Linkuri accesibilitate

„Tiraspolul nu-şi prea doreşte independenţa Transnistriei”


Valentina Ursu discută cu expertul Radu Vrabie, în ajunul reluării negocierilor în formatul 5+2 pe tema Transnistriei.


La Vilnius s-au reluat astăzi negocierile oficiale în format 5+2 pentru rezolvarea conflictului transnistrean. Într-o declarație făcută agenției AFP, emisarul lituanian pentru rezolvarea conflictelor, Giedrius Cekuolis, a avertizat împotriva așteptărilor exagerate, spunând că probleme cum este cea transnistreană se soluționează „milimetru cu milimetru”. Oficialul de la Vilnius a mai spus însă că însăși reluarea discuțiilor oficiale suspendate în urmă cu peste cinci ani este o dovadă de „voință politică” din partea Chișinăului și a Tiraspolului. Valentina Ursu a stat de vorbă despre strategia Moldovei la negocieri cu Radu Vrabie, directorul de programe la Asociaţia pentru Politică Externă.



Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:08:20 0:00
Link direct



Europa Liberă: Domnule Vrabie, ce poate aduce nou această reuniune de la Vilnius pentru reluarea negocierilor în formatul 5+2?

Radu Vrabie: „Această întâlnire la Vilnius nu va fi una spectaculoasă. Nu va fi una cu rezultate, pentru că vrem cât mai mult progres în rezolvarea problemei transnistrene. Dacă terenul va fi pregătit bine.”

Europa Liberă: Ce înseamnă un teren pregătit bine?

Radu Vrabie: „Câteva chestiuni importante pentru Republica Moldova. Pentru că este pentru prima dată pe tot parcursul conflictului când deja avem mai mult sau mai puţin clar o strategie - ce ne dorim să facem cu problema transnistreană.”

Europa Liberă: Ce se doreşte?

Radu Vrabie: „Se doreşte autonomia regiunii transnistrene. Anticipând lucrurile, normal că vor fi anumite elemente federative un acord, dacă se va ajunge. Însă este bine că Republica Moldova deja a spus pentru toţi partenerii ei, pentru toţi actorii implicaţi în proces, care este poziţia ei şi care sunt liniile roşii care sunt pentru noi.”

Europa Liberă: Şi astăzi poziţia Chişinăului este foarte clară?

Radu Vrabie: „Da, este foarte clară, a fost enunţată de mai multe ori şi de către premierul Vlad Filat, şi de către responsabilul, vicepremierul pentru reintegrarea ţării.”

Europa Liberă: Şi cum sună această poziţie?

Radu Vrabie: „Autonomie în cadrul Republicii Moldova.”

Europa Liberă: Pe fundalul când autorităţile de la Tiraspol insistă pe recunoaşterea statalităţii.

Radu Vrabie
Radu Vrabie
Radu Vrabie: „Bun, eu cred că limbajul diplomatic, negocierile diplomatice sunt un pic diferite decât vorbirea deschisă. Este clar că administraţia de la Tiraspol se retrage în cel mai ascuns ungher pentru a avea eventual unde să facă cedări. Aşa fac toţi actorii implicaţi în anumite negocieri. Însă este foarte clar şi pentru cei de la Tiraspol, chiar dacă nu recunosc, acest lucru nu se va întâmpla. Mai mult decât atât: eu cred că Tiraspolul este primul actor, care nu-şi doreşte independenţa regiunii. Orice altă formă pe care o poate avea regiunea transnistreană va însemna responsabilitate faţă de ceilalţi. Nu se va putea la nesfârşit utiliza gaz fără a plăti, alţi bani fără a plăti, etc.”

Europa Liberă: Dar oare Tiraspolul nu doreşte ceea ce i se spune de la Moscova?

Radu Vrabie: „După 20 de ani Igor Smirnov are o anumită autonomie şi are ambiţiile sale personale. Deci, eu cred că Igor Smirnov, sincer vorbind, este cel mai mare beneficiar al situaţiei actuale. El la început a fost marioneta ruşilor, dar pe parcursul anilor el întotdeauna a avut elementele lui de autonomie şi acest lucru se poate vedea în acţiunile lui în ultimii cinci-şapte ani. Să spunem că el este direct influenţat de la Moscova fără a fi convins sau negociat cu dânsul este incorect. Cred că el are destulă autonomie în a face ce-şi doreşte în regiunea transnistreană.”

Europa Liberă: De ce şi-ar dori Moscova pe moment să fie mai cooperantă în soluţionarea problemei transnistrene, din moment ce a fost prelungit şi acest tratat de prietenie între Federaţia Rusă şi Republica Moldova. Şi cunoaştem foarte bine că în acest tratat este scris negru pe alb că Federaţia Rusă este garantul soluţionării conflictului transnistrean. În zece ani nu a făcut nimic în calitate de garant, aşa spun experţii.

Radu Vrabie: „Rusia are un rol triplu – şi de jucător, şi de arbitru, şi de antrenor. Trei roluri şi se simte oarecum confortabil. Pentru Rusia o formă de soluţionare a problemei ar fi să obţină de la Republica Moldova ceea ce poate obţine acum de la Transnistria, sau mai mult. Atâta timp cât Transnistria este o pârghie pentru a influenţa anumite lucruri aici, la Chişinău, Rusia nu va ceda acest teritoriu şi nu va ceda foarte uşor interesele sale în Transnistria. În acelaşi timp lumea în general este în mişcare. Şi se întâmplă mai multe procese. Sigur că şi interesul financiar şi geopolitic al Transnistriei este mult mai mic decât alte interese mari, pe care le are Rusia în raporturile sale cu alţi mari actori – Statele Unite, Germania, Uniunea Europeană, în ansamblu. De aceea Rusia normal că joacă această carte, cartea Transnistriei în anumite negocieri. Acest lucru îl simt şi la Tiraspol, da. Şi administraţia de la Tiraspol reacţionează altfel decât şi-ar dori Moscova acum, pentru că pentru ei, cum am spus şi anterior, schimbarea status quo-ului înseamnă de fapt schimbarea regulilor de joc. Or, acum ei sunt beneficiarii acestor reguli de joc.”

Europa Liberă: Cât timp le-ar trebui negociatorilor să definitiveze acest statut, care i s-ar oferi regiunii de Est a Moldove, Transnistriei?

Radu Vrabie: „Fiecare zi oprită în procesul de reglementare este în defavoarea noastră, a Chişinăului, a Republicii Moldova, decât în defavoarea altor actori. După 92 politicienii din Republica Moldova s-au temut să ofere perspectivă lungă, deci 20 de ani. Toţi politicienii care veneau, spuneau că problema va fi rezolvată care într-un an, care într-o zi. Avem 20 de ani după încheierea conflictului şi vedem că nu am făcut foarte mari progrese. Republica Moldova ar trebui să-şi facă o strategie, pornindu-se de la ce ar putea Republica Moldova să facă pentru regiunea transnistreană şi pentru reunificarea ţării.”

Europa Liberă: Deci, un statut poate fi pus la punct în cât timp? Sau depinde iarăşi de voinţa politică în primul rând a actorilor?

Radu Vrabie: „Depinde de voinţa politică a actorilor, depinde şi de situaţia internaţională. Acum este o perioadă favorabilă pentru Republica Moldova.”

Europa Liberă: Domnule Vrabie, până la urmă Moldova ar avea mai mult de câştigat de pe urma reunificării? Sau ar avea totuşi şi nişte pierderi?

Radu Vrabie: „Republica Moldova va trebui să facă cedări. Probabil multe cedări. Dar de regulă cel care-şi doreşte cel mai mult, acela face cedări, ca şi în viaţă. Dar probabil mai mulţi oameni şi-au spus în gând că ar fi mai bine fără Transnistria. Însă acest lucru dispare dacă vizitezi satele aflate sub controlul constituţional al Republicii Moldova pe malul stâng al Nistrului. Pentru că vezi că aceşti oameni timp de 20 de ani, fiind umiliţi, persecutaţi, şantajaţi, ameninţaţi de către administraţia de la Tiraspol rezistă şi sunt oameni care fac mai mult pentru Republica Moldova decât probabil facem noi. De aceea cred eu că ar trebui să tragem şi mai multă atenţie la aceşti oameni şi pentru ei renunţarea la Transnistria ar fi şi o tragedie personală, pentru aceşti oameni.”

Europa Liberă: Bine, eu la alte beneficii şi la alte dezavantaje mă refeream. De exemplu, în eventualitatea unei reunificări ale celor două maluri ale Nistrului, guvernarea de la Chişinău ar trebui să-şi asume toate datoriile pe care le are Tiraspolul faţă de Gazprom. E o problemă economică. Pe de altă parte ar trebui deputaţi din stânga Nistrului să vină în Parlamentul Republicii Moldova, care într-un fel sau altul ar influenţa orientarea politicii externe a Republicii Moldova. Şi se adună multe una peste alta.

Radu Vrabie: „Aşa este. Dar datoria gazului nu este o problemă economică. Ea poate fi rezolvată. Este clar că Rusia acceptând aceste datorii a făcut o investiţie politică, nu una economică. Doi: în condiţiile de faţă, când noi nu controlăm situaţia de pe malul stâng al Nistrului, Uniunea Europeană are o serie de programe, o serie de avantaje şi beneficii pentru populaţia din stânga Nistrului.”

Europa Liberă: Deci, fonduri care au fost respinse până nu demult de autorităţile din stânga Nistrului.

Radu Vrabie: „Care acum au fost acceptate. Sunt oameni pe malul stâng al Nistrului, care înţeleg beneficiile cooperării cu Uniunea Europeană şi aflării în Uniunea Europeană. Transnistria nu este doar Tiraspolul.”

Europa Liberă: Adică Transnistria nu înseamnă politicienii de la Tiraspol?

Radu Vrabie: „Exact, exact. Pentru că atunci când vorbeşti cu administraţia publică locală din Transnistria, cu oamenii simpli, vezi o altă realitate, o altă Transnistrie. Din păcate noi încă nu avem acea posibilitate de a le oferi lor o alternativă, o altă informaţie. Ei fiind în această capcană informaţională şi fiind zi de zi informaţi într-un anumit fel, desigur că repercusiunile se pot vedea. Însă în acelaşi timp eu cred că în momentul căderii acestei cortine, situaţia în Transnistria se va schimba.”

Europa Liberă: Statul Republica Moldova devine mai puternic? Mai cu multă credibilitate în Est? În vest? Ce se întâmplă?

Radu Vrabie: „Cu siguranţă că va fi. Deci, nimeni – nici Uniunea Europeană, probabil nici Rusia, nici Ucraina nu va accepta renunţarea la Transnistria, pentru că asta ar însemna că noi o problemă pe care o avem o dăm în gestiunea altora. Nu încercăm să rezolvăm problema, dar încercăm să fugim de această problemă. Dar cel mai important că eu am menţionat zona de securitate – cei care au fost acolo îşi dau seama că o divizare, o renunţare la Transnistria înseamnă non-sens, pentru că acolo sunt sate care sunt jumătate moldoveneşti şi jumătate sub control transnistrean. Se începe un sat transnistrean, nu este clar unde el se termină şi începe un sat care e controlat de regimul constituţional. Este foarte greu, că aşa, câte odată politicienii vorbesc despre renunţarea la Transnistria, asta ar însemna un alt conflict militar.”*
XS
SM
MD
LG