Linkuri accesibilitate

De ce nu se duc oamenii la vot, şi cum e tratată această problemă în lume.



Majoritatea țărilor Uniunii Europene au introdus un prag al participării minime la vot, prag dincoace de care scrutinul nu poate fi validat. Nu există reguli, fiecare țara si-a adaptat legislatia asa cum a dorit mostenirea sa politica, insa in general pragul minim al participarii la vot este intre 30% si 50%.

Dicționar european: Absenteismul electoral



Asta depinde si de importanta recunoscuta a alegerilor. Unele țări care impun un prag minim al participarii in alegerile nationale nu impun o asemenea constringere atunci cind e vorba de alegeri europene, desi rezultatul acestora a devenit, la rindul lui, din ce in ce mai important in ultimele decenii.

Exista apoi si citeva tari care nu au un prag electoral minim, pur si simplu pentru ca participarea la vot e obligatorie. E vorba de Belgia, Luxembourg, Grecia si Cipru. Țările in care votul este in mod legal o obligatie cunosc un absenteism foarte redus, pentru ca ele impun in general pedepse legale bine definite pentru cetatenii care nu se prezinta la vot. Astfel, sistematic 90 % din populatia Belgiei merge sa voteze, ceea ce este un procent enorm, poate nemaiintalnit pe planeta, si care se explica in buna parte prin existenta unei mici amenzi - cateva zeci de euro - in cazul neparticiparii la scrutin.

Sigur, exista si politologi care afirma ca explicatia participarii la vot in Belgia, daca nu si in alte tari, se afla in alta parte si trebuie gasita intr-un sentiment civic care in alte parti nu exista sau a fost atrofiat. Exista insa in acelasi timp si politologi care afirma ca obligativitatea dreptului la vot e antidemocratica, ba chiar contraproductiva.

In sfarsit, in privinta pedepselor pentru nemersul la vot, unele sint originale. Astfel, in Australia, cei care nu merg sa voteze si care dupa aceea refuza sa plateasca amenda pot merge chiar la inchisoare. In Bolivia, cei care nu voteaza nu au dreptul sa faca operatiuni bancare vreme de 90 de zile dupa alegeri, iar in Brazilia se pierde dreptul la invatamant gratuit. Pana de mult, chiar si in Grecia, cei care nu mergeau la vot puteau pierde dreptul de a obtine un permis de condus, ceea ce, dat fiind cum se conduce in Grecia, ar fi facut din aceasta tara o mare democratie. Intre timp insa s-a renuntat la asta.
-------------------------

Trei scrutinuri locale anticipate consecutive nevalidate în 2005 în Chişinău, din cauza cotei de participare sub pragul prevăzut de lege, şi un referendum eşuat în 5 septembrie anul trecut din acelaşi motiv au demonstrat că cetăţenii moldoveni, cu reputaţia de tradiţională de votanţi în general disciplinaţi, se lasă tot mai greu aduşi în faţa urnei de vot.

Abordarea pe care au mers legiutorii în ambele cazuri a fost reducerea pragului de validare, de la 51% din cetăţenii cu drept de vot la 33%.

Numai că în cazul referendumului nici această stratagemă, criticată de altfel cu vehemenţă la acel moment pentru că ar devaloriza rezultatele consultării populare, nu a avut efect, întrucât la urne nu a venit nici o treime dintre alegători.

Ce soluţii au la îndemână legiutorii pentru ca situaţia să nu se repete, l-am întrebat pe sociologul Ion Jigău, cel care crede că în Republica Moldova absenteismul are un fel de specific local:

„La noi absenteismul este în primul rând protestatar. Asta se datorează faptului că electoratul nostru este dezamăgit şi este dezamăgit în primul rând electoratul democrat. Aţi observat probabil că pe Facebook a apărut un grup care propagă ideea neparticipării la votare.

Coborârea pragului nu este o soluţie pentru politicienii noştri. Pentru că electoratul comuniştilor este mai fidel, asta ar putea înclina cântarul în favoarea acestui partid. Problema e că democraţia este dreptul primului ajuns. Deci, dacă ar scoate baremul sau l-ar micşora, cel care a ajuns la urnă, ia totul. Dar în Republica Moldova nu este bine ca cel ajuns la urnă să câştige totul. Pentru că am ieşit nu demult din totalitarism şi am putea să ne trezim peste noapte cu un nou regim autoritar, iar nouă numai asta nu ne ajunge acum.”

La fel, nici votul obligatoriu nu ar fi o soluţie fericită în cazul Republicii Moldova, cu aproape o treime din cetăţenii săi plecaţi la muncă peste hotare, crede sociologul Ion Jigau, şi sugerează o altă cale de urmat politicienilor moldoveni:

„Pisica trebuie să prindă şoareci, indiferent ce culoare are. Este un proverb chinezesc şi se referă la orice guvernare. Ca să simţim efectul guvernării, cu fiecare an trebuie să simţim că lucrururile devin mai bune. Că ne simţim mai bine în stradă, că avem servicii mai bune, că justiţia ne apără, că preţurile stau pe loc, că salariile cresc... Adică politicienii ar trebui să facă ceva ca electoratul să simtă cifrele din creşterea economică, să simtă că ne apropiem de UE. Pentru că până acum noi stăm bine doar retoric. ”

Un sondaj dat publicităţii zilele trecută a scos la iveală cote alarmante ale neîncrederii populaţiei faţă de tot ce se asociază cu puterea. Ion Jigău crede că această lehamite ce transpare din sondaje se va răsfrânge negreşit într-un absenteism de proporţii la următoarele alegeri, oricînd ar fi desfăşurate - imediat după o iarnă istovitoare sau după îmblînzirea vremii cînd ies din pămînt urzicile salvatoare.
XS
SM
MD
LG