Linkuri accesibilitate

Christopher Falzone: „Bine ați venit la fascinanta lume a muzicii lui George Enescu!”









Una din ideile cele mai fericite ale concursurilor internaționale muzicale în ultimii ani a fost de a oferi drept parte a premiului, pentru principalul lor laureat, fondurile necesare înregistrării unui disc compact. Așa se întîmplă la Concursul abia încheiat de la Geneva, unde fondurile sînt oferite de o companie elvețiană de ceasuri de lux, așa se întîmplă la Festivalul de pian de la Orléans, în Franța, unde compania Abbeile Musique a contribuit la finanțarea și publicarea sub eticheta casei sale de discuri, Sisyphe, a unui remarcabil disc Enescu, interpretat de Christopher Falzone, un tînăr pianist american de origine italiană, cîștigătorul concursului axat pe muzica secolului XX, în 2010.



Christopher Falzone are doar 24 de ani, a fost elevul unor mari interpreți de pian și pedagogi, ca Leon Fleischer și Garry Grafmann, la Curtis Music Institute, la Philadelphia și are în palmaresul său cîteva premii de prestigiu, de exemplu premiul întîi la Concursul Emil Gilels de la Odesa în 2009 sau, la fel, la Concursul Martha Argerich, intitulat „Virtuozi ai viitorului”, în Elveția.



Apropierea sa de muzica lui Enescu este legată atît de participarea sa la Concursul de la București, pe care l-a cîștiga în 2007, cît, se pare, mai ales de relația sa cu un violonist celebru, Ivry Gitlis, unul dintre cei cîțiva elevi iluștri ai lui George Enescu.

Pentru Falzone, așa cum o declara cu ocazia unui recital, exact un an în urmă, cu un program identic cu cel de pe discul apărut recent - Sonatele pentru pian nr. 1 și 3 și Suita a 2-a, cunoscută și sub numele „Des Cloches Sonores” - „asemenea lui Mozart, [Enescu a fost] un geniu ce a avut imens de oferit lumii, dar afectat grav în cursul vieții sale de o luptă și sărăcie”.

La recitalul dat la Philadelphia în noiembrie trecut, Christopher Falzone își saluta publicul scriind în program: „Bine ați venit la fascinanta lume a muzicii lui George Enescu!”

Invitat al unei emisiuni muzicale în decembrie 2010, pianistul pleda convingător în favoarea „prolificului”, în ciuda relativ redusului număr de lucrări publicate, compozitor Enescu, „unul din cei mai prodigioși și dotați muzicieni ai secolului al XX-lea”.

Iar într-un interviu acordat publicației pe Internet, Qobuz.com, la rubrica „Rencontres” (Intîlniri), realizată de Marc Zisman, Christopher Falzone spunea: „Sînt legat de muzica lui Enescu, o apreciez, îmi place extrem de mult să o interpretez și să reflectez la această muzică orginală, unică, a unui mare geniu. Imi place să improvizez, iar Enescu a fost un mare improvizator, așa că este o altă trăsătură pentru care am afecțiune...”

Inutil de adăugat că muzica lui George Enescu a figurat permanent în ultimul an în suita de recitaluri, date de Christopher Falzone în Franța anul acesta, alături de muzica lui Debussy, Fauré, Stravinski și a unui tînăr compozitor prieten Evgheni Sharlat, a cărui Sonată pentru pian (2008) figurează pe al doilea disc al setului Sisyphe/Abeille Musique.

Ar mai fi spus și de salutat faptul că discul Enescu, înregistrat în ianuarie 2011, în sala Jean-Louis Barrault a Teatrului din Orléans, este însoțit de un livret remarcabil, semnat de Marc Trautmann, pentru publicul occidental și cunoașterea compozitorului, o ideală și plină de spirit introducere în muzica enesciană, din care vă oferim un fragment.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG