Scriitorul elvețian de origine româna, Dorian Cătălin Florescu, a primit duminică seară, la Basel, cea mai importanta distincție literara elvețiana „Schweizer Buchpreis” pentru romanul „Jacob se hotărăște sa iubească”.
In Germania, acum doua saptamini, aceluiasi autor i-a fost decernat pentru intreaga opera literara premiul „Josef von Eichendorff 2012”, iar orasul Zürich i-a oferit un asa-zis Werkjahr, adica o sustinere financiara pentru un an de zile.
La „Schweizer Buchpreis”, anul acesta au intrat in competitie 60 de opere literare, dupa o selectie severă fiind nominalizate doar cinci dintre acestea. Juriul si-a motivat alegerea prin faptul ca romanul lui Dorian Catalin Florescu este „cea mai remarcabila opera literara a anului 2011”.
Catalin Dorian Florescu, s-a nascut in Romania in anul 1967, iar la 15 ani s-a stabilit impreuna cu parintii in Elvetia. A studiat psihologia si psihopatologia la Universitatea din Zürich.
A lucrat ca psihoterapeut la un centru de reabilitare a persoanelor dependente de droguri insa din anul 2001 s-a dedicat in totalitate scrisului, literatura sa fiind apreciata prin intermediul unor burse de numeroase fundatii din Germania sau Elvetia.
*
Europa Libera: Dle Florescu, am citit „Zaira”, una dintre cartile Dvs., astazi fiind prezenta la lectura Dvs. din cadrul BuchBasel, unde ati avut parte de o audienta extraordinara - sala a fost arhiplina! - am constatat, nestiind nimic despre aceasta carte pe care o prezentati la targ (n.a. - si care o zi dupa acest interviu a castigat marele premiu „Schweizer Buchpreis”) ca actiunea din „Jacob se hotaraste sa iubeasa” se petrece in Romania.
Este o poveste a unei minoritati germane, a sortii tanarului Jacob, este o poveste tata-fiu, este o poveste de colonializare a Europei, a modului in care Europa s-a format, care incepe in toate formele, care incepe in timpul monarhiei si se termina in comunism, este intr-un fel si holocaustul german, deci deportarea germana spre Ucraina, Jacob intra intr-un astfel de tren, reuseste sa sara din tren…
Scriitorul nu isi alege povestea, povestea il alege pe scriitor. Ea vine, e prezenta si se instaleaza un dialog. Trebuie sa o vezi. Ai libertatea de a-ti alege povestile, desigur, dar nu toata libertatea. Deci poti sa scrii numai despre ce ai habar. Eu in acest punct sunt si am ramas roman. Cultura, traditiile romanesti, cantecele, legendele ma atrag, este modul meu estetic de a scrie, sunt un Fellini din Est. Spun Fellini, care desigur, este un mare magician, cand ma refer la modul in care scriu.”
Europa Libera: Totusi, sunteti un autor care si-a petrecut cea mai mare parte din viata in Elvetia. De ce seva dumneavoastra artistica tot din Romania se trage? Sau poate e doar o impresie?
Catalin Dorian Florescu: „Noptile le petrec in Romania. Cand dorm, cunoasteti, cred, teroriile ca sufletul se distanteaza de corp, se ridica in aer deasurpa Zürich-ului si pluteste in aer deasupra Austriei, Ungariei si ajunge la Timisoara si merge sa bea o bere, dupa care spre ziua se intoarce inapoi, se pune din nou in corpul meu si ma trezesc si sunt in Elvetia. Am scris o data un eseu spunand ca sunt ca un copac care intr-adevar creste aici, dar radacinile cresc pe sub Austria, Ungaria si ies la iveala la Timisoara langa gara.”
Europa Libera: Sub forma a ce?
Catalin Dorian Florescu: „Aveti dreptate. Sunt doua aspecte diferite. Prima, este cea mai frumoasa si anume ca eu transform realitatea romaneasca sau est-europeana in ceea ce se cheama literatura. Fac prin urmare ceva frumos fara a fi present zilnic in Romania. Imi iese acest lucru, presupun prin faptul ca multe din aceste radacini au ramas romanesti. Inteleg limba romana si o vorbesc foarte bine, desi as fi putut sa o uit asa cum o uita multi.
Inteleg codurile - codurile sociale, mimice, gesturile, umorul, am o simpatie foarte mare pentru oamenii din popor. Deci exista partea aceasta in care nu particip la realitatea cotidiana si nici nu scriu despre asta - acest lucru il fac scriitorii romani de la Polirom, exista o generatie tanara care nu scrie despre trecut ci despre viata de acum. Eu fac invers. Cand sunt in Romania sunt un turist cu euro, intru in tara imi iau povestea, ma intorc si fac literatură germana. Este un fel de oportunism in acest lucru dar este singurul la care am acces prin biografia mea. Ce mi-ar ramane altceva de facut decat sa scriu in Zürich despre aceleasi poveste de multe ori sterile dintr-un capitalist de foarte multe ori umflat.”
Europa Libera: As intra un pic in atelierul Dvs. şi v-as intreba cum scrieti?
Catalin Dorian Florescu: „Cu inima… Imi doresc ca cititorii mei sa vada ca este un scris organic, dar care are un anumit spirit, suflet. Exista destul de multa literatura construita, cu foarte mult succes care e moarta. Sunt cuvinte care sunt se trezesc la viata, sunt neinspirate. Iar asa sunt multe best seller-uri. Nu este doar o metafora, este foarte concret, este instrumentul principal. Acest instrument da oportunitatea scriitorului sa foloseasca empatia de care are nevoie pentru a-si intelege personajele.
Asa am reusit sa il inteleg chiar pe tatal lui Jacob, care este un personaj pe care nu am vrea sa il avem langa noi, mai ales o viata intreaga. Dar trebuie sa ai empatie. Atat scriitorul cat si cititorul au empatie. Iar in acest punct ne intalnim. Altfel am vorbi unul in paralel cu celalalt, am trece unul pe langa altul si nu am intelege lumile despre care scriem. Deci cu inima inseamnă: cu deschidere, cu pasiune, cu spirit și cu empatie. Iar acest atelier nu este ca la Brancuși: intri, deschizi ușa și vezi unde stau instrumentele, mulajele de ghips, acest atelier este unul foarte viu pentru ca il porti cu tine. Cand spun cu inima inseamna ca scrisul incepe inainte de prima fraza. In fiecare furtuna se ascunde un diavol. Nu? Scrisul incepe cu mult inaintea scrisului, cu persoana ta. Cu modul in care te pozitionezi in viata. Tu iti esti primul instrument.”
Europa Libera: In ce masura personajele Dvs. imprumuta din viata si experientele Dvs. Altfel spus, regasim biografia lui Catalin Dorian Florescu in cartile sale?
Catalin Dorian Florescu: „Am inceput prin a scrie cu totul autobiografic. Maseurul orb, de pilda, a fost un roman de cotitura pentru ca acolo am inceput sa abordez un scris fictional. O parte din Theodor, personajul care se intoarce in Romania sunt, desigur, eu. Maseurul orb nu. Acesta a fost un personaj fabulos care a trait la Moneasa si a murit, dupa aparitia cartii, acum 5 ani. Dupa cinci romane, acest caracter autobiografic a disparut incet, incet. Trebuie insa spus ca in logica unei opere de arta se recunoaste si faptul ca exista o persistenta a unei teme. Nu atat de insistent ca la Hertha Müller, dar persistent. Vremea minunilor, de pilda, se tinea concret de viata mea. In timp aceasta parte autobiografica devine codificata. Revenind la Theodor, in intamplarile concrete nu sunt eu, insa in dorinta lui de a se intoarce in tara natala, de a-si regasi prima dragoste, aici da. Theodor nu are intrebari. Invata sa isi puna intrebarile la sfarsitul cartii. E mai mult un fel de cautare.”
Europa Libera: Am auzit cititori intrebandu-se de unde coincidenta dintre titlul Jacob se hotaraste sa iubeasca si titlul lui Paulo Coelho, Veronica se hotaraste sa moara. V-a inspirat acest titlu?
Catalin Dorian Florescu: „Am lucrat cu acest titlu, l-am iubit, la un moment dat l-am pus deoparte stiind de umbra pe care ar putea-o arunca Coelho cu titlul sau. Am avut si alte variante care nu functionau atat de bine. Si la un moment dat a trebuit sa spunem ca nu ne lasam propriul proiect literar din cauza best seller-ului lui Coelho. In orice caz, nu pot fi inspirat de un autor mediocru - care are mult mai mult succes decat mine, desigur.”
Europa Libera: Revenind la acest titlu care a pus atata lume pe ganduri. Te poti hotara sa iubesti sau in viata iubesti si gata?
Catalin Dorian Florescu: „Asa li se pare oamenilor ca vine dragostea peste ei si iubesc. Eu cred ca nu este asa. Oamenii confunda prima faza a indragostirii cu iubirea. Indragostirea se intampla, cred oamenii. Vine peste ei si gata, nu mai stiu ce urmeaza. Transformarea in iubire, este o decizie pe care o luam pentru o viata intreaga sa il iubim pe celalalt nu doar in sens crestin. Sunt decizii pe care uneori nu le simtim. Se intampla in cateva secunde.
Dar sunt decizii pe care trebuie sa le luam pentru ca aceasta iubire sa nu moara sau sa nu adoarma. Trebuie sa fim prezenti sa fim „aware”, treji si sa il iubim pe celalalt exact asa cum este. Nici macar indragostirea nu se intampla asa. Suntem responsabili fata de cel pe care il iubim in primul rand de a nu-l omora cu propria noastra iubire sau parere.”
