Linkuri accesibilitate

Statele Unite, Rusia și controlul reducerii armelor convenționale


Washington: „Nu considerăm în interesul nostru să oferim informații când nu ni se răspunde pe bază reciprocă.”





Statele Unite au anunțat că nu vor mai permite inspecții rusești la bazele sale și nici nu vor mai furniza Rusiei informații despre armele convenționale americane în Europa, după ani de negocieri sterile pentru revitalizarea unui tratat din epoca Războiului Rece. Decizia, spun unii observatori, are mai degrabă un caracter simbolic, decât practic. Alexandru Eftode rezumă relatarea corespondentului Europa Liberă, Richard Solash.

Purtătoarea de cuvânt a Departamentului de Stat, Victoria Nuland a spus că Washingtonul vrea să limpezească situația, la patru ani de când Rusia s-a retras din Tratatul Forțelor Armate Convenționale din Europa, FACE.

„Această mutare răspunde sistării de către Rusia a aplicării Tratatului FACE începută în decembrie 2007 și impasului ulterior,” a spus Nuland care a fost în trecut negociatoarea șefă a Statelor Unite cu Rusia pentru actualizarea documentului datând din ultimii ani ai Războiului Rece. „Nu considerăm în interesul nostru să oferim informații când nu ni se răspunde pe bază reciprocă (…). Înțelegem că mai mulți, dacă nu chiar toți aliații din NATO vor proceda la fel”.

Semnat la Paris în 1990 de țările din NATO și cele din fostul Pact de la Varșofia, Tratatul FACE stabilea limite egale pentru ambele părți în ceea ce privește capacitățile ofensive non-nucleare (arme și militari) și instituia un regim de inspecții și informare reciprocă.

O versiune adaptată noilor realități după destrămarea URSS și Pactului de la Varșovia a fost semnată în 1999. Dar țările NATO au refuzat să o ratifice, cerând ca Rusia să-și retragă mai întâi trupele din Georgia și Moldova.

Încercări de a debloca situația s-au făcut mai multe, unele foarte recent, spune Steven Pifer, fost ambasador american la Kiev, expert în problema controlului armelor în fosta URSS.

„S-a făcut o încercare în 2010 pentru a se găsi căi de restabilire a regimului prevăzut de FACE, dar s-a împotmolit în punctul despre cum să fie gestionată situația Georgiei. Din perspectiva americană, un principiu cheie al unui tratat de acest fel este dreptul suveran al țărilor gazdă de a spune da sau nu trupelor străine pe teritoriul său. Iar problema a fost desigur cum să abordezi chestiunea Osetiei de Sud și Abhaziei”.

Impactul practic al anunțului american, crede Steven Pifer, va fi mic. Informațiile de care este privată nu ar fi vitale pentru Rusia, mai ales că bugetele pentru înarmare scad în mai toate țările din Eurasia.

Pifer spune că este „în mare parte un gest simbolic. Alte țări vor primi în continuare informația pe care o pot pasa și Rusiei. În orice caz, furnizarea acestor informații era o măsură de întărire a încrederii. Ele erau utile mai ales altor țări, care, spre deosebire de Rusia și Statele Unite, nu au sateliți și mijloace tehnice sofisticate ca să le afle singure”. Cu alte cuvinte, spune Pifer, „impactul practic la Moscova va fi probabil mic, dar măsura americană este concepută pentru a trimite un semnal”.

Victoria Nuland a fost întrebată dacă acest semnal poate viza mai mult decât negocierile propriu-zise pe tema controlului asupra armelor convenționale.

Când fostul premier rus, Vladimir Putin suspendase participarea țării sale la tratatul FACE în 2007, unul din motivele invocate a fost scutul american antirachetă plănuit în Europa. Între timp, planurile americane de atunci au luat forma unui acord cu România pentru amplasarea unor interceptoare de rachete în cadrul scutului defensiv sprijinit și pe o bază radar în Turcia.

Victoria Nuland a spus că cele două chestiuni sunt diferite. Dar, dacă Rusia devine mai flexibilă după oprirea informațiilor despre armele convenționale în Europa, acesta va fi un lucru salutabil.

„Apărarea antirachetă este apărare antirachetă, iar controlul asupra armelor convenționale este control asupra armelor convenționale. Le-am vrea pe amândouă și o bună relație de colaborare cu Rusia în ambele cazuri, spune Nuland. Dar pentru tangou este nevoie de doi”.
  • 16x9 Image

    Alexandru Eftode

    Fac jurnalism din 1997, specializat la început în crimă, apoi în politică - o evoluție, ar spune unii, în firea lucrurilor... Am condus biroul din Chișinău al Europei Libere când R. Moldova apărea lumii ca prima țară post-comunistă unde la putere erau aleși democratic ... comuniștii. Din management, m-am întors în jurnalismul pur, apoi iar în management, dar nu m-am despărțit o zi de Europa Liberă. Conduc redacția pentru R. Moldova, incluzând biroul din Chișinău, într-o altă perioadă de zbucium post-sovietic. Și atunci, și acum integritatea jurnalistică este mai importantă ca oricând.

XS
SM
MD
LG