Linkuri accesibilitate

Potențialul Republicii Moldova pentru energie regenerabilă este foarte mare


Alexandru Ursu, Ludmila Andronic şi Dumitru Roşcovan

Alexandru Ursu, Ludmila Andronic şi Dumitru Roşcovan

Punct și de la Capăt cu Vasile Botnaru și invitații săi.





Există o sumedenie de procedee prin care noi, oamenii locului, punem la încercare răbdarea Creatorului. Nealegerea preşedintelui este una din aceste metode, poate cea mai inofensivă, în comparație cu risipa de resurse naturale. Deşi zilnic ne lamentăm că gazele sunt tot mai scumpe, iar povara ce vine pe ţeavă (inclusiv cea politică) este tot mai grea, nu întreprindem mare lucru. Există însă şi lume perspicace, care mâncă cu socoteală şi cheltuieşte cu chiverniseală, cum spunea bunicul meu Călin, care toată viaţa s-a ferit de kolhoz tocmai pentru că hurta a omorât spiritul gospodăresc, zicea el.

Vom vorbi despre acest verb neaoş ,,a chivernisi”, adică a face economii, a agonisi, raportat la folosirea resurselor energetice regenerabile, adică naturale, care ne stau la îndemână, numai de-am avea inspiraţie, răbdare şi spirit întreprinzător ca să le utilizăm.




Europa Liberă: În studioul de la Chişinău al Europei Libere se află Alexandru Ursu, managerul proiectului Energie şi Biomasă, finanţat de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, Dumitru Roşcovan, lider de echipă în cadrul Proiectului Energie Renovabilă, gestionat de Fondul de Investiţii Sociale din Moldova, şi expertul în comunicare, profesorul universitar şi consilierul practicant - şi extrem de solicitat - Ludmila Andronic.

Vasile Botnaru

Vasile Botnaru



Astăzi încercăm să vorbim despre banii pe care îi lăsăm pe sub picioare. Așa toată lumea spune metaforic despre energia renovabilă, despre energia inepuizabilă, până vrea Dumnezeu lucrul acesta, pe care noi o irosim, sau nici nu o observăm. În schimb dăm o căciulă de bani pe resurse scumpe, importate, nici măcar nu le folosim rațional. Am invitat oamenii cei mai indicați, după mine, versați ca să spună cum s-a întâmplat că s-a deformat în așa măsură tehnologia, percepția, mentalul, cutumele, astfel încât moldovenii, care știu cuvântul chiverniseală, au ajuns să trăiască din țeava de gaz. Într-o țară sudică, unde există mult soare, n-avem baterii de soare pe fiecare acoperiș, etc. Domnule Ursu?

Alexandru Ursu: ,,Bănuiesc că în primul rând a influențat, într-adevăr cum Dumneavoastră ați menționat, sursa de încălzire, care a fost promovată mulți ani la rând în perioada trecută. Ea a fost promovată din cauza că avea un preț foarte mic.”

Europa Liberă: Adică gazul.

Alexandru Ursu: ,,Gazul, da. Aducea un confort pentru încălzirea pe timp de iarnă și pentru a pregăti hrana și alte lucruri. Aceasta a fost o cauză. A doua cauză e că și tehnologiile de producere a căldurii erau de așa nivel că se folosea gaz și cărbunele, cele mai tradiționale tipuri de combustibil. Și cărbunele fiind la un preț accesibil, ele au dominat mult timp și cu timpul oamenii s-au obișnuit și au început cu încetul, cu încetul să treacă de la combustibilul local, care este la noi pretutindeni, cum Dumneavoastră ați spus, resturi de la activități agricole, de la țară mai ales, la aceste două tipuri de combustibil. Și iată acum, în această perioadă ne-am pomenit într-o perioadă de inerție.”

Europa Liberă: Ludmila, s-a făcut cu bună știință această dependență? Ne amintim cu toții, cine l-a citit pe Druță, dădea un semnal de alarmă prin „păsările” tinereții noastre, vorbind sigur de o manieră cumva lirică. Dar în fond despre asta spunea, că pierdem ceva esențial, devenind dependenți, în cazul dat de gaze.

Ludmila Andronic: ,,Cred că lucrul acesta s-a făcut conștient, dar nu atât dintr-o voință politică obligatoriu, cât și din simplitatea cu care s-a construit un sistem unic, prin care se gestiona furnizarea de căldură în marea Uniunea Sovietică, de la Sud la Nord, de la Vest la Est. Și atunci desigur că cei care au gândit acest sistem centralizat, l-au gândit în primul rând pliindu-l pe propria lor experiență și pe propriile lor avuții subterane. S-au gândit că va fi veșnic așa.

În ceea ce privește Republica Moldova, noi nu am investit nici financiar, și nici intelectual în dezvoltarea a ceea ce se numește sistemul de încălzire bazat pe resurse autohtone. În momentul în care nu am mai avut nevoie de ele, sobele noastre sunt sobe ineficiente. Noi dacă facem focul la ora șase seara într-o sobă la țară, la ora 11 ajunge la temperatura maximă, sau la ora 10 și dimineața, la ora patru iarăși este foarte frig, ceea ce este foarte neconfortabil. Noi nu am mai investit în renovarea acestor sobe, în creșterea capacității lor.”

Europa Liberă: Pe de altă parte am avut cuptoarele bunicelor.

Ludmila Andronic:
,,Dar cuptorul e o chestie că trebuie s-o folosești la mai multe lucruri odată și nu numai la încălzire. Ei, în momentul în care oamenii au început să aibă acces la gazul natural, majoritatea au optat pentru el din două motive. Unul: nu trebuie să cauți depozite, mașini, transport, furnizor și așa mai departe. Doi la mână: este curat, pentru că într-adevăr tu nu vii în casă, nu trebuie să scoți cenușă, nu trebuie s-o duci în drum, nu trebuie să dai cu var în fiecare primăvară pentru că ai scăpat puțin fum în casă. Și trei: pe atunci chiar era cea mai ieftină sursă de încălzire, mult mai ieftină decât cărbunele și lemnul, care în Moldova întotdeauna a fost deficitar.”

Europa Liberă: Acum întrebarea cea mai dificilă am să i-o adresez domnului Dumitru. Există rezistența firească, orice progres întâlnește rezistența populației. Încercând să recuperăm această stare de lucruri, să readucem cumva pe bază de tehnologii noi, resursele regenerabile - cât de multă rezistență este?

Dumitru Roșcovan: ,,Eu aș zice că în primul rând avem în față o rezistență mentală, când noi trebuie să schimbăm modul de gândire al administrației publice locale, centrale și a oamenilor de rând, arătându-le prin modele concrete cum se poate de utilizat aceeași frunză sau alte deșeuri, care rezultă din agricultură. De fapt oamenii nu au văzut astfel de tehnologii până acum. Și scopul pe care noi ni-l propunem este să arătăm că este posibil de utilizat astfel de tehnologii, care ar reduce din dependența energetică, care ar stimula micul business, care ar reduce din factura, pe care trebuie s-o plătească gospodarii pentru încălzirea menajeră sau încălzirea spațiilor instituțiilor publice, sau în aceiași casă.”

Europa Liberă: Cât de rapid se întâmplă asta? Ne amintim cu toții că ani în urmă l-am văzut pe Marian Lupu dând foc la niște paie într-un cazan și toată lumea făcea mișto-uri. Cât de rapid se întâmplă asta, să se popularizeze într-adevăr aceste mijloace și tehnologii?

Alexandru Ursu: ,,Într-adevăr, prin anii 2004 au început inițierea primelor proiecte pilot în Republica Moldova. Prin 2006 au început implementarea și primul obiect a fost în satul Chișcăreni, raionul Sângerei, unde așa s-a întâmplat că domnul Marian Lupu a fost un oficial de la guvernul central, care să vină și să se deschidă această instalație de producere a căldurii din surse locale. Asta a fost în 2006.

Concluzia mea subiectivă este că guvernarea trecută din 2006 până în 2010 n-a întreprins nimic ca să fie această practică popularizată mai departe și implementată în mai multe localități. Și nu s-a făcut nimic ca să se pregătească un program odată ce donatorii erau gata, stăteau la poartă, cum s-ar spune, ca să vină cu finanțări, doar numai se cerea voință. la moment situația pe piața Republicii Moldova în domeniul energeticii se schimbă nu cu jumătățile de an sau cu ani, dar se schimbă lunar.

A apărut o mare inițiativă din partea sectorului privat de a produce așa tehnologii. Și există și voința politică a guvernatorilor actuali, care susțin aceste lucruri. Și iată această combinație bună, dar și suportul din partea donatorilor, eu cred că va da un rezultat foarte bun și într-un timp foarte scurt.”

Ludmila Andronic: ,,Când noi vorbim despre rezistență este foarte important să ne amintim experiența trecută. În momentul în care au fost branșate la rețeaua de gaz unele sate, sau unele localități de tip orășenesc, primele care au beneficiat de încălzire centralizată, fie ea cu gaz sau cu cărbune, au fost școlile, grădinițele, casele de cultură. Deci, locurile unde oamenii puteau să vină și să vadă diferența. Și atunci, știți, există publicitatea asta din gură în gură, când spune: măi, am fost la școală, n-aș fi crezut niciodată că e atât de eficient, că e atât de curat, că e atât de cald. Cred că trebuie să recurgem la retehnologizarea obiectelor de menire socială și ele vor fi catalizatoarele acestui proces în mai multe localități.”

Europa Liberă: Domnule Roșcovan, ar putea funcționa aceste modalități, la care face trimitere Ludmila Andronic, cu cercurile pe apă?

Dumitru Roșcovan:
,,În primul rând să ne aducem aminte că a existat planul național ,,Satul Moldovenesc”, unde era masiv promovată gazificarea Republicii Moldova. Nu fac nici o aluzie politică, dar atunci, în condițiile prețurilor de piață, care erau 4-5 ani în urmă într-adevăr era rentabil să utilizăm gazul natural. Să ne aducem aminte de războiul gazelor din 2009, grație căruia a fost afectată și paralizată activitatea nu numai din Moldova, dar și a țărilor din Europa. În acest context cu toate că ideea de cinci-șase ani se năștea, dar a apărut imboldul masiv de a promova tehnologiile de utilizare a energiei renovabile.”

Europa Liberă: Cine trebuie să aibă perspicacitatea asta să gândească cu trei-patru pași înainte?

Dumitru Roșcovan: ,,În primul rând iarăși fac trimitere la administrația publică centrală, când dânșii elaborează hotărâri de Guvern, cu privire la Strategia energetică a Republicii Moldova până în anul 2020, sau cu privire la energia regenerabilă. Deci sunt aprobate astfel de proiecte, dar numai pe hârtie, fără acoperire financiară. Atâta timp cât din partea administrațiilor centrale nu va fi și un suport financiar pentru promovarea a ceea ce pun dânșii pe hârtie, nu cred că va fi o izbândă. Practic proiectul Fondului de Investiții Sociale și Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, care lucrează în această direcție, este o inițiativă de-a noastră, care ar face munca Guvernului.”

Europa Liberă: Guvernul va sta bine-meci și nu va găsi bani, până când nu va exista presiunea societății.

Dumitru Roșcovan:
,,Deja sunt făcuți anumiți pași din partea Guvernului de exemplu prin demararea Proiectului de eficiență energetică, prin care anul acesta a aprobat 25 de milioane de lei pentru efectuarea a câtorva proiecte de eficientizare energetică la școli, grădinițe, spitale. Eu îl consider ca primul pas din partea Guvernului. Pe de altă parte iarăși rămâne de competența noastră ca să demonstrăm oamenilor că cu surse proprii pot fi rezolvate probleme majore de eficiență energetică, de reducere a dependenței energetice de alte țări.”

Alexandru Ursu: ,,Totuși astăzi s-a schimbat situația și atitudinea Guvernului față de această mare prioritate. Doar s-a creat recent Agenția pentru eficiență energetică, s-a alocat un fond foarte rațional și rapid utilizat.”

Europa Liberă: Domnule Ursu, îmi cer scuze, dar când spuneți că s-a creat o Agenție și mai există niște funcționari, ăsta nu este argumentul convingător pentru ascultători.

Alexandru Ursu:
,,E important pasul, este primul, dar este o instituție specializată, care va gestiona exact acest sector.”

Europa Liberă: Adică nu se ocupă la modul general.

Alexandru Ursu:
,,Nu este la modul general. Plus la toate pentru anul 2012 este deja hotărât că vor fi 200 de milioane de lei, care vor fi gestionați de același sector. Aceasta este un semn foarte clar pentru noi toți că Guvernul face pași concreți pentru a realiza acest program.”

Europa Liberă: Până acum am vorbit despre probleme de rezistență, generaliste, de context. Acum pornim cronometrul și să încercăm preț de câteva minute, că nu avem foarte mult timp la dispoziție, să ne aduceți niște exemple de folosire eficientă, modernă a resurselor proprii, cu randament maxim. Domnule Ursu?

Alexandru Ursu: ,,Dați să începem cu satul Antonești. Deseori vorbim despre sat și eu cu mare plăcere o fac pentru că această localitate din Ștefan Vodă, având o primărie cu lucrători onești și responsabili ei au acceptat din start propunerile donatorilor de atunci ca să implementeze tehnologii noi de a produce energie din sursele locale. Ei au început cu încălzirea școlii, unde învață 400 de copilași și iarna căldură era până la 10 grade în încăperile de clasă. Astea erau condițiile. După ce au instalat în 2006 prima centrală, de fapt arde, ca să vorbim simplu lumea să audă ce se face acolo, se ard baloturi de paie. Cel mai simplu combustibil care poate exista la nivel local și cel mai accesibil.”

Europa Liberă: Adică baloturile astea, pe care le vedem în câmp lăsate de combine.

Alexandru Ursu:
,,E adevărat. Această este cea mai simplă și cea mai accesibilă sursă și are dreptul la viață încă în foarte multe locuri izolate în Republica Moldova, unde tehnologiile vor veni mai târziu. Iată, în zonele izolate acesta este cel mai rațională și mai accesibilă surse de producere a energiei.

În acest sat, Antonești - dacă e să ne întoarcem la el, acum, peste doi ani, cu forțele proprii au identificat care obiecte pot să fie încălzite în același mod, ei singuri au găsit sursele financiare proprii, plus alți donatori la inițiativa proprie și astăzi se încălzește grădinița de copii, școala de arte, chiar au conectat și biserica. Și biserica este încălzită printre altele, din economiile care se fac din sistemul rațional, care prevede să se încălzească școala, grădinița și liceul.”

Europa Liberă: Când spuneți că au găsit finanțatori, asta ce înseamnă? La modul practic - primarul se așează la computer și se uită de unde se pot lua bani, cine anunță granturi. Cum se face asta la modul practic?

Alexandru Ursu: ,,Aceasta este o parte numai a activității. E adevărat că și aceasta se cere, pentru că Dumneavoastră știți, în localitățile rurale în Republica Moldova nu prea sunt resurse financiare mari. De aceea trebuie și să cauți parteneri. Dar mai important este să cauți acasă, că oricare donator cere ca să fie și o parte din investiții proprii, ca să se vadă inițiativă, să se vadă responsabilitate, să se vadă angajamentul acesta. Cum poți să-l demonstrezi? Nu. Prin fapte reale. Că ei au elaborat studiul de fezabilitate, ei au demonstrat că este rațional, ei au adunat sursele proprii.

Printre altele, o parte din surse proprii, pe care le-au folosit la extinderea sistemului, s-au obținut în cadrul liceului, pentru că liceul se încălzește cu un confort de două ori mai mare și cu surse de două ori mai mici. Și aceste surse care le-au obținut la economii, le-au folosit în calitate de contribuție pentru alte proiecte. Plus la toate cu Fondul de Investiții Sociale au reparat după aceea ferestrele, au adus condițiile din școală integral să corespundă cerințelor de a obține o eficiență energetică maximală.”

Europa Liberă: Domnule Roșcovan, lista dumneavoastră de istorii de succes?

Dumitru Roșcovan:
,,Fondul de Investiții Sociale în prezent gestionează un grant din partea Comisiei Europene pentru construcția centrelor de asistență socială. Până în primăvară vor fi date în exploatare 29 de centre, care vor fi toate dotate cu panouri solare, acesta ar fi primul pas concret, vizibil în trei-patru luni. Acele trei milioane, pe care ni le-a acordat Comisia Europeană ca să dezvoltăm astfel de servicii de asistență socială de alternativă de altfel, unde vin bătrânii, sau păturile defavorizate să ia masa, sau să se spele, sunt un pas înainte pentru bătrâni pentru a avea un mod de viață decent, curat, cu acces la apă caldă de fapt gratis.”

Europa Liberă: Asta înseamnă de fapt, că se pune o baterie solară pe acoperiș.

Dumitru Roșcovan:
,,Da se pun în dependență de necesitatea și capacitatea instituției. Poate să fie un colector, poate să fie trei colectoare, plus un boiler pentru acumularea apei. Deci, un sistem complet de colectoare solare care asigură producerea apei calde menajere gratis, de facto. A propos, vreau să vă spun că perioada de recuperare a investițiilor în colectoarele solare în dependență de cât de frecvent este utilizat, poate să fie în doi-trei ani.”

Europa Liberă: Adică, vorbind pentru ascultătorii noștri, care eventual încă nu știu ce înseamnă colectoare solare - imaginați-vă când vă urcați într-o zi cu soare pe țiglă sau care are ardezie și căldura asta pe care o simțiți atunci când vă urcați pe acoperiș este folosită pentru încălzirea apei, producerea curentului, ș.a.m.d.

Dumitru Roșcovan: ,,Vara, când este temperatura foarte mare afară, când vin gospodarii de pe deal, sunt multe sisteme improvizate cumva, vopsite în culoare neagră, sau cât mai închisă, care acumulează energia solară, încălzesc toată ziua, după care gospodarul vine și seara primește un duș, fără ca să mai factureze. Asta e cel mai simplu mod.”

Europa Liberă: Țăranul demult face asta.

Dumitru Roșcovan:
,,Da. Ceea ce propunem noi este să conștientizăm că Europa demult se folosește de astfel de tehnologii, pe care noi ne propunem să le promovăm la noi în țară, care este de altfel foarte bine plasată geografic, nu este cu nimic mai rău decât aceeași Spanie. Chiar Suedia este la Nord, dar folosesc colectoare solare.”

Europa Liberă: De ce noi nu producem colectoare solare?

Dumitru Roșcovan:
,,Bănuiesc că este iarăși lipsa de informație. Atunci când oamenii vor vedea eficiența la vecini că dânsul are posibilitatea să folosească energia solară sau energia din biomassă pentru încălzirea spațiului, atunci va apărea și cererea pe piață. La moment nu prea este o astfel de cerere și asta ar fi unul din considerente.”

Alexandru Ursu: ,,Dumitru a menționat cele mai simple tehnologii de la țară care pot fi folosite vara fără nici o investiție mare din exterior și fără a băga mâna în buzunar, butoaiele acestea vopsite în negru și alte lucruri. Dar dacă e să vorbim de tehnologii mai performante pentru a obține apă caldă, atunci trebuie să spunem un lucru, că nu numai vara e posibil, dar și în zilele cu puțin soare și iarna se poate de obținut apa până la 40 de grade prin colectoarele de energie solară. Vă dați cât e de eficient, că ai apă caldă anul împrejur, nu numai vara. Asta e un lucru.”

Europa Liberă: Dar inițial trebuie să faci o sumă de investiții.

Alexandru Ursu:
,,Dar trebuie, iată exact aici am vrut să vin - ați intuit exact ce vreau să spun. Reține extinderea largă a acestor tehnologii costul mare la etapa de investiții. Iar la noi până când populația este obișnuită să judece despre costuri și cheltuieli numai la momentul de investiții. Încă nu sunt obișnuiți să judece într-o perioadă de 10 ani - 15 ani.”

Europa Liberă: Ludmila, cum s-ar putea remedia această situație?

Ludmila Andronic:
,,Cred că numai printr-o campanie de comunicare. Sincer, eu cred în forța comunicării. Oamenii nu au de unde să știe lucruri pe care nu le cunosc. Tot așa cum mergi la școală să înveți a citi sau a face calcule. De aici eu văd scopul și rolul inclusiv al Agenției pentru eficiență energetică, creată recent la Guvern, în promovarea bunelor practici de eficiență energetică.

Prin diverse metode - la școală, la radio, la TV, la grădiniță. copii trebuie învățați de mici și trebuie să facem lucrul acesta într-o formă accesibilă și într-o formă distractivă, pentru că copii trebuie să economisească distrându-se și să se distreze economisind. Și lucrul acesta se poate face. Nu vreau ca mâine să apară în curricula școlară sau în programul școlar obiect ,,Economie și eficiență energetică”. Noi avem lecția de fizică, la care oamenii nu înțeleg pentru ce învață fizică, dar fizica se învață ca să înveți cum e și căldura, inclusiv. Ei au lecție de chimie, de biologie.”

Europa Liberă: Adică să nu formalizăm.

Ludmila Andronic: ,,Să nu formalizăm. Să știe fiecare profesor că poate să folosească aceste exemple. Chiar și la matematică. Cum spunea cineva - politica și matematica: este important de unde vine trenul la Chișinău, ca să-i calculezi distanța. Așa și aici, poți să faci probleme, care în manualul de matematică să vorbească despre baloate de paie, despre tot ce vrei. Deci, educația trebuie să fie pliată pe cererea, dacă vreți, politică a unui stat. Pentru că educația este un factor politic.”

Europa Liberă: Adică politici de economisire.

Ludmila Andronic:
,,Da, când spun politic, nu am în vedere programe de partid.”

Europa Liberă: Acum continuând această lecție începută de Ludmila, domnule Dumitru, haideți să vorbim la modul practic: ce resurse avem noi la îndemână și e păcat că nu le folosim și umblăm după cărbune și gaze.

Dumitru Roșcovan:
,,Eu îmi aduc aminte când eram la școală, toamna organiza toată școala luam greblele de acasă, mergeam în parc să facem ordine. După care toate frunzele se încărcau și se duceau la gunoi. Soluția pe care o văd eu acum: de creat, de exemplu, pe lângă hai să zicem același municipiu Chișinău, să nu mergem departe. Chiar azi în curte stăteau grămezi mari de frunze, care până la urmă ajung la gunoi.”

Europa Liberă: Sau și mai rău - li se dă foc și poluează natura.

Dumitru Roșcovan:
,,De ce să nu creăm să zicem așa o structură comunală, care ar colecta aceste frunze. Ele de fapt și se colectează și se plătește munca celor de la Spații Verzi. De utilat SpațiileVerzi cu echipament, care ar balota, sau ar bricheta, sau peritiza sursele care se strâng. Aceleași crengi după furtună, ele pot fi utilizate și nu aruncate.”

Alexandru Ursu: ,,Sau de la vie. Dacă e să continuăm această listă, asta ar fi, cum ați spus Dumneavoastră, hripca de la vie, paiele de la cereale, crenguțe de la grădini, resturi de la gospodăriile forestiere, băligarul de la creșterea vitelor, - mai multe lucruri. Vântul, soarele și chiar energia subterană, ea se numește energie geotermală și putem continua și continua. E important în fiecare caz de identificat cea mai posibilă, cea mai rațională, accesibilă și de utilizat oricare din ele.”

Dumitru Roșcovan: ,,De fapt există la noi moara. Gospodarul duce grâul la moară, plătește pentru procesarea grâului, ia făina înapoi, moara se alege cu un comision pentru procesare, gospodarul are făină. Același lucru ar putea fi făcut și cu același tizâc, sau cu frunzele. În sat se strâng centralizat deșeurile agricole, i se plătește acolo o sută de lei gospodarului, fiind o bătrânică, dânsa evident că nu poate să-și cumpere gaz, cărbune, dar ar putea să beneficieze de astfel de servicii.”

Europa Liberă: Ludmila, cine poate schimba starea de lucruri. Mă gândesc la savanți, la Academia de Știință, la scriitori, la artiști. La cine încă?

Ludmila Andronic:
,,Mie mi se pare în primul rând universitățile și Academia de Științe. Din păcate, acum să nu se supere pe mine mediul academic, dar eu continui să rămân pe poziția că mediul academic deocamdată este puțin participant la cotidianul nostru. Pe lângă nanotehnologii, noi avem nevoie de cel puțin niște cuptoare cu ardere, din astea, cum se numește, mocnindă, care să fie locale. Pentru că eu consider că noi am putea la un moment dat să facem niște cuptoare din astea pliate pe necesitățile noastre. Sunt foarte bune astea pe lemne, pe pileți, numai că noi trebuie să ne gândim eventual care vor fi sursele noastre, noi totuși nu avem atâta lemn. Totuși, nu aș vrea ca noi în doi ani să tăiem codrii.

Dacă noi n-o să facem corect această campanie de informare, o să ne trezim în situația în care oamenii o să-și cumpere sobe, după care o să zic: ian stai-stai, noi avem o sursă, pe care eu nu trebuie s-o plătesc, pentru că pădurile sunt ale noastre. Și o să ne trezim că iarăși o să înceapă tăiatul pădurilor. Trebuie să fim conștienți - noi totuși avem oameni, care de foarte multe ori nu știu într-adevăr ce înseamnă o investiție. Ei consideră că trebuie să investească sau în tehnologie, sau în sursa energetică. Ambele cu un mod economicos e foarte greu să-i convingi să facă.”

Alexandru Ursu: ,,De fapt, populația din sate folosește biomasa pentru încălzire, numai că o folosesc într-un mod simplu, primitiv. Ei sunt cei mai mari consumatori ai biomasei în diferite forme. Acum rolul nostru și responsabilitatea este ca să-i încercăm să-i convingem ca să folosească această biomasă în mod rațional, prin tehnologii moderne.”

Ludmila Andronic: ,,Cu mai multă eficiență.”

Europa Liberă: Și chiar dacă vreți și estetic.

Alexandru Ursu:
,,Și estetic, aveți absolută dreptate. Toate componentele acestea există. Ceea ce ține de potențialul Republicii Moldova, vreau să vă spun că e foarte mare. Mai multe studii s-au făcut și cu susținerea donatorilor. Câteva cifre doar vreau să vă aduc acum aici - numai de la cereale anual în ultimii cinci ani rămân ca potențial tehnic pentru energie - 700 de mii de tone de resturi de paie.”

Europa Liberă: Ultima întrebare și răspunsul foarte scurt, și încep de la Dumitru: ați spus că Guvernul și-a făcut parțial tema de acasă, sau primul pas l-a făcut. Eventual Ludmila sugerează că mediul academic și educațional. Dumitru, în terenul cui se mai află mingea acum? Cine ar mai trebui să se autosesizeze? Eu mă gândesc chiar și la finanțatori, la creditorii locali, la bănci, care să aibă proiecte, pentru că ei acum sunt foarte activi la stors banii pentru consum, pentru cumpăratul divanului. Unde vedeți încă contribuții realiste?

Dumitru Roșcovan:
,,Eu aș porni de jos în sus - cererea ar trebui să vină de la nivelul unu, de la administrația publică locală. Finanțatori sunt, ei anunță concursuri diferite la nivel global, tematice, sau pe țară. Dar nu toți primarii cunosc astfel de posibilități. Și atunci rolul nostru este de a sparge bariera asta de lipsă de informație, de a demonstra prin cazuri concrete: uite, am montat în școala X cazan, care lucrează pe biomasă, sau colector solar la grădiniță. După care primarul din satul vecin ar veni și ar întreba: dar de unde ai luat tu bani pentru chestia asta? Și din vorbă în vorbă se deapănă acest fir, se desfășoară ideea, după care încetul, cu încetul, timp de doi-trei ani va fi, să zic așa, ,,infectate” toate primăriile din Moldova.”

Europa Liberă: Adică s-ar duce cercurile pe apă. Ludmila, ești de acord cu concluzia, pe care o sugerează domnul Dumitru, că primarii de fapt sunt veriga cea mai tare în povestea asta?

Ludmila Andronic:
,,Este adevărat că primarul este un formator de opinie. Primarul, preotul, dacă vreți, directorul de școală, profesorii și băncile. Cât o să avem acces mai mult la credite ieftine, inclusiv pentru persoanele fizice sau juridice, care vor avea în vedere eficientizarea energetică, dacă ele vor primi o parte din grant, sau dacă vor primi o scutire de impozit, să spunem, din partea statului pentru persoanele care vor contracta astfel de credite, cu atât mai mari șansele sunt.”

Dumitru Roșcovan: ,,Este deja așa un grant - Banca Europeană are un credit de 20 de milioane euro pentru eficiența energetică, dar se direcționează pentru micul business.”

Ludmila Andronic:
,,Eu vorbesc chiar de persoane fizice. Trebuie să fie foarte simplu, nebirocratizat. Pentru că nimeni nu va vrea să se complice foarte tare când va fi vorba de un credit pentru sine.”

Dumitru Roșcovan: ,,Dar micul business se va dezvolta atunci, când va vedea cui să vândă produsul.”
XS
SM
MD
LG