocupate de lideri ai partidelor politice. Însă odată cu anul 2001, cînd a venit la conducere Voronin, funcția supremă în stat a fost ocupată de liderul PCRM: revenindu-se astfel la practica sovietică.
Chiar dacă avem de mai mult de 2 ani o alianță democratică la guvernare, această practică sovietică re-instituită de comuniști este păstrată și consider că anume acest lucru și este principala cauză a instabilității politice. Nu cred că va ajuta semnarea vreunui acord sau angajament așa precum propune liderul PLDM, ci trebuie ca toată clasa politică să ajungă să înțeleagă că funcțiile supreme în stat nu trebuie ocupate de liderii partidelor politice.
Pe 16 decembrie Parlamentul va încerca să aleagă președintele, însă ţinînd cont de faptul că acest candidat propus de către AIE este și el liderul unui partid politic - indiferent care va fi rezultatul votării, consider că această criză politică prin definiție nu poate fi rezolvată.