Linkuri accesibilitate

Chiar dacă aspiră la legalitate, îşi pun firme şi adoptă programe, găştile se nasc şi se maturizează în ilegalitate.






Instituţiile statului înoată în balta de benzină scursă din conductele ministerului de interne. O măsurătoare de rutină a rezervelor de petrol ale poliţiei a deschis cutia neagră a infracţionalităţii instituţionale, dar şefii se prefac că nu înţeleg nimic.



Inspecţia a descoperit că lipsesc sute de tone de benzină şi motorină şi, ţinând cont de faptul că inspecţia nu s-a terminat, încă nu s-a ajuns la fundul puţului de petrol. Asemenea cantităţi nu puteau fi furate cu canistra peste noapte, cum furau poliţiştii care păzeau conductele de petrol din judeţul Constanţa, cot la cot cu tovarăşii lor de drum, hoţii sau vameşii legaţi cu lanţul trofic de contrabandişti. Se vede că antrenamentul, „expertiza”, vigilenţa poliţiştilor s-au dezvoltat în ani şi în grup.

Nicicând parteneriatul public-privat nu a sondat mai eficient interesele comune ale poliţiştilor şi infractorilor, unii lăsând de la ei ca să astâmpere foamea celorlalţi. Iar dacă extrapolăm înţepatul conductelor la nivel ministerial şi politic, ne explicăm de ce datoria externă a ajuns la aproape 100 de miliarde de euro. Abia aşa ne devin mai clare rădăcinile animale ale culturii noastre economice şi politice.

Înţeparea eficientă şi nedureroasă a sistemului circulator a devenit reforma numărul unu a statului. La urma-urmei, nimeni nu vrea să fie mai presus de legea junglei, toţi vor să fie în subteranele ei. Probabil că şi acest scandal, ca şi acela în care s-a descoperit că au fost furate drogurile reţinute ca probe de poliţie, va fi muşamalizat. Singurul semn de modernizare a sistemului este că furturile sunt mai bine organizate şi par să fie coordonate din fotolii de conducere, chiar dacă nu le descoperim în reforma sectorială şi nici în programul guvernului. Dar acolo nu găsim nici marile tunuri de la ministerele dezvoltării sau transporturilor.

Nimeni nu mai crede că triburile dintre blocuri şi suratele mai mari, clanurile mafiote, trăiesc doar noaptea ca vârcolacii, hrănindu-se cu ce culeg de prin sertarele benzinăriilor prăduite. Chiar dacă aspiră la legalitate, îşi pun firme şi adoptă programe, găştile se nasc şi se maturizează în ilegalitate. Şi ca ilegaliştii, au doctrina, martirii şi pârghiile lor de influenţă. Serviciul Român de Informaţii susţine că a trimis mii de note despre clanurile interlope în teritoriu, dar deseori poliţia a părut să le ignore, chiar dacă ştie că la nivelul întregii ţării sunt funcţionale sute de clanuri mafiote ( fără a include şi unele partide politice).

Între timp, mafiile locale au desenat cu şişul circumscripţiile sângerii pe care le controlează. Şmecherii de Bucureşti trebuie să dea raportul la cartierul general al lui Fane Spoitoru sau acasă la fraţii Balint, capii clanului Cămătaru. La nivelul sectoarelor, respectând harta administrativ-teritorială a capitalei, se zbat să pună o pâine pe masă clanurile Gemenilor, Sadoveanu, al Duduienilor sau al Brătienilor.

Mai aproape de Occident este vestul sălbatic din Olt unde domneşte Bercea Mondialu, prieten şi rudă spirituală cu mai-marii ţării. Craiova este cuibuşorul de nebunii al marilor familii. Aici trăiesc seniorii războiului economic şi vasalii lor politici. Cetatea Băniei este apărată de armatele paramilitare ale lui Gigioc, Enrico, Velcu şi Roşianu, cu toţii în luptă pentru o bravă lume nouă, atenţi să nu se dezechilibreze lanţul trofic şi să nu se deşire macrameurile de relaţii familiale dintre interlopi, poliţişti, magistraţi şi politicieni.

Dacă ar avea cineva asigurarea aia de viaţă şi de moarte să cerceteze îndeaproape cum se spală o mână pe cealaltă de sângele vărsat şi de negreala economică în capitala economică a Olteniei, ar putea face un studiu de caz valabil şi pentru clanurile din Iaşi, unde domnesc, ca voievozii, Cordunenii, în deplină prietenie şi respect reciproc cu clanul lui Tănase, ajutându-se cu alte clanuri din zonă (Clămparu, zic Cap-de-porc, Brigăzile negre ale lui Gentimir din Vaslui sau clanurile Drosu şi Dura din Bârlad) pe care uneori le sacrifică, să aibă şi poliţia ce arăta la televizor.

Mai toate aceste clanuri s-au europenizat şi-şi exportă marfa peste tot, cucerind zona Schengen cu fetele şi cardurile lor falsificate. Găştile din Bacău au ieşit nu demult cu mic cu mare la lumina zilei şi au sărbătorit prin muncă procesul în urma căruia au fost eliberaţi câţiva dintre membrii familiei. Sărbătoarea s-a soldat cu capete sparte şi intervenţia forţelor de poliţie, căci petrecăreţilor li s-au alăturat şi câţiva membri ai grupărilor rivale.

Căci nici Bacăul nu duce lipsă de legea şi ordinea clanurilor mafiote. Aici domneşte în bună rânduială Ovidiu Hasan, implicat în traficul de persoane şi exploatarea sexuală. El este rivalul celor din clanurile Chiriac şi Bică şi a răsuflat uşurat când aceştia au migrat în Marea Britanie unde au avut succes în afaceri, mai ales în cele cu clone de carduri bancare şi în spargerile de locuinţe. Acum au revenit acasă şi luptă să recucerească solul şi subsolul oraşului.

Lista acestor găşti poate fi lungită căci criza şi talentul înnăscut nasc zilnic frăţii infracţionale. Dar, cu toate că sunt în ilegalitate, nu au devenit ilegitime şi nici ţintele în mişcare ale oamenilor legii. Interlopii nu se ascund. Îşi poartă cu mândrie la vedere cicatricele căpătate în lupta pentru supravieţuirea pe piaţa infracţională. Au fost protejaţi ca nişte monumente ale naturii umane şi nu i-a întrebat nimeni de unde au banii aceia mulţi cu care şi-au transformat fiefurile în paradisuri infracţionale. De unde au multele miliarde pe care le tot spală să facă primul milion?

Multe dintre infracţiunile comise (deturnări de bani, fraude bancare, preluări forţate, tâlhării, violuri, furturi...) nu sunt reclamate pentru că victimele ştiu bine cât i-a trebuit vieţii să apară pe pământ şi cât de fragil este hotarul dintre viaţă şi moarte. Cad ca popicele doar când alte găşti mai bine plasate vor să le preia forţat nişa toxică pe care o ocupă.

Iar asemănările cu lupta politică nu sunt întâmplătoare. Uneori membrii unei găşti ajung, din ghinion sau pentru că nu sunt la zi cu taxa de mediu de afaceri, în puşcărie. Acolo capătă, pentru o vreme, un răgaz de odihnă, departe de lumea dezlănţuită. Dar cu toată viaţa aia tihnită, îşi fac de lucru, pentru că afacerile nu aşteaptă. Norocul lor că primesc mereu pedepse cu suspendare sau că sunt eliberaţi pentru bună purtare.

Nu era nevoie ca SRI-ul să trimită note informative în teritoriu. Poliţiştii se ştiu bine cu infractorii cu care au relaţii de la om la om. Uneori sunt chiar aceştia. Găştile de infractori nu ar racola zi de zi atâtea legiuni de tineri, dacă nu ar fi încurajate de tăcerea complice a poliţiei şi a societăţii civile locale. Dacă tai fie şi jumătate din lanţurile trofice infracţionale, politicienii mor pe capete de malnutriţie.

Campaniile electorale au fost de zeci de ori mai costisitoare decât ar fi permis legea şi decât se poate justifica prin acte - este o constatare făcută nu numai de organizaţiile nonguvernamentale, ci şi de Curtea de Conturi. Iar banii nu vin doar din delapidarea fondurilor bugetare ( distribuiţi pe ochi frumoşi către primăriile de partid), ci şi din contribuţiile umile ale frăţiilor din teritoriu.

Liderii clanului Metin, campion de cartier la săbii, nuntcheak şi bâte de baseball, şi-au recunoscut meritele politice, susţinând că puţine sunt partidele importante pe care să nu le fi ajutat în campaniile electorale. Şi aici sunt banii dumneavoastră! Greu îmi vine a crede că, atât de talentaţi fiind, s-au mulţumit să lipească afişe sau să joace în clipuri electorale. Clanul Butoane din Giurgiu şi-a riscat casele de milioane construite ilegal, dar cu îngăduinţa primăriei, girând un senator. Unul dintre mafioţii din Tecuci a ajuns cetăţean de onoare şi consilier local. Iar Nuţu Cămătaru, mare investitor în terenurile şi subteranele Bucureştilor, a reuşit, pare-se mână-n mână cu unii consilieri locali, să dea un nou sens transferului de proprietate imobiliară din mâinile pensionarilor în cele ale mafioţilor.

Acum trei ani, când se discuta în comisia senatorială de abuzuri cazul Cămătaru şi posibilele implicaţii politice, procurorul general de-atunci, Ilie Botoş, a sesizat camera superioară asupra riscului ca şedinţa să fie compromisă de prezenţa senatorului Vasile Duţă care era consilierul pe probleme politice al clanului. Nu e cazul să mai extind această listă. Agenţia Naţională de Integritate şi multe organizaţii nonguvernamentale au demonstrat, cu asupră-de-măsură, că politica face bine sănătăţii infracţionale.

Este evident că, dacă ar fi vrut, autorităţile (locale, centrale) ar fi scăpat de clanurile mafiote, dar se pare că pentru asta ar fi trebuit să taie mâna care le hrănea şi, poate, creierul care le conducea. Nu s-ar mai mira acum, cu ipocrizie, cum de s-au prăsit peste noapte şi s-au modificat atât de radical inofensivele şi melomanele găşti de cheflii din spatele blocurilor! Însă sistemul circulator care leagă inima sistemului de creierul infracţional face ca orice întrerupere a conductelor de carburanţi care alimentează zona politică să deschidă alte zece căi paralele de transport. Nu este doar o necesitate, ci o tendinţă. Între creier şi inimă există o relaţie de complicitate pentru că ele pun în mişcare mâinile şi le transformă în pumni.
XS
SM
MD
LG