Linkuri accesibilitate

„Dacă guvernul de la Chişinău va fugi după doi iepuri, într-un final nu va prinde niciunul.”


Ivan Krastev

Ivan Krastev

Un interviu cu politologul Ivan Krastev, preşedintele Centrului pentru Strategii Liberale din Sofia, Bulgaria.


Europa Liberă: Opoziţia comunistă, care până nu de mult declara că viitorul Republicii Moldova este doar alături de UE, în prezent a schimbat macazul şi insistă că Moldova ar trebui să se orienteze spre Est. Ce ar avea de pierdut sau de cîştigat Moldova dacă, să presupunem, ar urma o astfel de cale?

Ivan Krastev: „Fără să cunosc prea bine Republica Moldova, îmi dau seama că acestea sunt pur şi simplu declaraţii politice. Cînd eşti la putere, faci ce ştii că trebuie să faci, cînd eşti în opoziţie, spui ce vor să audă oamenii. Guvernanţii de la Chişinău trebuie să înţeleagă că nu vor putea juca „pe două fronturi” la nesfîrşit. În prezent, Uniunea Europeană trece printr-un important proces de transformare. După criză, comunitatea europeană nu va mai fi la fel. Zona euro va deveni foarte puternică, va exista o uniune fiscală, însă Europa va fi mai puţin interesată de ţările „periferice”. Dacă guvernul de la Chişinău va fugi după doi iepuri, într-un final nu va prinde niciunul.”





Europa Liberă: Premierul rus, Vladimir Putin, care pretinde la un nou mandat de preşedinte al Federaţiei Ruse declara recent că regretă prăbuşirea URSS şi insistă la crearea unei Uniuni Euroasiatice. De ce ar fi apărut această iniţiativă?

Ivan Krastev: „Se cunoaşte prea puţin despre Uniunea Euroasiatică, însă ştim cîteva lucruri pe care premierul rus nu le vrea de la această uniune. Unu - el nu vrea să plătească pentru alţii, iată de ce dl Putin nu se arată prea încîntat cînd ţări ca Tadjikistan sau Kîrghistan declară că vor să adere la această Uniune. Doi – dl Putin nu poate oferi Republicii Moldova o modernizare, în primul rînd pentru că nu o poate oferi Federaţiei Ruse. Ţinînd cont de faptul că Ucraina nu manifestă nicio grabă că s-ar dori printre ţările membre ale Uniunii Euroasiatice, face acest proiect şi mai puţin atractiv. Moldova, datorită amplasării geografice, datorită istoriei, datorită structurii sale economice, în opinia mea, este mai aproape de spaţiul european clasic. Republica Moldova fiind o ţară agrară va avea doar de cîştigat de pe urma integrării europene. Un exemplu poate fi Polonia, care avînd sectorul agrar foarte bine dezvoltat, a avut doar de cîştigat după ce a devenit membru al UE.”

Europa Liberă: Dle Krastev, dar care este, în general, rolul şi mai ales soarta ţărilor mici, în relaţiile pe care şi le construiesc marile puteri?

Ivan Krastev: „Ţările mici sunt interesate de Uniunea Europeană pentru că aici găsesc instrumentul care le permite să se simtă importante în raport cu marile puteri. Acest lucru nu înseamnă că sunt pe picior de egalitate. Dacă vă voi spune că Bulgaria are aceeaşi influenţă ca şi Germania în UE, probabil veţi rîde de mine. În acelaşi timp, Bulgaria, la fel ca şi alte ţări din comunitate, are un cuvînt de spus. Şi Germania ştie asta. Din acest punct de vedere, integrarea europeană oferă statelor mici şansa de a se afla la masa tratativelor. Ce pot învăţa aceste state este că dacă „nu eşti la masă, eşti în meniu”. Acest lucru nu şi-l doresc statele mici. Dacă nu eşti lăsat să participi la discuţii, să oferi soluţii, atunci alţii încep să gîndească pentru tine.”

Europa Liberă: În relaţia UE cu Federaţia Rusă ce rol ocupă soluţionarea conflictului transnistrean şi, în general, ce rol joaca sau au conflictele îngheţate în relaţia Rusiei cu Occidentul?

Ivan Krastev: „Desigur, după prăbuşirea Uniunii Sovietice, Federaţia Rusă a folosit conflictele îngheţate pentru a menţine controlul în regiune. Însă, pot spune că după războiul ruso-georgian din 2008 şi după recunoaşterea independenţei Osetiei de Sud şi a Abhaziei, Rusia s-a simţit izolată chiar şi în spaţiul post-sovietic. În primul rînd pentru că până atunci Rusia s-a prezentat ca o putere „status-quo”, apoi brusc a decis să recunoască independenţa celor două regiuni. Acum, Federaţia Rusă încearcă să arate că poate avea un altfel de rol în regiune: că poate fi o putere cooperantă şi poate genera şi soluţii cum este cazul Moldovei şi a regiunii transnistrene. De aceea a urmat parteneriatul germano-rus în privinţa Transnistriei. Sincer, nu cred că regiunea transnistreană este atît de importantă pentru Federaţia Rusă, însă Moscova încearcă să acumuleze cît mai mult teren de manevră. În mass-media din Rusia observ o campanie puternică împotriva lui Igor Smirnov. Pe de o parte pentru a convinge Uniunea Europeană că Smirnov nu-i omul Moscovei, pe de altă parte, dacă Smirnov va cîştiga alegerile, poziţia Rusiei va fi: „Ce putem face? Am încercat chiar să îl oprim”. Prin urmare, Federaţia Rusă îşi păstrează opţiunea de a juca aşa cum îşi doreşte.”
XS
SM
MD
LG