Linkuri accesibilitate

După 1991, odihna a devenit aici un mare lux, omul nu se poate odihni nici la pensie.





Aflăm, de la Biroul Naţional de Statistică, un fapt trist. Cei mai mulţi dintre moldoveni nu au fost niciodată la mare sau la munte. Doar 4% dintre moldoveni s-au odihnit în străinătate. Moldovenii nu-şi pot permite să călătorească, zice managerul unei agenţii de turism.



Aici trebuie să facem o precizare. Ei nu prea călătoresc pentru a se odihni în hotelurile mediteraneene. Căci, în calitate de gastarbeiteri, ei ajung şi în Portugalia, şi în Rusia. Fireşte, există o tagmă a oamenilor bogaţi şi a marilor conducători care se plimbă prin Antalia şi pe Coasta de Azur de cîteva ori pe an, dar numărul acestor aleşi ai sorţii e minuscul în raport cu masele care se odihnesc la ţară. Aşadar, stăm prost, foarte prost cu odihna.

Dacă stau să mă gîndesc mai bine, odihna s-a cam terminat aici în zorii tranziţiei, cînd lucrurile s-au precipitat, iar lupta pentru supravieţuire a devenit acerbă. Îmi amintesc că, fiind copil sovietic, mă duceam la mare, cu părinţii, aproape în fiecare an. Mergeam la Koblevo, unde uzina tatălui avea o pensiune. Îmi amintesc că sufeream atunci pentru că nu plecam în Crimeea. De-aş fi ştiut atunci că în cei 20 de ani de tranziţie voi merge la mare numai de două ori...

După 1991, odihna a devenit aici un mare lux. Şi nu doar pentru că lumea nu avea bani pentru aşa ceva, ci şi pentru că nu avea timp. Toţi eram angrenaţi în marea competiţie, toţi alergam după cîştigul zilnic, după bucăţica de pîine. Odihna dispăruse aproape cu desăvîrşire în anii ’90. Ea a reapărut în ultimii ani, dar numai pentru minoritatea prosperă care a acumulat capitalul necesar.

Problemele noastre de sănătate şi nu numai vin şi din această imposibilitate de a ne odihni. Omul nu e robot. El are nevoie de odihnă, de un răgaz, de linişte. El trebuie să se oprească uneori din cursa infernală. Altminteri poate ceda subit. Poate muri atunci cînd nu se aşteaptă la asta. Şi, de fapt, mulţi au cedat din prea multă oboseală acumulată, din lipsa odihnei.

Aici, în spaţiul ciudat-miraculos al tranziţiei eterne, omul nu se poate odihni nici la pensie. Uitaţi-vă în jurul vostru, stimaţi ascultători. Uitaţi-vă cîţi pensionari continuă să muncească cu încrîncenare pentru a supravieţui. Lor nu le arde de mare şi de munte. De-ar avea cu ce plăti gigacaloria vitală...
XS
SM
MD
LG