Linkuri accesibilitate

„Antologia – precizează autorii – e una ecumenică, lipsită de orice intenţie militantă, fie ea generaţionistă sau de orice altă natură”.



Tineri scriitori de primă mână, Claudiu Komartin şi Radu Vancu sunt şi nişte împătimiţi cititori & comentatori de poezie, iar recenta lor realizare – Cele mai frumoase poeme din 2010, Tracus Arte, 2011 – îi înscrie în onorabila tagmă a antologatorilor, din care mai fac parte Nicolae Manolescu, Florin Şindrilaru, Alexandru Muşina, dar şi regretaţii Laurenţiu Ulici, Marin Mincu (lista rămâne deschisă). Altminteri, tradiţia vine din SUA, unde – începând cu 1922 – apare The Bests of the Year sau The Best Amercan Poetry, preluată apoi în Europa, de-ar fi să amintesc de L’année poétique franceză.

Or, „antologia de faţă – precizează autorii – e una ecumenică, lipsită de orice intenţie militantă, fie ea generaţionistă sau de orice altă natură”. Astfel, dintre sutele de volume scoase în 2010, au fost alese 40 de titluri, 33 ale unor poeţi „cu patalama” (inclusiv, doi din Basarabia: Aurelia Borzin şi Irina Nechit) şi 7 ale unor debutanţi, cărora li se adaugă 10 voci din periodice – toate nume cunoscute (Emil Brumaru, Şerban Foarţă, Mircea Ivănescu; Ioan Es. Pop ş.a.).

Cum anul literar 2010 poate fi considerat, pe bună dreptate, drept „anul Ion Mureşan”, musai să citez din prefaţă următorul fragment: „A rezultat (…) nu o plachetă, ci o carte în toată regula, ceea ce înseamnă că poeţii de toate leaturile au publicat (…) cărţi bune, frumoase şi adevărate, parcă spre a justifica acea ipoteză a lui Ion Mureşan (…) după care poeţii sunt precum anticorpii: când ceva e disfuncţional în corpul social, ei sunt generaţi în număr sporit şi vin să neutralizeze răul”. O carte-pomelnic, aş adăuga, citând dintr-un poem postum al „unuia dintre marii nedreptăţiţi ai generaţiei 80”, Aurel Dumitraşcu, mort de tânăr în 1990 la nici 35 de ani: „Şi numai moartea precum miresele bete umblă/ prin cartier şi n-o ia nimeni în seamă”, căruia parcă-i răspunde – peste ani – autorul volumului De-a viul, Teodor Dună: „abia trecut de miezul nopţii şi eu înspăimântător de viu”.

Nu în ultimul rând, cred că unele dintre Cele mai frumoase poeme din 2010 vor deveni, cu timpul, şi cele mai frumoase poeme ale limbii române din toate timpurile.
28 nov. ’11
XS
SM
MD
LG