Linkuri accesibilitate

Rusia lui Putin va cădea dar nu în picioare (I)








Ceva se întîmplă în Rusia. Iar cînd ceva se întîmplă, cu adevărat, în Rusia e de regulă prea tîrziu. Schimbarea e inevitabilă, fie că aduce vremuri mai bune, fie că grăbește vremuri rele. Tot ce părea stabil și indiscutabil acum cîteva luni e depășit și nesigur. Alegerile trucate de duminică au împins Rusia într-o fază istorică nouă, dincolo de controlul legendar și respingător al grupului Putin. Povestea acestei surpări e uimitoare. Ea începe în 2000 și s-ar putea sfîrși înainte de 2024, data oficială la care ar urma să se încheie scenariul fabricat de Vladimir Putin.

După cele două mandate prezidențiale de patru ani, cîștigate la alegerile din 2000 și 2004, Putin a forțat intrarea în zona ficțiunii politice anti-constituționale. În noiembrie 2008, imediat înainte de sfîrșitul legal al carierei prezidențiale, Putin a trecut la modificarea Constituției. Operația a fost primul pas, într-un scenariu care a dat peste cap tot ce părea să fie, de bine de rău, minima democrație rusă. Mandatele Președintelui au fost extinse de la 4 la 6 ani, după care Putin s-a retras și a orchestrat alegerea noului Președinte, Dmitri Medvedev, selecționat în prealabil pentru funcția de umplututră temporară.

Planul a prevăzut, mai departe, un mandat Medvedev cu o singură atribuție: numirea lui Putin în funcția de Prim Ministru. După care, conform planului, Putin reapare, tocmai bun de ales Președinte, în baza unei noi Constituții care îi de dreptul la încă 12 ani de putere. Micul artificiu procedural cerut de această operație a legalizat astfel, instalarea lui Putin la conducerea Federației Ruse pentru 20 de ani, cu o pauză de patru ani pe post de Prim Ministru, timp în care, totuși, Președintele paiață Medvedev nu conduce nimic iar Putin e liderul de facto.

Rusia e patria absolutismului și a adunat o istorie lungă de abuz autoritar sau dictatorial. Însă scenariul Putin e un capitol nou în materie, întrucît operația de confiscare a puterii nu se mai sprijină pe ideologia rolului conducător al partidului ca la comuniști (unde excludea doctrinar orice altă forță politică). Dimpotrivă, escrocheria politică de tip Putin e un exercițiu de cinism în forță și se sprijină pe mecanisme democratice: Alegeri, Parlament, Partide politice și Presă. Cu precizarea că schema presupune controlul absolut al numitelor instituții.

În acest context au avut loc alegerile parlamentare de duminică iar asta înseamnă, de fapt, că alegerile în accepție Putin au fost pregătite cu toată puterea aparatului de stat pentru a confirma puterea aparatului de stat. Tot ce e, deja, înghițit între bunurile patrimoniale ale regimului Putin și-a făcut datoria: televiziunea a dezinformat după rețeta obișnuită, organele judecătorești și electorale au luat deciziile absurde sau nesimțite cerute de situație iar administrația regională a pus la punct rețeaua de secții de votare în care are loc votul și se simulează numărătoarea.

Tot ce scapă, încă, rețelei patrimoniale Putin a fost luat din scurt: site-urile de internet au fost virusate și puse la pămînt, observatorii independenți au fost blocați, initmidați sau arestați, legislația anti-extremism și delictul de tulburare a liniștii publice au fost activate fără rezerve și folosite împotriva celor ce deschid sau încearcă să deschidă gura.
În mod - cum s-ar zice - normal, aceste măsuri ar fi trebuit să garanteze rezultatul dorit: o majoritate comfortabilă pentru Rusia Unită, partidul stat, partidul prezidențial, partidul oficial al binelui public.

Documente oficiale ale adminstrației ruse, publicate în ultimele zile pe internet, demonstrează că obiectivul final al falsificatorilor de alegeri era clar: 65% pentru Rusia Unită. Rezultatul final a fost, însă, un șoc inimaginabil care schimbă viitorul imediat al Federației Ruse și destinul regimului Putin.

Traian Ungureanu

Fost parlamentar european (2009 – 2019), din partea PD-L (Partidul Democrat Liberal, apropiat președintelui Traina Băsescu) și ulterior a PNL (Partidul Național Liberal).

Jurnalist în România, între 1983-1988, Traian Ungureanu a lucrat la BBC, redacția pentru România, între 1989 – 2003. După care a devenit colaboratorul extern al Europei Libere, unde a scris despre politica din România și Europa, a ținut o cronică sportivă iar după ce a devenit europarlamentar, o cronică europeană. Semnează un blog politic și în fiecare vineri, un Jurnal de corespondent de la Londra.

Opiniile autorului nu reprezintă, neapărat, punctul de vedere al radio Europa Liberă.

XS
SM
MD
LG