Pe timp de criză se pare că cei care mai au bani vor să investească în bunuri „sigure”, între care în terenuri agricole. Analistul economic Iurie Gotişan explică de ce:
Iurie Gotișan: ,,Terenurile agricole sunt mai întotdeauna elogiate în studii de către cercetători, savanţi, dar şi de investitori străini. Şi aceasta se datorează proprietăţilor specifice ale solurilor noastre, cum ar fi, spre exemplu, nivelul de fertilitate destul de înalt, de humus, de abundenţa de cernoziom a acestora, etc. Moldova înregistrează solurile cu cel mai înalt grad de fertilitate sau bonitate conform unei gradaţii pedologice internaţionale. Nivelul mediu de fertilitate este la noi de 65 de grade, iar cel maxim este în jur de 80, preponderent caracteristic regiunii de Nord a ţării. Numai că în ultima vreme o bună parte din aceste soluri sunt lăsate pârloagă, fie din cauza că nu are cine să le prelucreze, fie că costurile de prelucrare, cultivare sau întreţinere nu sunt pe buzunarul multora din ţăranii noştri.”
Un punct de vedere de Iurie Gotişan
Europa Liberă: Tot mai mulți străini ar dori să cumpere pământ în Republica Moldova, dar legea nu permite ca aceștia să intre în posesia anumitor suprafețe de terenuri. Ar fi bine sau ar fi rău ca străinii să râvnească la pământul moldovenesc?
Iurie Gotișan: ,,Legislaţia noastră nu permite ca cetăţenii străini să poată cumpăra şi să fie proprietari de terenuri. Asta însă de jure. De facto, sunt mulţi străini care deţin în proprietate terenuri agricole prin persoane interpuse, având documente care confirmă că proprietarul terenului respectiv este un cetăţean al Moldovei sau o companie locală. Afirm asta deoarece personal am cunoscut asemenea situaţii, chiar astă-vară oferind consultanţă Programului Compact cu privire la elaborarea planului de strămutare a unor terenuri agricole în cadrul proiectului de reabilitare a traseului naţional Sărăteni-Soroca-Unguri.
Chiar am identificat o companie, înregistrată în 2008 şi de altfel chiar cu fondatori străini, asta fiind de fapt un cumpărător activ, să zicem, de terenuri din întreaga ţară. De regulă aceste terenuri sunt achiziţionate pe bani de nimic, de la ţărani care sunt măguliţi cu preţuri „mari” în accepţiunea ofertanților, terenuri care sunt amplasate în preajma unor locaţii strategice, cum ar fi de-a lungul autostrăzilor principale, ca ulterior să fie vândute statului sau altor persoane terţe la preţuri de câteva ori mai mari.”
Europa Liberă: Mai nou am aflat că prețul la pământ începe să crească. Chiar și s-a spus că la Nord și la Centru pământul ar fi mai scump, la Sud un pic mai ieftin. Cum se stabileşte preţul pământului?
Iurie Gotișan: ,,Vânzarea pământului este de fapt reglementată de legislaţia naţională. Este o lege care datează din 1997, adaptată şi modificată de-a lungul anilor: Legea privind preţul normativ şi modalitatea de vânzare-cumpărare a terenurilor agricole. Preţul pământului se stabileşte conform cadastrului funciar. Acesta prevede un preţ normativ, care de regulă este mai mare preţului de piaţă şi se calculează în funcţie de fertilitatea sau acea bonitatea medie a solului după cum o numesc fermierii, pentru satul, comuna sau raionul respectiv. Preţul este de fapt produsul dintre nivelul de fertilitate, un coeficient anume şi un tarif anume stabilit prin lege. Ca exemplu, dacă am ţine cont de această formulă atunci preţul unui hectar de teren agricol în raionul Edineţ, regiune cu o bonitate a solului de 78 grade, ar fi de peste 80 mii lei.”
Europa Liberă: Sunt prețuri și mult mai mici.
Iurie Gotișan: ,,Este de fapt ceva firesc, deoarece spusesem că preţul de piaţă este relativ mai mic decât cel normativ, stabilit prin lege. Însă au fost înregistrate cazuri, când preţul de piaţă a fost mai mare decât cel normativ, cum a fost în 2008 pentru raionul Soroca, potrivit datelor Agenţiei Cadastru şi Relaţii Funciare. În acel an, un hectar de pământ a fost vândut chiar şi cu peste 70 mii lei, însă asta din cauza cererii foarte mari, adică a multitudinii de tranzacţii în raionul dat pentru acea perioadă.
Potrivit datelor recente, cele mai spectaculoase creşteri de preţuri sunt înregistrate în raionale din apropierea marilor oraşe, adică cum ar fi Bălţi şi Chişinău, mă refer aici și la Edineţ, Anenii Noi, Străşeni, şi în cele din preajma frontierei, cum ar fi Ungheni sau Ştefan Vodă, de altfel din motive lesne de înţeles. Mai ales că pentru multe din acestea mai devreme sau mai târziu, proprietarii le pot schimba destinaţia, adică din teren agricol în teren pentru construcţii sau o altă utilitate. Respectiv și prețul acestora crește simțitor.”
