Linkuri accesibilitate

„Nu există nu pot, există nu vreau”. Dacă toți ar avea o asemenea atitudine, psihologii nu ar avea mult de lucru


Sanda Filat

Sanda Filat

Jurnalul săptămânii cu Sanda Filat.



Luni

Ce plăcut e să te trezești dimineața acasă după o ședere mai lungă în străinatate. L-am petrecut pe Vlad la lucru, a plecat la o ora neobișnuită, la 10:00, deci am mai avut timp să vorbim puțin, să-i povestesc cum am călătorit, iar el să-mi spună ce se mai întâmplă în politica moldovenească. Îl ascult și mă cuprinde un sentiment de tristețe. O tristețe ca atunci când muncești la un text mai multe zile, și se întâmplă ceva cu calculatorul și îți șterge toată munca într-o secundă. A slăbit. O agendă foarte încărcată - invitație la un festival de film, la inaugurarea unui nou canal de televiziune, la o lansare, la o recepție, la o expoziție, la teatru… trebuie sâ-mi fac o listă cu priorități. Dar, în primul rând, trebuie să ajung la mama. Mai ales că nu am fost acasă de ziua ei, mai trebuie să nu scap nicio lecție de franceză şi să onorez promisiunile facute.




Marți

Exercițiile fizice, zilnice, făcute la prima oră mă încarcă de energie pozitivă, la fel ca și micul dejun, care pentru mine este masa principală. Nu din cauza unor diete ci pentru că dimineața am toate simțurile mai acute, inclusiv cel gustativ. Am si o programare la coafor - încă o resursă pentru o zi mai reușită. Între timp primesc un telefon care mă bucură.

Aflu că Ministrul sănătății încearcă să găsească un spital in Europa care s-ar angaja sa-i facă transplantul de inimă lui Dumitru Iorga în condiții mai avantajoase financiar. Suma cerută de spitalul din Germania a fost neașteptat de mare pentru toți cei care s-au implicat să-l ajute pe Dumitru - 180 000 euro.

La prânz am o ședință de consiliere cu o clientă din acelea conștiincioase și fidele care de doi ani reușește să se adapteze la agenda mea. Dacă sunt plecată - mă așteaptă, dacă amân întâlnirea - propune o altă zi; dacă lucrăm, atunci avem rezultate frumoase. Încă o dată revin la gândul că dacă se vrea se poate, cum zice o prietenă de-a mea „nu există nu pot, există nu vreau”. Dacă toți ar avea o asemenea atitudine față de propria viață, psihologii nu ar avea prea mult de lucru.

Seara merg la întâlnirea săptămânală cu grupul nostru de psihologi, o colegă ne prezintă o metodă computerizată de modificare a stărilor interioare negative. Mi se pare interesant și foarte practic. Mai toți sunt în criză de timp iar această metodă este una rapidă și destul de eficientă. După această întâlnire cumpăr niște prăjituri și mă duc să mănânc la mama, care mă așteaptă cu dor de fiece data. Că așa sunt mamele… tot timpul își așteaptă copiii.

Miercuri

Am o zi plină. Mă întâlnesc cu arhitectul pentru a discuta detaliile unei mici reamenajări în bucătărie. Apoi o altă întâlnire cu reportera unui ziar pentru care dau un interviu - discutăm trei teme: care e situația de azi a „băiatului cu inima in geantă”, cum l-au „botezat” jurnaliștii pe Dumitru Iorga; cum e să fii soția prim-ministrului; ce părere am eu despre ziarul respectiv.

Imediat după întâlnire mă ocup de evenimentul de duminică - un brunch cu muzică clasică la Sala cu Orgă, unde le invit pe soțiile ambasadorilor acreditați în Republica Moldova. Îmi sunt foarte dragi aceste femei, și îmi face plăcere să le am ca invitate. Am fost odată la Cricova, unde pe lângă degustarea tradițională a vinurilor, le-am arătat două filmulețe despre țara noastră, despre tot ce avem interesant, valoros, frumos și gustos. Au recunoscut că în acea zi au aflat foarte multe lucruri despre Moldova într-un timp record. Una din doamne s-a arătat plăcut surprinsă că Eugen Doga este compozitorul nostru. Altădată, le-am invitat la complexul Holercani, unde două bucătărese le-au arătat cum se învârtesc sarmalele și cum se întinde aluatul pentru plăcinte. Au încercat și ele să facă și le-a reușit, au povestit despre bucatele tradiționale din țările lor, ne-am plimbat, am râs, ne-am simțit bine.

Coordonez câteva momente legate de expoziția Olgăi Cârnaț, o tânără cu dizabilități care face niște lucrări foarte luminoase din mărgele, scoici și fasole. Lucrările ei vor fi expuse într-una din sălile galeriei Brâncuși. Ne-am propus mai demult s-o ajutăm pe Olga să-și vândă lucrările, iar acum impactul va fi mai mare, pentru că pe 3 decembrie e ziua internațională a persoanelor cu dizabilități și cred că oamenii vor fi mai atenți, mai sensibili față de cei care au nevoie de sprijinul lor, moral și financiar. Am convenit cu Clubul Internațional al Femeilor să invităm cât mai mulți oameni.

Abia am timp să văd ce zi frumoasă e și astăzi și să constat că avem parte de o toamnă foarte lungă, dar că s-a și lăsat întunericul. La 19.00 încep ora de franceză care o fac pe Skype ca să nu pierdem timpul pe deplasări prin oraș - nici eu, nici profesoara mea de la Alianța Franceză. Totuși, e destul de rece în casă… Aprind șemineul, îmi fac un ceai, îmi pun Aria de Bach - așa e mai bine. Cinăm târziu.

Joi

De dimineață mă sună o prietenă fără niciun motiv, pur si simplu ca să mă întrebe cum sunt și să-mi ureze o zi bună. Ce noroc am de prieteni! Zbor practic până la birou să nu întârzii la o întâlnire programată demult și destul de importantă pentru persoana cu care mă văd. Încerc să o ajut.

După ce pleacă stau la calculator, am de citit poșta electronică și de răspuns. Între timp mă sună soțul, vorbesc cu copiii, vorbesc cu persoana responsabilă de expozitie. Mi-aș fi dorit să ajung seara la deschiderea festivalului filmului polonez, dar nu am cum.

Am promis să vin la deschiderea Fashion TV și Fashion Caffe. Dacă e fashion înseamnă că trebuie să mă coafez și să-mi aleg și o rochie mai fancy. Dar până atunci ajung și la expoziția de desene grafice a lui Vasile Botnaru. Dumnealui mă așteaptă și-mi face o mică prezentare pe fond muzical. Îmi place ceea ce văd, mă face să transcend. E ca și cum aș privi norii - în fiecare clipă văd altceva. Aceste figuri sparg hotarele și îți oferă un spațiu imens, îți oferă libertatea și posibilitatea de a fi tu însuți creator. Aflu că soțul meu a trecut deja pe aici și a ales un tablou, îmi place ce a ales. Aleg și eu unul.

Seara trece destul de vesel, comentăm colecțiile de modă prezentate la Fashion Caffe de casele de modă de la noi și de Cătălin Botezatu din România, ascultăm grupul Bony M., invitat cu această ocazie de organizatori. Apoi, într-un grup restrâns mergem să jucăm „Mafia”, un joc intelectual foarte popular.

Vineri

De dimineață o sun pe sora mea să o felicit cu ocazia zilei de nastere a nepoțicăi. Apoi sunt la filmări pentru Moldova Unu, discutăm despre diminețile în familie, mic dejun, modul sănătos de viață. La birou termin de scris Jurnalul, vin la Europa Liberă să-l citesc. Apoi am ora de franceză și două evenimente programate pentru seară. Nici azi nu voi apuca să mă duc la film și nici în week-end, care se prevede a fi unul foarte aglomerat.

*Sanda Filat, soția premierului moldovean Vlad Filat, s-a născut la 11 iunie 1972, la Chişinău. A făcut studii la Facultatea de Filologie, Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi. Are diplomă de master în psihologie şi este lector la Facultatea de Psihologie a Institutul de Instruire Continuă.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG