Poliţia din New York a evacuat ieri dimineaţă, cu forţa, oraşul de corturi ridicat de participanţii la mişcarea de protest „Ocupaţi Wall Street”, dar asta nu înseamnă nici pe departe că protestele nu vor continua. Ileana Giurchescu rezumă relatarea corespondentului Europei Libere, Charles Recknagel.
Mişcarea „Ocupaţi Wall Street” îşi continuă protestele
La New York, motivul invocat de poliţie şi de primărie este că aşezarea de corturi reprezenta între timp un pericol pentru sănătatea participanţilor, dar şi a persoanelor care locuiesc în apropiere.
Mai mult, un judecător al Curţii Supreme a decis că evacuarea aşezării nu reprezintă o încălcare a libertăţii de exprimare. Pentru că manifestanţii nu pot ocupa la infinit un loc public.
Judecătorul nu a interzis însă continuarea protestului aşa că marţi seară, mulţi manifestanţi s-au adunat din nou în parcul Zuccotti. Fără corturi şi generatoare electrice.
Desigur, se pune întrebarea cât va mai dura această mişcare de protest, acum că vine iarna. O problemă cu care participanţii la mişcarea „Ocupaţi Wall Street”„se confruntă în multe alte oraşe din lume.
La Londra, autorităţile le-au dat protestatarilor ieri numai câteva ore pentru a evacua piaţa din faţa Catedralei St.Paul pe care o ocupă din octombrie.
La Paris, poliţia a fost şi mai dură cu cei aproximativ 300 de manifestanţi, care începuseră să se instaleze în cartierul financiar La Defense: aşezarea de corturi a fost distrusă aproape zilnic.
Dar manifestaţiile continuă şi la New York, şi la Londra şi la Paris.
Mişcarea „Ocupaţi Wall Street” a început în septembrie în semn de protest faţă de inegalităţile sociale şi de ce era perceput drept lăcomia fără limite a bancherilor şi bursierilor. S-a răspândit repede în marile oraşe americane de unde a trecut oceanul, iar în octombrie existau astfel de proteste în 25 de ţări.
Jasson Hickel, protestatar de la Londra dar şi lector la London School of Economics este de părere că oricât de difuză ar fi această manifestaţie de protest, are marele avantaj de a atrage atenţia asupra unor probleme reale şi serioase.
Şi tot Hickel crede că protestul va continua, cu sau fără corturi şi ocuparea fizică a unui loc public. Cu timpul, protestatarii vor fi obligaţi să înainteze cereri concrete, eventual să aibă un program sau manifest.
Durata şi mai ales succesul protestului va depinde mult şi de apariţia unor lideri capabili să formuleze clar cererile manifestanţilor. Şi mai ales, de a obliga lumea politică să accepte aceste cereri.
