Linkuri accesibilitate

Pași spre o sistematizare a serviciilor sociale


Viorica Dumbrăveanu: „Nomenclatorul sistematizează serviciile sociale și realizează unificarea terminologiei în domeniul asistenţei sociale.”



O mai bună organizare, o mai mare eficienţă şi accesibilitate a serviciilor sociale. Cum? Inclusiv prin perfecţionarea cadrului normativ. Vom afla mai multe detalii într-o convorbire cu dna Viorica Dumbrăveanu, şefa Direcţiei Protecţia familiei şi a drepturilor copilului din cadrul Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei.

Europa Liberă: La un recent Târg al realizărilor unui proiect al Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, proiect intitulat „Oportunităţi mai bune pentru tineri şi femei” şi care a durat şapte ani, a fost lansat Nomenclatorul Serviciilor Sociale. În primul rând, ca să înţeleagă toată lumea, ce este un nomenclator al serviciilor sociale şi de ce este necesar?

Viorica Dumbrăveanu:
„De către Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi a Familiei a fost elaborat Nomenclatorul serviciilor sociale. Este un act normativ care grupează într-un set unic serviciile sociale care pot fi prestate la nivel naţional în cadrul sistemului de asistenţă socială. Acest document va pune la dispoziţia autorităţilor administraţiei publice atît locale cît şi centrale, a prestatorilor direcţi de servicii sociale, o sistematizare a tuturor tipurilor de servicii sociale care pot fi prestate în Republica Moldova diferitor grupuri de beneficiari în cadrul sistemului naţional de asistenţă socială.

Aş menţiona că Nomenclatorul serviciilor sociale este un prim pas pentru cartografierea serviciilor sociale. Cartografierea prezumă nu altceva decît includerea denumirii prestatorilor de servicii sociale, adresa juridică a acestora, tipurile de servicii pe care le prestează aceştia, beneficiarii lor şi numărul de locuri disponibile la moment pentru alţi beneficiari.”

Europa Liberă: Dna Dumbrăveanu, până acum în ce mod au fost, dacă au fost, reglementate serviciile sociale? Am în vedere, în primul rând, reglementările care să fie în folosul beneficiarilor, al celora care ar urma să se bucure de aceste servicii?

Viorica Dumbrăveanu
Viorica Dumbrăveanu
Viorica Dumbrăveanu: „Într-adevăr, au existat reglementări. A existat legea serviciilor sociale, legea asistenţei sociale care clasifică tipurile de servicii sociale, dar nu a existat un document operaţional şi tehnic, astfel încât chiar şi cînd vind un donator în Republica Moldova şi care doreşte să instituie un serviciu social să aibă un tablou clar ce fel de tipuri de servicii sociale sunt în sistemul naţional de asistenţă socială în Republica Moldova, cărui beneficiar îi sunt destinate şi care este cadrul normativ pe tip de serviciu social care reglementează organizarea şi funcţionarea acestui serviciu social.

Nomenclatorul serviciilor sociale pe lângă faptul că este un document care sistematizează şi operaţionalizează serviciile sociale, totodată realizează unificarea terminologiei în domeniul asistenţei sociale. Până acum au fost dezvoltate foarte multe servicii sociale de acelaşi tip, dar care erau numite de la o autoritate publică locală la alta în mod diferit. Aş da un exemplu: există serviciul de răgaz. În alte unităţi administrativ-teritoriale este denumit ca serviciul respiro, deşi este acelaşi serviciu social, pentru acelaşi tip beneficiar şi care prezumă acelaşi spectru de servicii pentru beneficiari.”

Europa Liberă: Ce anume? De exemplu, eu trebuie să recunosc că îmi scapă şi mie unele din terminologia serviciilor sociale. Ce înseamnă serviciu de răgaz?

Viorica Dumbrăveanu:
„Serviciu de răgaz este un serviciu care este prestat persoanelor cu dizabilităţi, atît copiilor cît şi adulţilor, serviciu care are drept scop de a preveni instituţionalizarea şi totodată pentru a oferi familiei o perioadă de timp pentru a se recupera, pentru că cunoaştem cu toţii că îngrijirea unei persoane cu dizabilităţi prezumă o epuizare atît morală cît şi fizică.

De cele mai frecvente ori soluţia în cazurile
Serviciul de răgaz este un plasament provizoriu, într-un serviciu specializat al acestor persoane cu dizabilităţi.

respective era instituţionalizarea atît a copiilor, precum şi a adulţilor. Acum serviciul de răgaz este un plasament provizoriu, într-un serviciu specializat al acestor persoane cu dizabilităţi, astfel asigurîndu-se îngrijirea pentru 24 de ore, dar pe o perioadă determinată de timp, până la 30 de zile. Şi aceeaşi părinţi au nevoie de tratament, fie de intervenţie medicală, fie chiar de a pleca la odihnă şi în acest caz chiar nu au în grija cui să lase aceşti copii sau aceste persoane. Serviciul respectiv oferă un suport familiei, persoanei nemijlocit.”

Europa Liberă: Ce mecanisme legale de finanţare a serviciilor sociale există acum în R. Moldova?

Viorica Dumbrăveanu:
„Ceea ce ţine de finanţarea serviciilor sociale, la momentul actual sursele de finanţare îl reprezintă bugetul de stat, bugetele unităţilor administrativ teritoriale, dar adeseori sunt finanţate şi din sursele extra-bugetare, finanţate fiind de către donatori.

Nomenclatorul este un prim pas de sistematizare a serviciilor sociale, care cuprinde totodată şi statele orientative de personal care sunt încadrate în serviciile respective, ulterior urmând a fi elaborate statele tip pentru servicii sociale şi mecanismul de contractare sau de procurare a serviciilor sociale.

Avem foarte multe servicii dezvoltate de organizaţiile non-guvernamentale, care sunt de o callitate înaltă. În cazul respectiv, dacă într-un centru raional există un centru de zi pentru copii cu dizabilităţi care este instituit de o organizaţie neguvenamentală, nu mai are sens ca şi autoritatea publică locală să instituie un alt serviciu doar cu statut de instituţie publică, care va fi finanţat din bugetul local în cazul în care ar putea să contracteze servicii de calitate de la o organizaţie non-guvernamentală existentă.

Totodată noi vorbim şi despre necesitatea existenţei şi unor programe naţionale, să existe şi o concurenţă loială între prestatori şi să fie direcţionaţi banii inclusiv de la bugetul de stat către prestatorii respectivi.”

Europa Liberă: Există organizaţii neguvernamentale şi companii private care prestează servicii sociale. Cât de dezvoltată este reţeaua acestor organizaţii, companii şi, mai ales, de unde iau banii pentru a oferi respectivele servicii?

Viorica Dumbrăveanu:
„Există o reţea bine dezvoltată a organizaţiilor neguvernamentale, prestatoare de servicii sociale şi care deseori sunt finanţate din surse extra-bugetare, dar în cazul respectiv am putea şi noi să direcţionăm banii existenţi în bugetul de stat pentru că este vorba de cetăţenii Republicii Moldova, este vorba de protecţia unor potenţiali beneficiari în serviciile respective şi aici am putea să aprofundăm acel parteneriat public privat despre care se vorbeşte şi să îl direcţionăm către binele beneficiarului.”

Europa Liberă: Dna Dumbrăveanu, pentru că, de obicei, o bună parte a populaţiei habar nu are de necazurile unui număr anumit de cetăţeni, aţi putea să exemplificaţi ce sunt nişte servicii sociale, cine le prestează şi cui sunt destinate în mod prioritar?

Viorica Dumbrăveanu:
„Serviciile sociale sunt nişte măsuri de protecţie a persoanelor care sunt într-o situaţie de dificultate, care nu o pot depăşi în mod independent, şi sunt prestate pentru a preveni marginalizarea acestor persoane şi excluziunea socială a lor.

Serviciile sociale sunt servicii destinate copiilor, cum sunt serviciile de tip familial, de exemplu în baza unei familii se instuie un serviciu şi copilului i se prestează servicii într-un mediu familial obişnuit. Există servicii cum sunt centrele de zi, pentru copiii cu dizabilităţi, pentru copii în situaţie de risc şi există servicii cu specializare înaltă, astea care sunt în subordinea Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi a Familiei ca, de exemplu, casele internat pentru copii cu deficienţe mintale.

Există servicii care sunt prestate persoanelor în etate, de exemplu celor care sunt solitare şi în localitatea în care domiciliază nu au absolut pe nimeni. În cazul respectiv li se prestează serviciul de deservire la domiciu. Există acele aziluri pentru bătrîni unde sunt prestate servicii persoanelor respective.

Deci există o gamă foarte largă de servicii sociale şi Nomenclatorul serviciilor sociale anume realizează o clasificare a acestor servicii, atît pe nivele administrative, pe tipuri de servicii sociale, cît şi pe grupuri de beneficiari.”

Europa Liberă: Dar cum este Republica Moldova ca ţară din acest punct de vedere? Reuşeşte să acopere necesităţile ce ţin de aceste servicii sociale sau rămân, totuşi, în afara posibilităţilor şi financiare, inclusiv ale statului şi donatorilor, mai mulţi oameni care ar fi trebuit să se bucure de asemenea servicii sociale.

Viorica Dumbrăveanu:
„Trebuie să recunoaştem că avem o gamă foarte largă de servicii sociale dezvoltate în Republica Moldova, dar nu întotdeauna ele corespund necesităţilor beneficiarilor dintr-o localitate sau alta. De ce se întâmplă aceasta? De multe ori foarte mult depinde şi de autoritatera publică locală.

Aş menţiona că avem raioane unde sunt foarte multe servicii sociale dezvoltate şi unde iniţiativa autorităţilor publice este extrem de activă în a mai dezvolta servicii sociale, dar există unităţi administrativ teritoriale, cu regret, unde avem chiar unităţi de servicii sociale şi care sigur că nu pot să reacţioneze prompt la necesităţile beneficiarilor, referindu-i către instituţii rezidenţiale, chiar dacă politica statului este cu totul alta; pentru că atît persoana cu dizabilităţi cît şi copii să rămână în comunitate, în mediul familial, dar din lipsa serviciilor sociale, din lipsa unui spirit de iniţiativă chiar şi al autorităţilor publice locale, de regulă se realizează referirea acestora fie în alte raioane, fie la serviciile de specializare înaltă.”
XS
SM
MD
LG