Linkuri accesibilitate

Bolshoi Teatr între glorie și mizerie


Frontispiciul Bolshoi Teatr cu statuia lui Peter Clodt
Frontispiciul Bolshoi Teatr cu statuia lui Peter Clodt

Stephane Lissner: „Faptul că teatrul este nou refăcut nu înseamnă că este și unul modern, dar crează o anumită atmosferă propice nașterii modernității”.




De-alungul întregii sale istorii de peste 230 de ani, Bolshoi Teatr a fost și a rămas o instituție-simbol, de ordin cultural-politic, a Rusiei imperiale, a celei comuniste și, în prezent, post-comuniste. Un simbol strălucitor dar căruia i s-ar fi putut aplica de la început sintagma „colos pe picioare de lut”.

Cultură și politică: Bolshoi Teatr între trecut și prezent
Cultură și politică: Bolshoi Teatr între trecut și prezent
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:06:08 0:00
Link direct


Construit în 1776 sub Caterina cea Mare, după mai multe incendii teatrul a fost reconstruit în 1856, pentru încoronarea țarului Alexandru al II-lea. Numai că arhitectul de origine italiană Alberto Cavos, care a reproiectat scena și sala sub forma unei viori, transformînd interiorul într-o cameră de rezonanță aproape de perfecțiune, a căpătat un termen de construcție mult prea scurt. In consecință, soluția aleasă a fost reclădirea noii săli pe fundațiile insuficient de solide ale celei vechi.

Prețul rabatului calitativ a trebuit să-l plătească administrația bicefală actuală de la Kremlin, tandemul Medvedev-Putin, confruntat că pericolul prăbușirii
Președintele Dmitri Medvedev în vizită la Bolshoi Theatre în ajunul redeschiderii clădirii renovate
Președintele Dmitri Medvedev în vizită la Bolshoi Theatre în ajunul redeschiderii clădirii renovate
venerabilei clădiri istorice. Iar date fiind bine cunoscutele tare ale sistemului post-comunist, renovarea Bolshoi-ului, devenită o afacere de stat, s-a prelungit timp de șase ani și a costat mizilicul de... 570 de milioane de euro.

O afacere de stat în Rusia lui Vladimir Putin, în cazul Bolshoi-ului, implică de departe mult mai multe aspecte decît cel a finanțelor. De exemplu, dispariția vechii cortine împreună cu secera și ciocanul de pe ea și reapariția emblemei țarilor, a Romanovilor, ascunsă timp de decenii sub motive florale. Mai anedoctică, restaurarea cvadrigăi condusă de Apollo, statuie înălțată sub țarul Nicolai I de sculptorul Peter Clodt
Bancnota de 100 de ruble cu imaginea Cvadrigăi lui Piotr Klodt
Bancnota de 100 de ruble cu imaginea Cvadrigăi lui Piotr Klodt
(sau Piotr Klodt sub numele său rus) a stîrnit hilaritate printre fanii Bolshoi-ului, urmare a deciziei, aparent ministeriale, de a acoperi părțile genitale ale zeului cu o frunză de smochină. Celebra statuie și Apollo cu atributele virilității sale figurează însă în continuare... pe bancnota de 100 de ruble, în circulație în Rusia.

Sală de conclave comuniste după instalarea regimului sovietic, sală de operă și balet preferată de Stalin, Bolshoi-ul a este instalat profund în istoria politică și culturală a Rusiei și mirajul pe care îl exercită asupra liderilor de astăzi de la Kremlin nu este de mirare.

Momentele de glorie și de mizerie sub regim comunist s-au succedat adesea. La Boshoi a avut loc în 1927, anul celei de-a zecea aniversări a revoluției (!), reprezentația de succes a operei Dragostea celor trei portocale, în prezența chiar a compozitorului, Serghei Prokofiev, ce avea să se lase atras ulterior de regim și să revină din exilul parizian.

Tot acolo au avut loc reprezentațiile vizionate și dezaprobate de Stalin ale operei Lady Macbeth din Mzensk și baletului Svetlîi rucei, ce aveau să determine condamnarea și interdicția muzicii lui Dmitri Șostakovici, după apariția în Pravda a două articole de tristă faimă, intitulate „Haosul în muzică” și „Dansul denaturat”.

La Bolshoi era vizionată, în 1939, montarea nouă a operei lui Glinka, „O viață pentru țar”, rebotezată „Ivan Susanin” și transformată în vehicul propagandistic naționalist al regimului.




Dacă Stalin asista, se spune cu plăcere, la montări grandioase ale operelor verdiene, conducerea de astăzi de la Kremlin pare să fi sugerat interpretarea exclusivă a repertoriului național rus. Inaugurarea
Mikhail Petrenko (Ruslan) și Albina Shagimuratova (Ludmila) într-o scenă din opera lui Glinka în premieră la Bolshoi
Mikhail Petrenko (Ruslan) și Albina Shagimuratova (Ludmila) într-o scenă din opera lui Glinka în premieră la Bolshoi
noului Bolshoi s-a făcut cu opera fermecătoare a lui Glinka, Ruslan și Ludmila, pusă în scenă de Dmitri Cerniakov, regizorul, în acest moment cel mai la modă, mai provocator și mai controversat al Rusiei, într-un spectacol retransmis de televiziunile internaționale.

In ciuda privirii admirative a echipei lui Putin și Medvedev spre Rusia trecutului, Ruslan și Ludmila adaptată la prezent, cu nuduri pe scenă, momente transpuse într-un bordel și o clinică medicală extrem de modernă, nu-i mai pune în primejdie nici viața nici cariera regizorului...

In discuție - și încă foarte aprinsă - este însă orientarea și viitorului Bolshoi-ului. Galina Vișnevskaia, celebra soprană rusă declarase încă din 2006 că nu va mai călca în Opera în care și-a cîștigat celebritatea, după montarea și ea provocator-modernistă, a operei Evgheni Onegin de către același Cerniakov.


Angela Gheorghiu la Gala Bolshoi Teatr

Părerile sînt împărțite, Stephane Lissner, intendentul Scalei din Milano, operă parteneră de cîțiva ani a Bolshoi-ului, notînd că: „Faptul că teatrul este nou refăcut nu înseamnă că este și unul modern, dar crează o anumită atmosferă propice nașterii modernității”.

Atmosfera de intrigi și politică, înconjurînd de ani de zile Bolshoi-ul, nu pare însă atît de propice pe cît o
Natalia Osipova și David Hallberg în „Frumoasa din pădurea adormită”, montată la New York în 2010
Natalia Osipova și David Hallberg în „Frumoasa din pădurea adormită”, montată la New York în 2010
doresc membrii trupei teatrului sau invitații străini atrași de mirajul său. Un nou scandal este în floare zilele acestea, luni, un cuplu de tineri balerini extrem de apreciați astăzi în lume, Ivan Vasiliev și Natalia Osipova anunțîndu-și demisia și plecarea la teatre concurente, cum este Mariinski, la St. Petersburg.

Marți, o altă stea, un veteran al Bolshoi-ului, Nikolai Tsikaridze declara pentru RIA Novosti că întrevede plecarea multor altora, toți nemulțumiți de atmosfera
conservatoare ce domnește în teatru, de regimul de angajări incerte și de consecințele restaurării sălii.

Potrivit lui Tsikaridze, oficial mult lăudata renovare a sălii a transformat-o, într-un soi de „hotel turc” ieftin, între altele, vechile stucaturi fiind înlocuite cu material plastic și carton presat, iar toate candelabrele originale de bronz dispărînd...
Previous Next

XS
SM
MD
LG