Linkuri accesibilitate

Cine mai propune, în aceste condiții, să renunțăm la obiectivul de integrare europeană este fie un inconștient, fie un agent de influență pornit să submineze interesul național.



Evenimentele pe care le urmărim azi în Rusia, după consumarea alegerilor parlamentare din 4 decembrie, ne evocă atmosfera „revoluțiilor portocalii” din Ucraina, Georgia și Moldova. Este, pe Vitalie Ciobanu

Vitalie Ciobanu

undeva, răspunsul pe care îl dă societatea rusă așteptărilor multor observatori internaționali.

Sigur că cele câteva mii de protestatari din piața „Triumfalnaia” de la Moscova nu se compară cu sutele de mii de manifestanți din „Maidanul” ucrainean, însă există afinități.

Principala asemănare este că în ambele cazuri a fost vorba de alegeri fraudate de o putere abuzivă. Alegeri interzise partidelor democratice, alegeri cu regiuni în care s-a raportat o prezență la urne într-o proporție de 130% și 146% pot fi oare considerate libere și corecte? Locuitori din mici orașe de provincie amenințați că dacă nu vor asigura o majoritate absolută pentru partidul „Rusia Unită” li se vor tăia pensiile și ajutoarele sociale, asemenea alegeri au ceva în comun cu standardele europene?

Rusia a fost până acum ferită de acțiuni de protest masive și, stând cu cizma pe conducta de gaz, a dictat popoarelor din spațiul ex-sovietic ce cale să urmeze, a finanțat grupări extremiste, a organizat acțiuni de sabotare și destabilizare a unor guverne legitime. Ce se va întâmpla cu hegemonia geopolitică rusă, atunci când cele câteva mii de protestatari de la Moscova și Sankt-Petersburg vor ajunge să numere 50-100 de mii de oameni?

Statistica spune că 52 de milioane de cetățeni ruși au acces la Internet, adică aproape o treime din populația țării. Și acest lucru s-a resimțit cu prilejul scrutinului din 4 decembrie, când multe nereguli și grave încălcări ale legii au fost depistate și demascate grație noilor tehnologii. Putin și-a mințit poporul cu televizorul, prezentând imaginea unei țări stabile și mulțumite de sine, însă cortina de fum a propagandei oficiale nu mai rezistă în fața realității, buboiul dă semne că se va sparge...

Frământările prin care trece societatea rusă, încercările regimului de acolo de a-și perpetua puterea în disprețul Constituției și al bunului-simț reprezintă o bună lecție pentru Republica Moldova. Scene de violență precum cele de la Moscova, din zilele de 4 și 5 decembrie, noi, la Chișinău, nu am mai cunoscut din aprilie 2009. Dintr-odată, prin contrast, democrația basarabeană, cu toate defectele și simulacrele ei, devine un mediu respirabil, o alternativă preferabilă dezmățului polițienesc pe care îl practică, acasă la el, „partenerul nostru strategic”.

Cine mai propune, în aceste condiții, să renunțăm la obiectivul de integrare europeană, să ne reorientăm spre Uniunea vamală Rusia-Belarus, este fie un inconștient, fie un agent de influență pornit să submineze interesul național. Partidul „Rusia Unită” a câștigat alegerile, dar este o victorie „a la Pirus”. Încă puțin și Vladimir Putin nu va mai putea guverna decât cu armata scoasă în stradă.

Sigur că potențialul Rusiei de a organiza diversiuni în „străinătatea apropiată” rămâne considerabil, vor fi mereu puși deoparte niște bani pentru asta, însă ne putem aștepta ca, totuși, confruntată cu puternice contestații și tensiuni sociale, actuala putere de la Moscova să se concentreze mai mult pe problemele interne și să ofere un spațiu de manevră ceva mai larg Republicii Moldova.

Va fi în stare clasa noastră politică să profite de acest interval? Vor reuși să depășească liderii Alianței blocajul constituțional într-un mod care să nu conducă la abandonarea cursului spre integrare europeană? Sau, dimpotrivă: fascinați de misterul stepelor slave, politicienii moldoveni vor alege stabilitatea copiată după modelul Kremlinului? Vom afla în curând.

© RFE/RL Inc. Reproducerea acestui material se poate face doar cu acordul scris al Europei Libere și/sau al autorului.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG