Linkuri accesibilitate

Oroarea e împachetată în straiele senzaţionalului ieftin, e transformată în show.





Republica Moldova, se ştie bine, nu e spaţiul cel mai confortabil din lume. Am avut parte aici, în ultimii 20 de ani, de multă sărăcie, de corupţie, de anarhie şi de dezagregare a societăţii. În atare condiţii, ziaristul nu poate evita oroarea, lucrurile dizgraţioase, suferinţa şi mizeria. Numai că există şi în felul în care reflecţi grozăvia nişte limite ale bunului-simţ pe care nu ar trebui să le ignori. La noi, aceste limite sînt sfidate cu nonşalanţă de dragul ratingului.

Vasăzică, văd mai mereu pe sticlă nişte colegi de breaslă, reprezentanţi ai unor televiziuni cu rating, lăudîndu-se că ştirile lor despre omoruri şi accidente ţin capul de afiş, că au mii, zeci de mii de vizitatori. Şi ca nu cumva acest trend să se subţieze, aceleaşi televiziuni îşi încep buletinele de ştiri tot cu accidente înfiorătoare, cu omoruri şi cu înmormîntări. Iar lumea priveşte cu ochi mari oroarea prezentată fără sinchiseală, fără menajamente, oroarea care prefaţează toate celelalte veşti.

Ei bine, ni se spune mereu că anume ştirile îngrozitoare sînt cele mai gustate, dar nu ni se spune niciodată DE CE concetăţenii noştri sînt atraşi cu precădere de suferinţele altora. Iar dacă am încerca să aflăm răspunsul, mă tem cu nu compasiunea ar fi motivul principal.

Stau în faţa televizorului şi mă uit la o ştire halucinantă. O televiziune cu rating ne arată o înmormîntare într-un sat uitat. Au murit nişte tineri, fireşte, într-un accident teribil. În principiu, admit că ni se poate oferi şi aşa ceva pe sticlă. Însă atunci cînd camera de luat vederi se bagă în mormînt împreună cu sicriul mi se face scîrbă de reportajul acela. Ca şi atunci cînd reporteriţa incisivă le ia la întrebări pe rudele distruse, năucite de drama care le-a lovit.

În mod normal, te întrebi: dar de ce reporteriţa aceia face interviuri în miezul înmormîntării, de ce nu lasă oamenii în pace în momentele grele? Răspunsul e la mintea cocoşului: de dragul ratingului. De dragul lui facem orice, trecem peste orice bariere morale, asta e reţeta succesului în mass-media actuală.

Aşadar, oroarea e împachetată în straiele senzaţionalului ieftin, e transformată în show. Tu, spectatorul, poţi asista aproape aievea la suferinţa altuia, stînd comod în fotoliu, cu paharul de suc în mînă. Mîine un alt ziarist te va informa, cu însufleţire, că ştirea lui despre violul sau omorul cuiva face furori pe net.
XS
SM
MD
LG