Linkuri accesibilitate

Anders Fogh Rasmussen: În secolul 21, confruntarea nu e o opţiune. Singura opţiune reală este cooperarea



„NATO şi Rusia au interese comune de securitate, şi se confruntă cu provocări comune”, scrie în ediţia de marţi a cotidianului „International Herald Tribune”, secretarul general al Alianţei Nord-Atlantice Anders Fogh Rasmussen. Articolul, intitulat „NATO şi Rusia pot să întreprindă operaţiuni de apărare în comun”, este rezumat de Lucian Ştefănescu.




De la reniunea la vîrf NATO – Russia care a avut loc la Lisabona acum un an, Alianţa şi Federaţia Rusă au parcurs un drum lung în a aborda ameninţări noi cu un mod proaspăt de abordare.

Anders Fogh Rasumussen se referă la Afganistan, unde NATO şi Rusia asigură stabilitatea, şi se pun în calea fluxului de narcotice care iese din această ţară - împreună. Şi tot împreună luptă împotriva terorismului în oraşele şi spaţiile lor aeriene, sau împotriva pirateriei de la Capul Horn.

Această coopeare aduce beneficii tuturor, iar la Lisabona s-a căzut de acord şi asupra cooperării în domeniul apărării împotriva rachetelor.

Ameninţarea rachetelor este una serioasă şi în creştere. Peste 30 de ţări lucrează la tehnologie de rachete avansată. Unele din ele au deja rachete balistice, care pot fi echipate cu focoase convenţionale, sau cu arme de distrugere în masă, ce pot ajunge la unele din oraşele din Occident. Acesta este motivul pentru care la summitul de la Lisabona, NATO a stabilit să dezvolte o capacitate de apărare care să-i protejeze popoarele, teritoriile şi forţele. Asta a rămas şi azi poziţia Alianţei Nord-Atlantice, pentru că NATO are ca datorie să apere, scrie secretarul general al Alianţei în „International Herald Tribune”.

Împreună cu o considerabilă contribuţie din partea Statelor Unite, cîţiva dintre aliaţi au făcut anunţuri semnificative. E vorba de Polonia, Turcia, România, Spania, Olanda şi Franţa. Aceste contribuţii naţionale vor fi aduse sub o comandă şi sistem de control NATO comune. Cîteva din elementele cheie au fost testate deja cu succes. Anders Fogh Rasmussen se declară încrezător că, pînă la summitul programat pentru mai 2012 la Chicago, componentele iniţiale ale sistemului vor fi deja instalate.

Sistemul NATO, continuă Rasmussen, este o puternică demonstraţie de solidaritate în acţiune. Ea arată şi puterea legăturii transatlantice dintre America de Nord şi Europa. Cele 28 de ţări au căzut de acord asupra semnificaţiei pe care o are ameinţarea şi asupra a ce e de făcut pentru a o îndepărta. Şi cooperînd în cadrul Alianţei, nu lucrând pe cont propriu, sistemul este mult mai eficient, şi la un preţ cu mult mai redus.

Este posibil ca percepţia Alianţei cu privire la ameninţări să difere, la ora actuală, de aceea a Rusiei, dar Rusia poate fi şi ea ameninîată de rachete balistice. Aşa că o cooperare în apărarea împotriva acestor rachete are sens, prin construirea a două sisteme diferite cu acelaşi obiectiov. Are sens din punct de vedere practic, militar şi politic. Iar asta, scrie secretarul general al NATO, citez: „ar arăta o dată pentru totdeauna că putem construi securitate unul cu altul, mai degrabă, decît unul împotriva celuilalt.”, citat închis.

NATO şi Rusia au purtat multe discuţii pe marginea apărării antirachetă. Alianţa Nord-Atlantică a spus răspicat că sistemul ei antirachetă nu este îndreptat împotriva Rusiei. El are menirea de apăra statele europene din NATO în faţa unor ameninţări din afara Europei, e un sistem defensiv.

Aliaţii şi NATO ca un întreg au făcut trei propuneri concrete pentru a domoli temerile ruseşti. În primul rînd, au oferit transparenţă în ce priveşte programele de apărare antirachetă prin schimburile din cadrul Consiliului NATO – Rusia, care este forumul de dialog politic, şi i-au invitat pe experţii ruşi să observe şi să analizeze testele de apărare. În al doilea rînd, au propus ca anul viitor Rusia şi NATO să participe la un exerciţiu de apărare comun. Şi în al treilea rînd, au sugerat înfiinţarea a două centre comune, unul pentru împărţirea informaţiilor, celălalt pentru operaţiuni de planificare şi de sprijin.

Rusia a spus şi că are nevoie de garanţii legale că sistemul amtirachet NATO nu este o ameninţare. Dar cînd NATO şi Rusia au semnat tratatul de cooperare în 1997, s-a căzut de acord ca părţile semnatare să se abţină de la ameninţări sau de folosirea forţei una împotriva alteia. Deci garanţia există de peste un deceniu.

Unele din comentariile recente ale preşedintelui Dmitri Medvedev asupra sistemului NATO de apărare antirachetă reflectă o neînţelegere a sistemului. Drept rezultat, Rusia a sugerat că va desfăşura rachete în zone învecinate Alianţei. Astfel de sugestii reflectă o retorică a trecutului, şi nu se potrivesc cu relaţia strategică pe care NATO şi Rusia au căzut de acord să o stabilească. Anders Fogh Rasmussen se declară totuşi mulţumit de faptul că Medvedev nu a închis de tot uşa dialogului cu NATO în privinţa apărării amtirachetă.

Cooperarea în apărarea antirachetă ar putea modifica radical, felul cum NATO şi Rusia se uită una la alta. În secolul 21, confruntarea nu e o opţiune. Singura opţiune reală este cooperarea, scrie secretarul general al NATO Anders Fogh Rasmussen în încheierea articolului din „International Herald Tribune”
XS
SM
MD
LG